Captivul

În temniţa umedă zac zăvorât.
Un şoim, în robie de mic, amărât,
Tovarăş al meu, ciuguleşte-un hartan
De carne, bătând din aripi lângă geam.

Se-opreşte, şi capul spre geam întorcând
El parcă ghiceşte ascunsul meu gând.
Din ochi mă îndeamnă ţipând, ca şi cum
mi-ar spune: "E vremea să mergem la drum!

Şi tu ca şi mine vrei liber să zbori.
Să mergem spre munţii cu piscuri în nori,
Spre marea albastră, pe unde mereu
Cutreieră slobod doar vântul... şi eu!"

poezie celebră de Puşkin (1822)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, lângă acel geam

- Unde eşti, inima mea? Răspunde!
- Acolo, lângă acel geam.
În piept doar pustiul mi se-ascunde
Şi chin, dar inimă nu am.

- Unde eşti, vis al meu, de lumină?
- Acolo, lângă acel geam.
Odaia mea de-obidă-i plină,
Şi foc în ea nu am.

- Unde sunteţi, privirile mele?
- Acolo, lângă acel geam.
Din ochii mei pustii curg lacrimi grele,
Fierbinte şi sărat noian.

- Unde sunteţi, voi, stihuri? E dorul
Care vă fearecă în chin?
Cântece, stih, spre ce vă luaţi voi zborul?
- Zburăm spre acel geam vecin.

- Unde sunteţi, voi, gânduri hoinare?
- La acel geam de-acolo-am stat...
- Şi cine-acolo sălaş are?
- Cei doi: soţie şi bărbat.

- Ei doi, dar eu, pe-aici, ce caut oare?
Odată, eu pe ea o cunoşteam...
Trezit de-ntâiul licărit de soare,
Priveam, acolo, spre acel geam.

poezie celebră de Rasul Gamzatov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde şi cum mergem

Mergem pe un drum divin
Spre o viaţă mai senină,
Cu-adevărul ce-i în vin
Şi minciuna-n limuzină.

epigramă de Florea Ştefănescu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avionul

Ai aripi de vultur şi-ţi place să zbori
Că-i vară sau iarnă te plimbi printre nori
Aproape ţi-e cerul albastru de sus
Iubeşti răsăritul, eşti trist la apus.

Eşti iute ca vântul cel veşnic grăbit
Sclipeşti ca un fulger din neguri ieşit
Şi ca o săgeată în aer te-nfigi
Alergi ca la curse când vrei să câştigi.

Ţi-e mare curajul să zbori în văzduh
Priveşti omenirea de parcă eşti duh
Şi munţii semeţi te salută voios,
Iar marea înspumată te-admiră de jos.

Dar oricât de mândru şi liber te crezi
Mai vine şi vremea să aterizezi,
Căci chiar dacă-n aer eşti plin de avânt
Când n-ai combustibil revii pe Pământ.

poezie de Octavian Cocoş (25 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salut în doi

Şi uite că azi am trecut pe lângă mine
eu în drum spre cimitir
eu în drum spre mama ce avea să mă nască
Am dat amândoi din cap
să ne salutăm
amândoi cu capul în nori duşi care mai de care
cu picioarele pe pământ...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergem optimişti

Mergem optimişti pe-a vieţii cărare
Chiar dacă traseul e întortocheat,
Chiar dacă în faţă e înceţoşare
Ştim că e cu noi Mirele-mpărat.

Nu există teamă în călătorie
Tătăl ne e scut când duşmanii vin
El nu ne îndrumă spre periferie
Ci spre spaţiul unde totul e divin.

O, ce exaltări şi ce fericire!
Inimile-s pline de încredinţări
Că-n această sfântă, caldă însoţire
Vrem doar Paradisul nu străine ţări.

Nu abandonăm când vine-ncercarea
În vâltoarea luptei sreagu-i ridicat
Ploaia suferinţei nu ucide starea
În care fiinţa s-a înveşmântat.

Mergem otimişti chiar prin câmp cu mine
Paşii sunt păziţi de Blândul Păstor
Să sosim la Mal, să sosim cu bine
Unde nu ajunge valul stricător.

