500 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare și Sfânt
În viața plină de capcane,
Să ne ajuți acum nu poți:
Avut-ai mulți copii Ștefane
Dar văd că n-ai deloc nepoți!
epigramă de Dan Căpruciu din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Constatare tristă
În viața plină de capcane,
Să ne ajuți acum nu poți
Avut-ai mulți copii Ștefane,
Dar văd că n-ai deloc nepoți.
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet de Copil
Mă trezesc adesea c-un gând,
Cu o melancolie sufletească.
Mi-aduc aminte că eram mic și blând,
Într-o copilărie autentic românească.
Îmi plăceau dulciurile ca și acum,
Și tare mult îmi mai plăcea viața.
Acum că-s mare vreau doar să spun,
Că suntem copii dacă iubim dimineața.
Eram energic și încă sunt și acum,
Zburdam, făceam mișcare zi de zi.
Acum tot ceea ce vreau să spun,
Zâmbind, vom fi copii în fiecare zi.
E duminică azi, și întâi iunie,
Această poezie e pentru toți.
Indiferent de rasă și etnie,
Bunici, părinți, copii și nepoți.
poezie de Ovidiu Kerekes (1 iunie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căderea Barbarei
Ștefane, Ștefane, trezește-te! E cineva la poartă.
Repede, repede la fereastră... Of, vino-încoace-odată!
Se-aude cum se deschide ușa de la intrare.
Ai uitat să tragi zăvorul înainte de-a merge la culcare?
Ascultă, pași pe trepte nu, acum chiar pe holul din față,
Se deschide ușa camerei, parcă se vede-o mogâldeață...
Trezește-te, Ștefane! Cine-i acolo? Toate merg în răspar!
Simt că-mi îmi trece-un stol de lilieci prin păr...
Visezi? Hai, ridică-te-n capul oaselor, sus, înalt și drept!
Mi-i frică: Cred că o să-mi sară inima din piept!
Niciodată n-ai dormit atât de-adânc, ce se petrece?
O, iubitule, oare de ce ți-e mâna-atât de rece?
poezie de Wilfrid Wilson Gibson,1878 1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepotisme și nepoți
Azi în politică, cinismul,
Aduce peste noi netoți
De granguri mari, perverși nepoți,
E-o plagă mare nepotismul
Ei au uitat de mult civismul,
Și îi catalogăm ca hoți,
Iar uneori ca mafioți,
A dispărut patriotismul
Dar sunt și semne de-ntrebare
Vizând nepoți, iar eu socot,
Cu analiza de rigoare:
Să îi blamez pe toți nu pot
Căci până și Ștefan Cel Mare,
A fost la rândul său, nepot.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt clipe din zi și din noapte când te gândești la viitorii tăi copii, nepoți, strănepoți... la sufletele care așteaptă să se încarneze, viața pe pământ să experimenteze... Vor avea culoarea ochilor tăi, nasul tău, zâmbetul tău? Îți vor păstra vie memoria? Ține minte ca una din moștenirile lor să fie puritatea inimii tale plină de dulceața credinței!
citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Spiritualitatea în suferință
Sunt mulți ce după-averi suspină,
Și să le aibă, pofticioși,
Comit delictele veroși...
De fărdelegi, e lumea plină
Iar fapta bună, nu domină,
O mazilesc invidioși
Chiar și acei ce nu sunt bossi
Chemarea ei e în surdină
E spiritul de aur mină,
În viața noastră cea lumească
Ieșind din trup, amar "suspină"
Nevrând ca să ne părăsească
Dar grav e că acum domină
Doar "sărăcia" sufletească.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De poți fi!
Poți fi cerul plin de stele și n-ar fi o minune!
Poți fi lacul veșnic dulce, plin de pasiune!
Și minuni să faci pe lume, ce rost ar avea?
Când s-au șters a tale urme, adânci din viața mea!
Poți fi marea toată, plină, plină de comori!
Poți fi înger alb sau negru și să mergi pe nori!
Să ai toate, să ai totul, când pe mine nu mă ai!
Dăruiește-ți viața toată, când mie nimic nu-mi dai!
Poți fi cel mai bun din lume, să te laude lumea toată!
Poți fi orice ființă vie, care încearcă și o să poată!
