Stareţul este acela care găzduieşte în sufletul său şi îmbrăţişează cu voinţa sa propriul tău suflet şi voinţa ta. Din clipa când şi-a ales un stareţ, omul renunţă la propria sa voinţă, încredinţându-i-o lui cu cea mai deplină supunere şi cu o totală uitare de sine. Acela care îşi pecetluieşte astfel soarta acceptă de bunăvoie această încercare, această austeră ucenicie, în speranţa că la capătul unor îndelungi străduinţe va ajunge să se învingă pe sine şi să se domine atât de perfect, încât după o viaţă întreagă de ascultare să poata dobândi, în sfârşit, deplina libertate, descătuşându-se de propriul său eu, ca nu cumva să împărtăşească soarta celor care-şi încheie viaţa fără a fi reuşit să se regăsească pe sine.

citat celebru din romanul Fraţii Karamazov de Dostoievski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când în viaţa trupului nostru pătrunde o dezordine gravă, natura, printr-o violentă intensificare a procesului vital, face uz de toate forţele pentru vindecare: aşa se produce febra, care este simptom de îmbolnăvire şi totodată încercare de vindecare. - Ceea ce este pentru boală febra este pentru voinţa ce se afirmă această întreagă lume: ea este vizibilitatea afirmării; iar prin faptul că aduce la expresia sa deplină, cea mai înspăimântătoare, tot răul moral şi tot răul fizic, care sunt consecinţa sa necesară, ea ţine în faţa voinţei derutate o oglindă a propriei sale strădanii, vinovate de toată durerea existenţei, dacă ar vrea să ajungă la deplina cunoaştere de sine şi prin ea la schimbarea de direcţie, la întoarcere, la eliberare.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care merge prea departe, care îndrăzneşte să fie şi să aibă mai mult decât i-a hărăzit soarta, inevitabil va atrage gelozia divină şi ruina. Omul sau naţiunea care este dominată de o sete nestăpânită de autoafirmare va ajunge direct la o nemăsurată încredere în sine, şi astfel la distrugere. Pasiunea oarbă generează încredere în sine, iar încrederea excesivă în sine sfârşeşte în distrugere. Depăşirea a ceea ce este drept şi firesc pentru om, aduce cu sine ruina, restabilind astfel echilibrul;prin extensie la întregul univers, guvernează legea cosmică, asigurând păstrarea unui echilibru şi prevenind haosul şi anarhia.

citat din Tucidide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea care e descrisă prin observare este o manifestare a activităţii mentale a observatorului. Când omul descoperă că lumea lui este propria activitate mentală făcută vizibilă, că nimeni nu poate veni la el decât dacă el îl atrage şi că nu e nimic de schimbat decât pe sine, propriul său sine imaginativ, primul său impuls e să reformeze lumea după imaginea idealului său.

citat din Neville Goddard
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, nu trebuie iubiţi cei sănătoşi, cei siguri de sine, cei mândri, cei mulţumiţi, cei bucuroşi – ei n-au nevoie! Ei primesc dragostea cu îngâmfare şi indiferenţă, doar ca pe un omagiu care li se aduce, ca pe o obligaţie ce li se cuvine de drept. Un dar care se adaugă altora, o podoabă în păr, o brăţară la încheietura mâinii, aşa socotesc ei dăruirea totală a altuia, iar nu drept raţiunea şi esenţa întregii lor vieţi. Numai celor pe care soarta i-a persecutat, numai celor tulburaţi, celor năpăstuiţi, celor nesiguri, celor lipsiţi de frumuseţe, celor umiliţi, numai lor le poţi într-adevăr ajuta prin iubire. Cine le dăruieşte viaţa lui, acela le oferă compensaţie pentru ceea ce viaţa le-a luat. Numai ei ştiu să iubească şi să fie iubiţi aşa cum trebuie să iubim – cu recunoştinţă şi modestie.

