Constatare tristă

În viaţa plină de capcane,
Să ne ajuţi acum nu poţi
Avut-ai mulţi copii Ştefane,
Dar văd că n-ai deloc nepoţi.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

500 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt

În viaţa plină de capcane,
Să ne ajuţi acum nu poţi:
Avut-ai mulţi copii Ştefane
Dar văd că n-ai deloc nepoţi!

epigramă de Dan Căpruciu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de Copil

Mă trezesc adesea c-un gând,
Cu o melancolie sufletească.
Mi-aduc aminte că eram mic şi blând,
Într-o copilărie autentic românească.

Îmi plăceau dulciurile ca şi acum,
Şi tare mult îmi mai plăcea viaţa.
Acum că-s mare vreau doar să spun,
Că suntem copii dacă iubim dimineaţa.

Eram energic şi încă sunt şi acum,
Zburdam, făceam mişcare zi de zi.
Acum tot ceea ce vreau să spun,
Zâmbind, vom fi copii în fiecare zi.

E duminică azi, şi întâi iunie,
Această poezie e pentru toţi.
Indiferent de rasă şi etnie,
Bunici, părinţi, copii şi nepoţi.

poezie de Ovidiu Kerekes (1 iunie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea Barbarei

Ştefane, Ştefane, trezeşte-te! E cineva la poartă.
Repede, repede la fereastră... Of, vino-încoace-odată!
Se-aude cum se deschide uşa de la intrare.
Ai uitat să tragi zăvorul înainte de-a merge la culcare?

Ascultă, paşi pe trepte – nu, acum chiar pe holul din faţă,
Se deschide uşa camerei, parcă se vede-o mogâldeaţă...
Trezeşte-te, Ştefane! Cine-i acolo? Toate merg în răspar!
Simt că-mi îmi trece-un stol de lilieci prin păr...

Visezi? Hai, ridică-te-n capul oaselor, sus, înalt şi drept!
Mi-i frică: Cred că o să-mi sară inima din piept!
Niciodată n-ai dormit atât de-adânc, ce se petrece?
O, iubitule, oare de ce ţi-e mâna-atât de rece?

poezie de Wilfrid Wilson Gibson,1878 – 1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepotisme şi nepoţi

Azi în politică, cinismul,
Aduce peste noi netoţi
De granguri mari, perverşi nepoţi,
E-o plagă mare nepotismul
Ei au uitat de mult civismul,
Şi îi catalogăm ca hoţi,
Iar uneori ca mafioţi,
A dispărut patriotismul
Dar sunt şi semne de-ntrebare
Vizând nepoţi, iar eu socot,
Cu analiza de rigoare:
Să îi blamez pe toţi nu pot
Căci până şi Ştefan Cel Mare,
A fost la rândul său, nepot.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt clipe din zi şi din noapte când te gândeşti la viitorii tăi copii, nepoţi, strănepoţi... la sufletele care aşteaptă să se încarneze, viaţa pe pământ să experimenteze... Vor avea culoarea ochilor tăi, nasul tău, zâmbetul tău? Îţi vor păstra vie memoria? Ţine minte ca una din moştenirile lor să fie puritatea inimii tale plină de dulceaţa credinţei!

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritualitatea în suferinţă

Sunt mulţi ce după-averi suspină,
Şi să le aibă, pofticioşi,
Comit delictele veroşi...
De fărdelegi, e lumea plină
Iar fapta bună, nu domină,
O mazilesc invidioşi
Chiar şi acei ce nu sunt bossi
Chemarea ei e în surdină
E spiritul de aur mină,
În viaţa noastră cea lumească
Ieşind din trup, amar "suspină"
Nevrând ca să ne părăsească
Dar grav e că acum domină
Doar "sărăcia" sufletească.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De poţi fi!

Poţi fi cerul plin de stele şi n-ar fi o minune!
Poţi fi lacul veşnic dulce, plin de pasiune!
Şi minuni să faci pe lume, ce rost ar avea?
Când s-au şters a tale urme, adânci din viaţa mea!

Poţi fi marea toată, plină, plină de comori!
Poţi fi înger alb sau negru şi să mergi pe nori!
Să ai toate, să ai totul, când pe mine nu mă ai!
Dăruieşte-ţi viaţa toată, când mie nimic nu-mi dai!

Poţi fi cel mai bun din lume, să te laude lumea toată!
Poţi fi orice fiinţă vie, care încearcă şi o să poată!
Să atingă-n suflet marea, ce-şi revarsă lacrimi, valuri!
Dar când marea mi-a secat şi au rămas doar goale maluri!