Să atingă-n suflet marea, ce-și revarsă lacrimi, valuri!
Dar când marea mi-a secat și au rămas doar goale maluri!
Poți fi ochiul ce privește și privește neîncetat!
Poți fi lacrima din mine, ce pe iarbă a picat!
Dar să știi că orice ai fi, nu mai ești cum tu ai fost!
Când de la mine ai plecat, și deloc nu te-ai întors!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regrete
În anii care au trecut
Știai că poți, dar nu ai vrut.
Acum, bătrân și cu nepoți,
Degeaba vrei... dar nu mai poți.
epigramă de Mihai Haivas din Bătrânețe, haine grele
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când viața este plină de literatură, literatura nu-i deloc plină de viață.
Constantin Romanescu în ziarul Lumina, interviu (12 mai 2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Ah, cred că nu te-am înțeles niciodată; nici acum nu reușesc să te înțeleg... De ce n-ai încercat să-ți refaci viața?
Traian: Ce-ar mai fi fost de refăcut, după ce mi-ai distrus-o tu?!
Diana: Încă ți-o poți reface și acum, doar n-ai nimic de pierdut, nu e deloc târziu; ești tânăr... N-ai decât 39 de ani, ești director, chipeș, înstărit... Ce aștepți?
Traian: Chiar n-ai înțeles nimic! Niciodată... Cum crezi că aș putea manifesta interes pentru vreo altă femeie? N-ai priceput că tu ai fost totul pentru mine?
Diana: Traian, eram niște copii pe atunci; mult prea tineri pentru a înțelege unele lucruri. Îți puteai însă întemeia o familie, mai târziu...
Traian: Fără tine? Crezi că ar fi fost posibil?
Diana: Da; de ce nu? Meriți să fii fericit.
Traian: Dar n-aș putea, pricepe odată!
Diana: Nu, nu pricep; ce te reține?
Traian: Tu... Mă doare amintirea ta, răul pe care mi l-ai făcut... Cum crezi că aș mai putea avea vreodată încredere oarbă într-o altă ființă gingașă, cu chip înșelător?! Ai ucis în mine totul! L-ai preferat pe blondul acela, cu care încă ești și acum...
Diana: Da, l-am preferat, pentru că-l iubeam și încă îl iubesc. Eu eram prea mică, iar el... Era pentru mine omul ideal, mai mare, cu o situație stabilă; îmi putea oferi siguranța materială și liniștea unui cămin. Avea un serviciu bun, stabil...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce n-o avem
Cu fericirea, n-ai să poți,
Avea relație prea fastă:
Ar vrea să o posede toți,
Dar din păcate ea e castă.
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eric: Vrei să te ajut?
Simon: Dacă vreau să mă ajuți? Bineînțeles că vreau să mă ajuți. Dar nu poți. Trebuie să fiu adult în seara aceasta.
replici din filmul serial Al șaptelea cer
Adăugat de Niță Ioana, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risc major
Să te posed acum aș vrea!
Nu pot, mi-e teamă, zice ea
N-ai zis că ești însărcinată?
Și dacă mai rămân odată?
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicul
te văd mereu venind aievea
pe drumul fără de hotar
cu părul alb... cu glas molatec
si aducând-mi câte-un dar
eu te-așteptam copilă fiind
știam că nu ești Moș Crăciun
aveai o sanie... doi cai...
si-atunci și azi bunic îți spun
si dacă nu mai vii la mine
eu stiu că nu poți să mai mergi
ți-aduc în dar o Crăciuniță
desprinsă parcă din povești
e fiica mea și-aș vrea de poți
s-o ții în brațe pe genunchi
așa cum stam eu altădată
în urmă cu ani mulți....
acum în ziua de Crăciun
mă bucur că suntem iar toți
părinți. bunici, mătuși și unchi
cu toată ceata de nepoți!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă poți...
Dacă poți gândi, de ce să nu gândești?
Dacă poți spera, de ce să nu speri?
Dacă poți visa, de ce să nu visezi?
Dacă poți împlini, de ce să nu împlinești?
Dacă poți munci, de ce să nu muncești?
Dacă poți iubi, de ce să nu iubești?
Dacă poți cânta, de ce să nu cânți?
Dacă poți vedea, de ce să nu privești?
Dacă poți auzi, de ce să nu răspunzi?
