Gând rătăcit într-un nor

Agitaţia e atât de grea de suportat
că uneori e ca un val pictat,
când toţi vrem multă libertate
şi vrem ca toate să ne fie acordate.
Iubirea noastră e ca vântul
care adie uşor, oftând,
iar de ar fi să nu mai bată
aş mai avea un singur gând...
Să mă strecor încetişor,
cu gânduri bune şi mult dor,
să iau inima ta din piept, uşor
şi să-i recit cu duioşie un sobor.
Tu mi-ai dat aripi ca să zbor
ca un fulg de nea în nor,
să plutesc spre zări senine,
dar tu iubire zbori cu mine.
Sperăm că vom fi triumfători
în luptele cu buclele de nori
şi vom zâmbi mereu cu duioşie
unul altuia din nou să fie.

poezie de Eugenia Calancea (9 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluziile fericirii...

Mă gândesc la tine iubire zi de zi,
Fără tine în viaţă o zi n-aş trăi.
În fiecare noapte visez frumos să ştii,
Că vreau o veşnicie cu mine să fii.
Gândeşte că pe lume nimic nu e mai sfânt decât iubirea,
Atunci când eu îţi caut speriată privirea
Şi la pieptul tău aş sta acoperită,
Când mă cuprinzi în braţe şi simt că sunt iubită.
Nu vreau în viaţă să ne minţim noi doi,
Că vrem doar iubire, nu să fie război.
Ochi ca ai tăi nu voi găsi vreodată,
Iar pentru altul inima mea nu va bate.
Că viaţa ne duce pe un singur drum,
Nu vrem ca din iubire să se aleagă scrum.
Eu nu las loc durerii să stea în pieptul meu,
Cu multă suferinţă sufletului îi va fi greu.

poezie de Eugenia Calancea (1 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

MAI rămâi pentru o secundă,
MAI cade un strop pe-o frunză.
MAI aşteptăm zile senine,
MAI sperăm să fie bine,
MAI vrem să iubim frumos,
MAI vrem să gândim duios,
MAI vrem, multe noi mai vrem
MAI vrem să fim ce nu suntem,
MAI vrem s-ajungem în Rai..
MAI... MAI... şi iarăşi... MAI!

Elena Bulancea în Personală (1 mai 2017)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de nea

Visam că sunt un fulg de nea
Căzând în infinit de sori
Lumea de azi nici nu era
Erau doar nori.

Măritul soare mult prea mandru
Păzea tot cerul îngheţat
Chiar dacă nu avea putere
Era împărat.

Pe tot cuprinsul era pace
Nici nu se pomenea să mori
Vroiai doar singur liniştit
Prin nori să zbori.

Pluteam uşor pe lângă altji
Sau mai dansam un vals cu vântul
Dar viaţa mea ca fulg de nea
Trecea ca gândul.

poezie de Alin Ojoh (7 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu... cu mine

De vorbă, Eu cu Mine, ca doi copii cuminţi:
- A ta-i iubirea toată!
- Mereu aşa mă minţi,
E totul amăgire, e soare după nori,
Aripa-mi stă strivită de-un veac la subţiori!

În coate şi genunche preumblă al meu dor!
- De ce nu-l iei de mână să-i fie mai uşor,
Să-i dai suflarea-ţi caldă, uşor să îl mângâi,
Să i te duci aproape, aproape să-i rămâi?

- Mai licăre lumină când noaptea e în toi,
Un zâmbet mai alină pe cel prins în noroi,
Când inima tresare, să-ţi fie pe-nţeles!
- Cum ştiu că ea, iubirea, e cea care-i dă ghes?

- Nu zacă-n tine frica, nu-ţi fie căpătâi
Că viaţa-i o minune în care nu rămâi!
Te leapădă de toate dar de iubire nu,
De raiul nu te-ncape, ridică-ţi unul tu!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să fiu la mare...