Henry Jaeger în Disperatii
Adăugat de Bernadeta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa - infinit de suflete

Şi e pustiu, e rece...
În sufletu-mi de gheaţă
Şi strig mereu: Mai vreau o viaţă!
Încă o viaţă!
O viaţă simplă, dulce,
Cum şi-o închipuie oricare
O viaţă în care toţi ar fi iubiţi
De orişicine, de fiecare.
Om să fii şi să iubeşti,
Că... ai o singură dorinţă,
Ce-ţi poate fi îndeplinită
Din simpla ta voinţă.
Voinţa de a iubi,
Voinţa de a trăi,
Voinţa de a uita,
Voinţa de a ierta.

poezie de Ecaterina Mereuţă (21 iunie 2016)
Adăugat de KittyM
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarta copiilor-minune. Nimic mai trist decât un om care a fost cândva un copil-minune. El se găseşte cel mai adesea într-un permanent minorat în raportul cu sine însuşi şi îşi este propriul său tată decedat.

aforism celebru de Lucian Blaga din Elanul insulei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La urma urmei fiecare cer are propriul întuneric. Dar cred că Dumnezeu răsărise cumva odată cu gândul primului fir de lumină blândă. Şi când nu mai puteam îndura greutatea ruşinii, ne spovedeam în sine cu smerenie şi se trăgea cortina în tăcere, fără aplauze. Unii se întorceau pe şcenă mai buni, dădeau totul şi plecau cu mâinile goale şi inima plină de liniştea iubirii. Alţii aveau braţele încă pline cu flori, ovaţii şi recunoaştere nesfârşită. Însă tot nu-i cunoştea nimeni, dincolo de măşţi. Tragic sentiment trebuie să fi avut acela, acostat cumva de un amalgam de suflete dar în sine atât de sărac şi de singur. Îi găseam pe toţi flămânzi de iubire. Dar oare câţi dintre ei întâlniseră deja fericirea?

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum păianjenul îşi ţese pânza din propria gură, se joacă cu ea şi apoi o retrage din nou în sine, tot astfel Dumnezeu cel etern şi neschimbător, care este fără formă şi fără atribute, care este cunoaştere absolută şi fericire absolută, dă naştere Universului din Sine Însuşi, se joacă cu el o vreme şi apoi îl resoarbe în Sine.

citat din Ramesh S. Balsekar
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu-şi are originea în sine, ci în acţiunile altui agent imediat. Aşadar, atunci când pentru prima dată pofta sau voinţa unui om se îndreaptă asupra unui lucru pentru care anterior nu nutrea nici poftă, nici voinţă, cauza acestei reorientări a voinţei nu este voinţa însăşi, ci altceva ce nu stă în puterea ei. Prin urmare, cum este mai presus de orice îndoială că voinţa este cauza necesitantă a actelor voluntare şi că, din cele expuse mai sus, voinţa este în mod necesar cauzată de alte lucruri independente de ea, rezultă că toate actele voluntare au cauze necesare şi, deci, sunt necesităţi.

citat din Thomas Hobbes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiinţa calculelor, aşa cum rezultă din matematică, mai ales, este o ştiinţă de sine stătătoare şi are propriul său adevăr abstract şi propria sa valoare.

citat din Ada Lovelace
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este liber, este libertate. Suntem lăsaţi singuri, fără de scuză. Asta vreau să spun atunci când afirm că omul este condamnat să fie liber. Condamnat, pentru că el nu s-a creat pe sine şi totuşi se găseşte în libertate şi din momentul în care este aruncat în această lume el e responsabil de tot ce face.

citat clasic din Jean-Paul Sartre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii care nu au ţeluri înalte, în general le ating: îşi doresc foarte puţin şi asta primesc. Viaţa nu trebuie trăită astfel. Cred că una din cele mai puternice forţe din lume este voinţa omului care crede în sine, care îndrăzneşte să ţintească sus, să urmărească încrezător lucrurile pe care şi le doreşte în viaţă.

