Căderea Barbarei
Ștefane, Ștefane, trezește-te! E cineva la poartă.
Repede, repede la fereastră... Of, vino-încoace-odată!
Se-aude cum se deschide ușa de la intrare.
Ai uitat să tragi zăvorul înainte de-a merge la culcare?
Ascultă, pași pe trepte nu, acum chiar pe holul din față,
Se deschide ușa camerei, parcă se vede-o mogâldeață...
Trezește-te, Ștefane! Cine-i acolo? Toate merg în răspar!
Simt că-mi îmi trece-un stol de lilieci prin păr...
Visezi? Hai, ridică-te-n capul oaselor, sus, înalt și drept!
Mi-i frică: Cred că o să-mi sară inima din piept!
Niciodată n-ai dormit atât de-adânc, ce se petrece?
O, iubitule, oare de ce ți-e mâna-atât de rece?
poezie de Wilfrid Wilson Gibson,1878 1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.