Aţintim privirea nu spre lutul rece
Ci spre Cel ce-a fost pentru noi străpuns
Şi-astfel când va fi ceasul doisprezece
Vom primi de gratis marele RĂSPUNS.

poezie de George Cornici (9 iulie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din paradis

Vino-alături de mine în munţi,
Vino sus, dincolo de nori, pe piscuri cu mine,
Vino cu mine să simţi libertatea
Bolţii cereşti şi-a păsării, a brizei alpine.
Vino cu mine departe pe marea cea largă
Unde ritmic bat valuri în ţărmuri: lo-la, lo-la –
Sau navighează-alături de mine
Spre castelele de nisip din Shangri-la.
Bucură-te-alături de mine de pacea din jur
Şi lasă-ţi mintea să-alunece pe-înfioratele unde,
Pe-oceanele străbătute de nave
Cu mărfuri scumpe şi rare sub punte.
Stai lângă mine,-aceleiaşi vele tovarăş,
Şi-adună licurici din întâmplări trecute,
Reînoieşte legământul cel vechi
Şi revigorează speranţa lipsită de vlagă, bătrână,
Înainte ca toate visele tale s-ajungă ţărână.
Vino cu mine pe piscuri de munte,
Urmează-mă-n azurul zărilor marine,
Alege un loc de liniştit şi,-împăcat,
Îngână-apoi vrăji pentru mine.
Există, încă mai există timp pentru vis
Înainte ca lumina pleoapa să-şi fi-închis.

poezie de Flora Nicolich (1997, Brooklyn, N.Y.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul trecerii prin lume

Cine suntem şi unde mergem?
Din vremuri vechi ne tot gândim,
Dar nu putem ca să pricepem
Al veţii sens ce ni-l urzim...

Ce e lumea nu-nţelegem,
Nici pe Pământ cum răsărim,
Cine suntem şi unde mergem?
Din vremuri vechi ne tot gândim.

Noi suntem tentaţi să credem
Că-n acest loc doar poposim,
Apoi spre viitor să trecem
Luaţi în zbor... de Heruvim.

Cine suntem şi unde mergem?

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se vedea cum urcă

pe exteriorul clădirii cu nerv
folosindu-se de scara
de pe schele şi cum privea
peste acoperişurile clădirilor
spre vârful copacilor din parc
apoi în cealaltă direcţie
spre turla bisericii catolice
şi spre bulevardul bucovina
unde strălucea carosabilul ud
se vedea ca un şoim tânăr
vedea femeia cum şedea pe pat
şi sângele circula prin cameră
în căutarea unor artere sau vase
avea faţa mutilată de poezie
ochii stăteau la geam deschişi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiul

mă strecor încet
îngrozitor de încet
printre obosite gânduri
caut aroma unui vis
trăim şi uităm
inutile amintiri
o creangă bate într-un geam
al cui
al vieţii poţi să spui, dar cui, că nu am cui
mai bine bat un cui în dricul de pe drum
al cui...
trist am plecat pe lângă drum
printre oase şi fum
căutam în van
o creangă verde sau un ram
ce am găsit
mai bine tac
lucrurile trec
uneori se mai rotesc
spre nicăieri
trăiesc intre vis şi adevăr
aici a mai rămas
doar un geam spart
într-o casă moartă
mai am în mână doar un cui
al cui

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicul: Întoarceţi-vă spre geam şi scoateţi limba!
Pacientul: Înţeleg să scot limba, dar de ce trebuie să fiu îndreptat spre geam?
Medicul: Nu-l suport pe tipul de vizavi.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând rătăcit într-un nor

Agitaţia e atât de grea de suportat
că uneori e ca un val pictat,
când toţi vrem multă libertate
şi vrem ca toate să ne fie acordate.
Iubirea noastră e ca vântul
care adie uşor, oftând,
iar de ar fi să nu mai bată
aş mai avea un singur gând...
Să mă strecor încetişor,
cu gânduri bune şi mult dor,
să iau inima ta din piept, uşor
şi să-i recit cu duioşie un sobor.
Tu mi-ai dat aripi ca să zbor
ca un fulg de nea în nor,
să plutesc spre zări senine,
dar tu iubire zbori cu mine.
Sperăm că vom fi triumfători
în luptele cu buclele de nori
şi vom zâmbi mereu cu duioşie
unul altuia din nou să fie.

poezie de Eugenia Calancea (9 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între timp, Lucian, la volanul maşinii luxoase a directorului, ieşise de mult din oraş. Pe şoseaua asfaltată de curând ce ducea spre Institut, maşina, condusă de tânărul cel chipeş, aluneca în mare viteză, totuşi, cu grijă. La un moment dat, lui Lucian i se păru că observă pe marginea şoselei o figură cunoscută. Părea a fi chiar tânărul care-i devenise de curând coleg, mai ales că purta o uniformă albastră, aproape identică cu a lui. Trecând pe lângă acel tânăr, încetini şi claxonă insistent. Nedumerit, băiatul cu ochii albaştri se întrebă în gând: "Ce naiba mai are şi idiotul ăsta de mă claxonează aşa? Ce l-o fi apucat? E cumva nebun? Sau ce vrea de la mine?" Maşina albastră îl depăşise puţin, dar se întorsese, iar după câteva clipe se oprise lângă el. Pe geam scoase capul un tânăr brunet, cu uniformă albastră; Mihai se ruşină că nu-l recunoscuse adineauri, doar era unul dintre colegii săi, ba chiar ce-l care-l susţinuse în acea seară, în faţa celorlalţi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn 7