citat din Richard DeVos
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La postarea unui prieten virtual care descrie cu nostalgie amintirile copilăriei, mai exact în urmă cu 30 de ani. A. M: Să vezi acum 2.000.000 de ani când eram în Sine ca Sine, ce amintiri fără gând, fără cuvânt, din libertate ca Libertate eram! Din păcate, atât de rari sunt cei care îşi mai "amintesc" acum de El încât îi numeri pe degete. În rest, toţi vorbesc despre Preaiubitul ca şi cum l-ar cunoaşte, dar câţi aţi vrea cu Adevărat să-l Fiţi?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine trăieşte întru unitatea vieţii îşi vede propriul Sine în toate fiinţele, şi toate fiinţele în propriul său Sine, şi priveşte totul cu un ochi imparţial.

citat din Buddha
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stilul de viaţă se bazează pe primii patru sau cinci ani ai copilăriei. Această perioadă se încheie cu dezvoltarea deplină personală şi cu fixarea ulterioară a atitudinii faţă de viaţă. Din acel moment, răspunsurile la întrebările impuse în viaţă nu sunt dictate de realitatea relaţiilor în sine, ci de anumite atitudini automate pe care le numim stilul individual.

citat clasic din Alfred Adler
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stima de sine este foarte legată de impactul pe care tu îl poţi avea în viaţa altor persoane. Încrederea pe care tu o ai în tine determină şi valoarea financiară a care tu poţi să ai acces. Oamenii care au o stimă de sine scăzută, îşi compensează această lipsă de valoare personală prin cheltuirea rapidă a banilor pe care i-au produs. Cu cât ai o mai mare lipsă de încredere în tine, cu atât vrei să compensezi acea lipsă, să umpli acel gol, cumpărând ceva. Cu cât o persoană are mai multă încredere în sine, cu atât îi este mai uşor să nu cheltuie bani.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar libertatea nu ajunge niciodată prin sine singură la organizare, pe când organizarea, atunci când este un organism sănătos, ajunge de la sine la libertate.

Nicolae Iorga în Evoluţia ideii de libertate, Lecţia a XVIII-a: Libertatea socială a secolului al XIX-lea (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există conştiinţa de sine a esenţei spirituale şi conştiinţa limitelor, care la începutul vieţii este privită ca "eu". Această a doua conştiinţă, a limitelor, îngrădeşte, ascunde prima conştiinţă, cea a spiritualităţii. Pare că această conştiinţă a limitelor este conştiinţa de sine. Întreaga viaţă e limpezirea conştiinţei esenţei spirituale, eliberarea de înşelăciunea recunoaşterii limitelor. Pentru cel care are conştiinţa deplină a esenţei sale spirituale, moartea e eliberarea de limitele care o constrâng.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drum spre Laponia

Cât de lipsit de vlagă poate să fie adevărul
şi ce lipsită de rude poate să fie speranţa.
La capătul unei vieţi, şoarecele ştiind totul despre şoareci
totuşi moare ca un şoarece.

La capătul unei toamne,
ştiind totul despre sine
nemaiputându-se să se schimbe
lemnul adoarme ca să nu moară.
Cât de lipsită de voinţă poate să fie voinţa
dragostei de singur.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împiedicându-se, Ahile

Ea nu te mai aşteaptă demult, răpită în sine
de o dragoste mare,
ca o biserică goală, în care lumina se subţiază,
prinsă în cârlige de aer,
ca o carte care se citeşte pe sine, ca un sărut sărutându-se,
ca o mână pe sine ţinându-se strâns.

Tu mai faci câţiva paşi, cum făcea Zenon, eleatul,
zăpăcit de acest adevăr uriaş: fericit nu-i cel care aleargă,
ci acela pierdut dinainte de alergare,
acela care se ştie fără de mâini şi picioare.

Nu-i nimic de făcut, e toamnă.
Şi toamna, nimic altceva decât o nouă şi dulce femeie,
îngrijorată puţin de-a sa frumuseţe,
ca o biserică goală, în care lumina se subţiază,
ca o carte care se citeşte pe sine, ca un sărut sărutându-se,
ca o mână pe sine ţinându-se strâns.

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!