Dacă poți alerga, de ce să nu faci sport?
Dacă poți zbura, de ce să nu te înalți?
Dacă te poți bucura, de ce să nu zâmbești?
Dacă poți să ajuți, de ce să nu solidarizezi?
Dacă poți fi sănătos, de ce să te neglijezi?
Dacă poți fi respectos, de ce să nu respecți?
Dacă poți fi curajos, de ce să nu îndrăznești?
Dacă poți să înveți, de ce să nu studiezi?
Dacă poți să lupți, de ce să nu câștigi?
Dacă poți să cunoști, de ce să nu cercetezi?
Dacă poți fi perfect, de ce să nu împlinești toate acestea?
poezie de Dumitru Delcă (august 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Rănire
Noi îi rănim adeseori,
Pe cei iubiți: pe frățiori,
Părinți, copii, bunici, nepoți,
Pe unchi, mătuși, soții și soți,
Pe veri, pe socri și nurori,
Pe-atât de mulți că te-nfiori;
De stai cumva ca să socoți,
Constați că i-ai rănit pe toți.
poezie de George Budoi din Cugetări versificate (28 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Urare unui amic
Îți doresc la-nsurătoare:
Să ai mulți copii, nepoți,
Că ai soața ca o floare,
Ce-o polenizează... toți!
epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Ion Ruse
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrâni și copii
Acești bătrâni, acești copii
Ar fi, dar parcă nu ar fi,
Sunt unii nord și alții sud
Și lacrima nu și-o aud.
Ca-ntr-un complot diavolesc,
Părinții dintre ei lipsesc,
Își zic bunici, își zic nepoți,
Străinătatea strigă-n toți.
Acești copii, acești bătrâni
Sunt zilierii tristei pâini,
Fiorul dintre ei s-a dus
Și rudele, cu ei nici nu-s.
Niște copii în țarc vulgar,
Niște bătrâni în bestiar,
Furtună i-a adus aici,
Nu-și sunt nepoți, nu-și sunt bunici.
Copiii n-au ce-și aminti,
Bătrânii nu mai nasc copii,
Imaginile lor se cern
Spre paradis și spre infern.
Și pân' s-ajungă la sfârșit,
Au de trăit și de murit,
Ca vietățile-n nisip
Ei nici nu-și seamănă la chip.
Așa au fost, așa rămân,
Ce e copil, ce e bătrân
Bătrânii-n iadul propriu zis,
Copiii-n veșnic paradis.
Purtându-și umbrele în mâini,
Ce triști copii, fără bătrâni,
Cu ochii pătimiți de vii,
Ce triști bătrâni fără copii.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
A fost destul
A fost destul, dar tu nu știi, ce-ar însemna să fii sătul
Și nici cum e să poți iubi, vreodată, cum iubești acum.
Știu, ești mereu un extremist prea mult sau prea puțin. Deloc,
Nu-ți e pe plac că doar exist și-un act din viața ta îl joc.
Ești "speriat și imatur", imprevizibil, sincer, cast,
Însă nimic nu e destul, chiar dacă totul ți-a rămas.
Înghesuită-ntr-un bagaj, e spaima sufletului tău
Și plec cu dânsa la oraș și-am s-o arunc într-un pârău.
Și-ți las în grijă viața mea, iubirea, gândul cel mai pur,
Dar n-ai să mă mai poți avea, căci știi că m-ai avut destul.
Întotdeauna, de copil, te știu profund nemulțumit.
Oh, nu-ți ajunge doar un pic. Și vrei mai mult, nu doar nimic.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, Doamnă, Ție!
La mulți ani, Doamnă,
Ție
pentru că știi să desprinzi ușor
cămășile aurii ale cepei.
La mulți ani
pentru că pui în balanță mereu
sarea și piperul
dragostei.
La mulți ani, Ție,
Doamnă
pentru că treci zilnic
prin centrul orașului
ducând pe umăr o geantă plină
cu vise, pilule și facturi neplătite.
La mulți ani, Doamnă
pentru că poți înmuguri
ca pomul roditor.
La mulți ani,
pentru că duminică de duminică
îți pleci ochii-mprejurul mesei -
boabe de rouă
în care se răsfrânge dimineața.
La mulți ani, Doamnă,
Ție!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!