Poţi fi ochiul ce priveşte şi priveşte neîncetat!
Poţi fi lacrima din mine, ce pe iarbă a picat!
Dar să ştii că orice ai fi, nu mai eşti cum tu ai fost!
Când de la mine ai plecat, şi deloc nu te-ai întors!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete

În anii care au trecut
Ştiai că poţi, dar nu ai vrut.
Acum, bătrân şi cu nepoţi,
Degeaba vrei... dar nu mai poţi.

epigramă de Mihai Haivas din Bătrâneţe, haine grele
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viaţa este plină de literatură, literatura nu-i deloc plină de viaţă.

Constantin Romanescu în ziarul Lumina, interviu (12 mai 2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Ah, cred că nu te-am înţeles niciodată; nici acum nu reuşesc să te înţeleg... De ce n-ai încercat să-ţi refaci viaţa?
Traian: Ce-ar mai fi fost de refăcut, după ce mi-ai distrus-o tu?!
Diana: Încă ţi-o poţi reface şi acum, doar n-ai nimic de pierdut, nu e deloc târziu; eşti tânăr... N-ai decât 39 de ani, eşti director, chipeş, înstărit... Ce aştepţi?
Traian: Chiar n-ai înţeles nimic! Niciodată... Cum crezi că aş putea manifesta interes pentru vreo altă femeie? N-ai priceput că tu ai fost totul pentru mine?
Diana: Traian, eram nişte copii pe atunci; mult prea tineri pentru a înţelege unele lucruri. Îţi puteai însă întemeia o familie, mai târziu...
Traian: Fără tine? Crezi că ar fi fost posibil?
Diana: Da; de ce nu? Meriţi să fii fericit.
Traian: Dar n-aş putea, pricepe odată!
Diana: Nu, nu pricep; ce te reţine?
Traian: Tu... Mă doare amintirea ta, răul pe care mi l-ai făcut... Cum crezi că aş mai putea avea vreodată încredere oarbă într-o altă fiinţă gingaşă, cu chip înşelător?! Ai ucis în mine totul! L-ai preferat pe blondul acela, cu care încă eşti şi acum...
Diana: Da, l-am preferat, pentru că-l iubeam şi încă îl iubesc. Eu eram prea mică, iar el... Era pentru mine omul ideal, mai mare, cu o situaţie stabilă; îmi putea oferi siguranţa materială şi liniştea unui cămin. Avea un serviciu bun, stabil...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce n-o avem

Cu fericirea, n-ai să poţi,
Avea relaţie prea fastă:
Ar vrea să o posede toţi,
Dar din păcate ea e castă.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eric: Vrei să te ajut?
Simon: Dacă vreau să mă ajuţi? Bineînţeles că vreau să mă ajuţi. Dar nu poţi. Trebuie să fiu adult în seara aceasta.

replici din filmul serial Al şaptelea cer
Adăugat de Niţă Ioana, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risc major

Să te posed acum aş vrea!
Nu pot, mi-e teamă, zice ea
N-ai zis că eşti însărcinată?
Şi dacă mai rămân odată?

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul

te văd mereu venind aievea
pe drumul fără de hotar
cu părul alb... cu glas molatec
si aducând-mi câte-un dar
eu te-aşteptam copilă fiind
ştiam că nu eşti Moş Crăciun
aveai o sanie... doi cai...
si-atunci şi azi bunic îţi spun
si dacă nu mai vii la mine
eu stiu că nu poţi să mai mergi
ţi-aduc în dar o Crăciuniţă
desprinsă parcă din poveşti
e fiica mea şi-aş vrea de poţi
s-o ţii în braţe pe genunchi
aşa cum stam eu altădată
în urmă cu ani mulţi....
acum în ziua de Crăciun
mă bucur că suntem iar toţi
părinţi. bunici, mătuşi şi unchi
cu toată ceata de nepoţi!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă poţi...