Sunt bună cu el şi i-am cucerit inima,
Dar cred că uşor aşa s-a îndrăgostit de mine,
Acum am zile pline şi senine,
Aşa cum eram în copilărie cu mama.
Vreau să merg la mare unde valurile mă-nconjoară,
Un sentiment din trecut vine spre seară,
Când apusul are multe culori aurii,
Pescăruşii prind aproape de apă peştii vii,
Iar noi vrem să prindem valul fioros
Şi credem că această aventură ne este de prisos.
El pentru mine e un suflet bun,
Iar eu il iubesc şi-mi umfu penele ca un păun.

poezie de Eugenia Calancea (22 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiului meu drag...

Gândindu-mă la visul ciudat
Cum fiul meu de-acasă a plecat,
Mi-am dat seama că nu e vis, e realitate
Că ştiu că e acum departe.
Departe, dar eu am al meu dor
Şi uneori nopţile nu dorm
Că mă gândesc cum aş putea să fac,
Să fiu aproape de fiul meu cel drag.
Aş vrea să fiu o pasăre-n zbor,
S-ajung la fiul meu cât mai uşor,
Să-l strâng în braţe, să-l sărut,
Să-i spun căt il iubesc de mult.
Chiar dacă acum e mare
Inima mea încă mă doare,
Că nu mai este lângă mine
Nu ştiu dacă-i e rău sau bine.
Gândesc că nu trebuie să uităm,
Dragostea noastră să le-arătăm,
Copiii sunt tot ce-i mai sfânt
Ce-avem noi pe-acest pământ.
Chiar dacă acum şi-au găsit locul,
Vrem pentru ei tot norocul,
Iar de greşeşc, sau de fac bine,
Tu-i porţi în suflet mereu la tine.

poezie de Eugenia Calancea (7 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi...

Trupul tău e iute ca o apă vie,
Eşti râul meu ce curge-n poezie.

Uneori mă păzeşti în noapte
Şi eu adorm cu ale tale şoapte.

Privirea ta o văd-n somnul meu
Mereu ai grijă să rămân eu.

Trezeşti vulcanul din mine la viaţă
Şi zâmbetul tău mă răsfaţă.

Ne ferim ca lumea să nu ne vadă
Şi iubirea noastră e ca o stea ce stă să ardă.

Se aprinde mereu o pasiune între noi
Şi tot timpul vrem să fim numai noi doi.

poezie de Eugenia Calancea (5 iulie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mâna mi-ai întins

Credeam că iubirea
e o mare minciună,
dupa o grea despărţire,
dar acum cred că împreună,
ceva frumos o să se lege.
Credeam că totul e la fel,
că el a fost cel ce m-a-nvins,
acum nu pot să cred defel
că tu mâna mi-ai întins.
Şi dacă vrei mergem pe creste,
pe munţii înalţi şi dealuri multe,
un gând curat şi o poveste,
povestind de inimi frânte.
Sperăm să nu ne mai trezim,
niciodată-n coşmarul vieţii,
iar iubirea în care trăim,
să stingă inima tristeţii.

poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşti orizontul...

Când zborul tău e de adâncă libertate,
sub aripile tale e suflarea sfântă nevăzută
şi-ncrederea nu e decât în inima noastră,
cea blândă, arzătoare şi smerită.
Când peste noi pacea străluci-va veşnic,
priveşti orizontul cu ochii cei senini
şi-n gând iertarea din nou va-nflori,
precum iubirea ce-i un adevăr mereu.
Fii bucuros de orice-ţi oferă viaţa,
savurează fiecare clipă frumoasă,
oricât de măruntă ţi s-ar părea,
zâmbeşte uşor şi ai răbdare,
să nu trăim greşit, în întristare.

poezie de Eugenia Calancea (19 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul meu

Ai fost îngerul meu din fiecare zi
Şi mi-ai arătat mereu calea,
Dar şi îngerul înserării,
Ca să-mi luminezi cărarea.

Ai fost îngerul meu cel mai sfânt,
În greutăţile vieţii mele,
Mi-ai fost şi soare şi pământ,
Eşti umbra vieţii-n toate cele.