Cum te uiţi la o eclipsă de soare
printr-un geam afumat,
tot astfel se uită prin mine
ochiul din spatele meu, opal
spre ochiul fix din orizont, oval
coborând din deal spre o vale
urcând o vale spre deal.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Noduri şi semne (Requiem la moartea tatălui meu) (1982)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul gând

am adunat în palme timpul
nu a stat
m-a privit o clipă
apoi a plecat
la pas, pas cu pas
pe drumul lui
la ceasul rămas, spre alt popas
am căutat o viaţă fericirea
nu m-a cunoscut
nu a ştiut că a trecut de multe ori pe lângă mine
am strâns în braţe femeia
sărutând trupul fierbinte şi gol
o clipă m-a privit ţipând în braţele iubirii
apoi a plecat, cu alt bărbat
paşii ei se strecurau
pe nisipul umed de lacrimi
azi păşesc pe alei
de tei, de ce vrei
în faţă doar vântul mai bate
bate şi bate
pe drumuri uitate
printre frunze căzute, printre frunze uscate
de viaţă, de lume, de toate
pe aici, pe unde poate
paşii mei curg, se scurg
în cenuşa ultimului gând rămas

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND SPRE APUSUL VIEŢII PĂMÂTEŞTI REGRETELE TE COPLEŞESC
Când spre apusul vieţii regretele te copleşesc
Că aripi noi să zbori spre începuturi nu-ţi mai cresc,
Să nu disperi ci dimpotrivă-n sine să te bucuri
Că mergi tot înainte peregrin pe drum ceresc.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack: Unde mergem, domnişoară?
Rose: Spre stele.

replici din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adela: Unde mergem?
Nistor: Unde vrei tu; alege!
Adela: Hai în parc.
Nistor: Hai...
Adela: Cum vrei să mergem? Pe jos sau cu taxiul?
Nistor: Cum doreşti, sau cum crezi că ar fi mai bine. Desigur, pe jos, alături de tine, ar fi mult mai plăcut, doar e vară şi e cald, dar există riscul de a fi descoperiţi cu uşurinţă şi nu vreau să fim deranjaţi, deşi... Uite, ar fi totuşi o modalitate de a mă feri de curioşi... Ce zici, acum, cu şapca asta, mai pot fi recunoscut?
Adela: Ah, Nis, nărodule... Pentru mai multă eficienţă, trageţi-o mai bine pe ochi!
Nistor: E mai bine aşa?
Adela: Da. Dar ar putea fi şi mai bine dacă ai reuşi să te faci mai scund.
Nistor: Mai scund? Mi-ar plăcea şi mie, dacă s-ar putea, dar asta chiar e imposibil. Deci, rămâne varianta cu taxiul; bineînţeles, e mai rapid şi mai sigur.
Adela: Atunci hai cu taxiul.
Nistor: Hai!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iederei din geam

Cu peţioluri de smarald
Te-anini de geam, iedera mea,
Şi baţi tremurător şi cald,
Parcă-ai dori să-mi spui ceva.

Vrei să m-atragi spre o idee?
Hai spune-mi ce ţi-a nărăvit,
Ce basm, ce vis, ce epopee
Când o gândeai te-a încâlcit?

Şopteşte-mi tandru la ureche
Colindul sevei în tumult,
Înţelepciunea ta străveche
De-a pururi sunt dispus s-ascult.

Voi sta o-ntreagă după-amiază
Privind la umbra ta din geam,
Să văd cum seva ta e trează,
Să văd cum pururea te am.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Finalul toamnei

Era dimineaţă întreaga zi
Îmi imaginam ce spune poetul
Într-o limbă pe care mi-aş fi dorit s-o cunosc mult mai bine
Dar înaintea mea nu era mai nimic
Privind albul aşternut afară de pe geam

Cerul întunecat ne apăsa
Spre finalul frunzelor libere în adieri răcoroase
Acum prinse în gheaţă
Totul luneca spre alb, îngheţ şi întuneric
O dimineaţă ce aşteptam să se transforme în lumină
Dar rămâneam prinsă în starea de somnolenţă

O pătură albă şi rece
S-a întins peste acoperişurile zărite pe geam
Moment în care timpul îngheaţă
Şi trăirile mele pentru o vreme
Nu se mai aud decât ţipetele pescăruşilor
Şi ei au părăsit marea
La care nimeni acum nu mai visează

poezie de Ana Drobot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack Twist: De ce este întotdeauna aşa de frig? Trebuie să mergem mai spre sud, unde este mai cald, ştii, trebuie să mergem în Mexic.
Ennis Del Mar: Mexic? La naiba, Jack, mă cunoşti, singura călătorie pe care am făcut-o vreodată a fost în jurul ibricului de cafea ca să îi găsesc coada!

replici din filmul artistic Brokeback Mountain
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!