Dacă poţi gândi, de ce să nu gândeşti?
Dacă poţi spera, de ce să nu speri?
Dacă poţi visa, de ce să nu visezi?
Dacă poţi împlini, de ce să nu împlineşti?
Dacă poţi munci, de ce să nu munceşti?
Dacă poţi iubi, de ce să nu iubeşti?
Dacă poţi cânta, de ce să nu cânţi?
Dacă poţi vedea, de ce să nu priveşti?
Dacă poţi auzi, de ce să nu răspunzi?
Dacă poţi alerga, de ce să nu faci sport?
Dacă poţi zbura, de ce să nu te înalţi?
Dacă te poţi bucura, de ce să nu zâmbeşti?
Dacă poţi să ajuţi, de ce să nu solidarizezi?
Dacă poţi fi sănătos, de ce să te neglijezi?
Dacă poţi fi respectos, de ce să nu respecţi?
Dacă poţi fi curajos, de ce să nu îndrăzneşti?
Dacă poţi să înveţi, de ce să nu studiezi?
Dacă poţi să lupţi, de ce să nu câştigi?
Dacă poţi să cunoşti, de ce să nu cercetezi?
Dacă poţi fi perfect, de ce să nu împlineşti toate acestea?

poezie de Dumitru Delcă (august 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rănire

Noi îi rănim adeseori,
Pe cei iubiţi: pe frăţiori,
Părinţi, copii, bunici, nepoţi,
Pe unchi, mătuşi, soţii şi soţi,
Pe veri, pe socri şi nurori,
Pe-atât de mulţi că te-nfiori;
De stai cumva ca să socoţi,
Constaţi că i-ai rănit pe toţi.

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (28 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare unui amic

Îţi doresc la-nsurătoare:
Să ai mulţi copii, nepoţi,
Că ai soaţa ca o floare,
Ce-o polenizează... toţi!

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Ion Ruse
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâni şi copii

Aceşti bătrâni, aceşti copii
Ar fi, dar parcă nu ar fi,
Sunt unii nord şi alţii sud
Şi lacrima nu şi-o aud.

Ca-ntr-un complot diavolesc,
Părinţii dintre ei lipsesc,
Îşi zic bunici, îşi zic nepoţi,
Străinătatea strigă-n toţi.

Aceşti copii, aceşti bătrâni
Sunt zilierii tristei pâini,
Fiorul dintre ei s-a dus
Şi rudele, cu ei nici nu-s.

Nişte copii în ţarc vulgar,
Nişte bătrâni în bestiar,
Furtună i-a adus aici,
Nu-şi sunt nepoţi, nu-şi sunt bunici.

Copiii n-au ce-şi aminti,
Bătrânii nu mai nasc copii,
Imaginile lor se cern
Spre paradis şi spre infern.

Şi pân' s-ajungă la sfârşit,
Au de trăit şi de murit,
Ca vietăţile-n nisip
Ei nici nu-şi seamănă la chip.

Aşa au fost, aşa rămân,
Ce e copil, ce e bătrân
Bătrânii-n iadul propriu zis,
Copiii-n veşnic paradis.

Purtându-şi umbrele în mâini,
Ce trişti copii, fără bătrâni,
Cu ochii pătimiţi de vii,
Ce trişti bătrâni fără copii.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost destul

A fost destul, dar tu nu ştii, ce-ar însemna să fii sătul
Şi nici cum e să poţi iubi, vreodată, cum iubeşti acum.
Ştiu, eşti mereu un extremist – prea mult sau prea puţin. Deloc,
Nu-ţi e pe plac că doar exist şi-un act din viaţa ta îl joc.
Eşti "speriat şi imatur", imprevizibil, sincer, cast,
Însă nimic nu e destul, chiar dacă totul ţi-a rămas.
Înghesuită-ntr-un bagaj, e spaima sufletului tău
Şi plec cu dânsa la oraş şi-am s-o arunc într-un pârău.
Şi-ţi las în grijă viaţa mea, iubirea, gândul cel mai pur,
Dar n-ai să mă mai poţi avea, căci ştii că m-ai avut destul.
Întotdeauna, de copil, te ştiu profund nemulţumit.
Oh, nu-ţi ajunge doar un pic. Şi vrei mai mult, nu doar nimic.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, Doamnă, Ţie!

La mulţi ani, Doamnă,
Ţie
pentru că ştii să desprinzi uşor
cămăşile aurii ale cepei.
La mulţi ani
pentru că pui în balanţă mereu
sarea şi piperul
dragostei.

La mulţi ani, Ţie,
Doamnă
pentru că treci zilnic
prin centrul oraşului
ducând pe umăr o geantă plină
cu vise, pilule şi facturi neplătite.

La mulţi ani, Doamnă
pentru că poţi înmuguri
ca pomul roditor.

La mulţi ani,
pentru că duminică de duminică
îţi pleci ochii-mprejurul mesei -
boabe de rouă
în care se răsfrânge dimineaţa.

La mulţi ani, Doamnă,
Ţie!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!