Ai fost îngerul meu din cer,
Ce-ai adus multă fericire,
Tu m-ai vindecat sincer
Şi mi-ai dăruit iubire.

Dar eşti un înger muritor,
Din viaţa mea lumească,
Ce uneori eşti visător,
Inima să-mi iubească.

Vreau să fii îngerul meu mereu,
Mergând doar împreună,
Un înger al sufletului meu,
Cu viaţa noastră bună.

poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2020)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adie vântul

mă uit cum pleci... la despărţire
nu ai schiţat niciun surâs
n-ai aruncat nicio privire
doar o muşcată-n geam a plâns

privesc doi meri cu crengi lăsate
la umbra cărora ai stat
cum ai deschis poarta în noapte
cu pas uşor te-ai depărtat

tu nu eşti prima care pleacă
dar niciodată n-a durut
adie vântul şi mă-ntreabă
-ce e iubirea..... n-ai ştiut?

mi-e dor... atât de dor de tine
de clipe martore ce-au fost
în nopţi si-n zilele senine
când tot în lume avea rost

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirosul florilor de cireş

Cât de frumoase
sunt florile de cireş?
Sunt albe,
pure,
parfumate,
îţi încântă
privirea,
te ameţesc
cu mirosul lor,
iar vântul
suflă uşor
şi ninge
cu flori
pe capul tău,
ce te face
să uiţi
cine eşti,
ajungând
să-ţi doreşti
să trăieşti
într-un zbor,
râzând,
oftând,
cu gustul
de cireşe amare
în gând.

poezie de Eugenia Calancea (17 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde ploaia dispare

Se plimbă şi ploaia îi udă uşor,
Sunt două suflete ce au acelaşi zbor,
Stau în ploaie şi se privesc
Sub o umbrelă, când stelele strălucesc.
Uneori frigul ia cuprins
Şi îmbrăţişarea e ceva de nedescris,
Ploaia nu stă şi îi atinge uşor,
Ar vrea să fie în bătaia frunzelor,
Dar vântul s-a stârnit îndată
Şi-a luat cu el umbrela udată.
Au fugit apoi în depărtare,
Unde cred că ploaia dispare.
Ei văd încă norii fumurii
Şi-aşteaptă soarele a răsări
Care aduce din depărtare
Mai multă fericire-n a lor stare.

poezie de Eugenia Calancea (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima, izvorul vieţii

Inima, izvorul vieţii,
Mereu trebuie să bată,
De vrem zorii dimineţii
Să-i vedem când se arată.

Neîncetat să pulseze
Sângele, hrană a vieţii.
Răul din noi să-l dreneze,
S-avem girul tinereţii.

Când moare s-o resuscităm.
Viaţa din nou să apară.
Sufletul să înzestrăm
Cu o nouă primăvară.

De la vânt şi de la soare
Să-i dăm aer şi lumină,
Dacă vrem să nu ne doară
Motorul care ne-animă.

Aşa vom trăi mai mult,
Ne vom bucura de soare,
Vom dăinui pe pământ,
Omenirea nu dispare.

poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici se aruncă zaruri

Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă aşa
cum o pasăre mare, foarte mare,
din zbor, se lasă la picioarele unui om singur.

Poate nu chiar atât de singur,
dacă ţine strâns la piept o vioară
frumos lustruită, dar care nu cântă,

care nu cântă, dar care se-aude
departe, în lunci neştiute de nimeni,
sau poate, într-un soare care nu încălzeşte,

dar care străluceşte în inima lui
şi în inima mea, totuna
şi focul se-aprinde singur, pe dealuri, a viaţă

şi care nu arde, căci frumoase femei
încă adună spice
şi tineri bărbaţi cu iarba în dinţi
le poartă pe braţe până în inima casei.

Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă aşa
cum o pasăre mare, foarte mare,
se ridică uşor din vioara omului singur
şi zboară neîntrerupt spre o casă cu inimă.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă de iarnă

- Dragul meu Dalb
Singur, unic şi drag
Toate sunt în nevăzut...
Lăsă-mă să te-ating, să te sărut!

- Draga mea Dalbă
Oricât îmi eşti dragă
Lasă-mă să fiu un fulg de nea
Să mă prinzi suav în palma ta!

- Dragul meu Dalb
Zbor spre tine cu drag;
Te-ating, te zăresc şi plutesc...
Dragule, ştii tu ce mult te iubesc?

- Draga mea Dalbă
Să-nţeleagă-o lume întreagă
Când sunt în zbor cu tine
Cerurile sunt limpezi şi senine!

- Dragul meu... of, Draga mea
Să ne mângâiem împreună poezie...
Tu, un fulg de nea; eu – o stea...
Eu – inima ta; tu – pururi a mea vecie!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vrem pace prin război

Noi, românii cu minte înţeleaptă,
dacă vrem să facem istorie,
Nu vrem istorie fără plată,
nici glorie fără victorie.
Nu vrem moarte fără eroi,
nici morminte fără flori.
Nu vrem pace prin război,
vrem cer senin şi fără nori.
Între oameni vrem unire
şi înţelegere, nu ură.
Dragoste vrem. Vrem iubire
şi trăire împreună.
Pământul pe toţi ne ţine.
Ne oferă perspectivă.
Hai să construim o lume
care nu intră-n derivă!
O lume în care dreptatea
tuturor să aparţină.
Să triumfe libertatea,
pacea să fie stăpână!

poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vine-această duioşie ?

De unde vine-această duioşie?
Nu acestea sunt firele de păr pe care
L-am mângâiat, iar buzele pe care
Le-am cunoscut erau mai roşii decât ale tale.

Stelele au apărut pe cer şi-apoi s-au stins,
De unde vine-această duioşie?
Iar doi ochi strălucitori, la fel, au apărut şi-apoi
S-au stins, chiar lângă mine,-aici, sub ochii mei.

Eram obişnuită s-ascult imnuri mai înalte
În întunericul catifelat al nopţii,
Logodită – O, duioşie!
Acolo, chiar în pieptul celui care cântă.

De unde vine-această duioşie?
Şi ce-aş putea face-acum cu ea, spune tu,
Sfios adolescent, cântăreţ vagabond
Ale cărui lovituri de bici le simt atât de-acut?

poezie de Marina Ţvetaeva, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri în cer

Plutesc pe o mare de nori
Ce se n-văluresc în sufletul meu
Transformându-mă într-o fântână
Vie, ce se lasă cucerită
De sentimente stranii, necunoscute.

Munţii plutesc printre nori
Formând lanţuri de veghe,
Pătrunşi de paloşul Luminii
Ce se răzvrăteşte în inima lor
Făcându-i fântâni plutitoare-n nori.

O pală de vânt adie
Şi mişcă munţii din inima mea,
Ce transportă atâta iubire
Pe care oamenii nu o pot crede.

Mări, Soare, munţi, vânturi
Toate se aleargă-n paradis
Spunând cu multă căldură
Că viaţa-i doar o licărire pe Pământ.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai am o singură durere....

Mai am o singură scânteie care mă ţine în viaţă,
O singură plăcere care mă scoate din ceaţă,
Un singur dor când vreau să fii lângă mine,
Un singur gând atunci când ploaia nu mai vine.
Mai am o singură durere şi-mi place s-o numesc fericire,
O singură slăbiciune şi-mi place s-o numesc iubire,
Mai am un singur suflet şi-l ţin ascuns la tine
Şi-o singură dorinţă: să fii lângă mine.
Mai am o singură plăcere, să te văd zâmbind
Şi-un singur prinţ pe care să-l alint.
Mai am un singur loc şi ăla e în dreapta ta,
Am toate astea, ce-aş mai putea avea?

poezie de Eugenia Calancea (10 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!