Cu dalta

sunt poeţi din sârmă ghimpată
ce scrijelesc cuvântul cu dalta
elimină metalul săpându-şi groapa
ei lasă lumii cuvinte cu lopata
chiar şi eu am o daltă mare, prin care
sap versuri multe şi proaste, la întâmplare

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt

sunt un spaţiu gol
cu un fruct oprit, înăuntrul său
sunt
fără mine de multe ori
sunt
o fereastră fără ramă, fără geamuri
sunt o cheie încuită în gândul meu
am devenit o lacrimă ce încet coboară
acum pe chipul tău

să nu mă mai cauţi

pictez pe un apus o cruce
cu picături de sânge şi sârmă ghimpată
sunt o marmură rece

poezie de Viorel Muha (octombrie 2018)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pe dalta meşteşugită

am fost cândva un cântec pe o daltă
sculptam în orizont nimburi de cuvinte
credeam admirativ în lumea cealaltă
dincolo de vremuri şi de morminte.

trenul cu surprize a intrat în haltă
un strop de fericire se produce-n minte
am fost cândva un cântec pe o daltă
sculptam pe nori nimburi de cuvinte.

sunt gara de doruri cu boltă înaltă
cu vitralii de lumină şi icoane sfinte
nu vreau Demiurgul să mă lase baltă
în arşiţa zilei sufocantă, fierbinte.

am fost cândva un cântec pe o daltă
meşteşugeam în orizont familii de cuvinte.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de trepte!

Apa în deşert este prezentă doar pentru cel care ştie să o extragă şi care o dăruişste si celui neştiutor. Aşa ajunge să fie şi după ce nu mai există! Scările înţelepciunii devin din ce în ce mai greu de urcat cu cât urci mai multe... Cine ajunge cât mai sus şi mai aproape de "ultima treptă", cu toate ca ea nu există, va înţelege... sunt cuvinte înscrise în cuvinte fără cuvinte, căci sunt spuse şi nespuse multe fără cuvinte...

Viorel Muha (mai 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

În campaniile electorale, politrucii PSD-işti se victimizează pretinzând că se încearcă asasinarea lor: Gabriela Vrânceanu Firea a spus că a găsit o sârmă în stomac

A dracului de sârmă, cum oare a intrat,
Deodată, fără milă, sau lin s-a strecurat?
Mai am o întrebare, o, doamnă agramată:
Era o sârmă simplă, sau sârmă de-a ghimpată?

pamflet de George Budoi din Aceşti Agramaţi care ne conduc (15 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem feisbucist

Cum naiba de nu sunt încă într-un lagăr
pentru poeţi
la câtă sârmă ghimpată mă înconjoară
le-aş spune cuvintelor...
Drepţi!
iar unora
le-aş scoate cuiul
să îi arunc la inimioară!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi Prutu-i ca o epigramă

Prutu-i epigramă dură:
Două maluri, apa toată,
Sunt trei versuri de-umplutură;
Poanta e... sârmă ghimpată.

epigramă de Efim Tarlapan din Îngerii din cerul gurii... (2003)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţi şi poeţi

Sunt berze care-nfrâng năpasta
Şi aduc poeţi, dar câte-un cârci,
Le ţine de la treaba asta
Şi-o lasă pentru... cocostârci!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri

Sunt versuri si versuri.
Sunt versuri in care ne regasim,
Sunt versuri in care retraim
clipe de dragoste,
Sunt versuri cu ura,
Sunt versuri de dor
si de amor,
Sunt versuri haioase,
Sunt versuri frumoase,
Sunt versuri hidoase,
Sunt versuri de jale,
Sunt versuri normale,
Sunt versuri ce dor,
Sunt.....
In fine,
Nici un vers nu e ca tine.

poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-i dăm celui ce scrie, Tribut de Cezar, dar să nu uităm că lumina închisă într-o carte nu-i numai truda ideii, ci şi-a aceluia care o pune-n pagină, a aceluia care aranjează rânduri şi coloane de cuvinte, a acelora care prin imagine şi ei scriu gânduri, apoi a acelora care le îmbracă în foi albe şi-n copertă, chiar multe corectând.

Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bancă

singură noapte şi zi
dimineţa plină de rouă
seara uscată de soare
asteaptă
să vină să se aşeaze
un el şi o ea
purtătoari de universuri
versuri
rânduri vesele sau triste
ei citesc
copacii de pe umeri
mulţi ani...
uitare în jos au
la cei de pe bancă
dar ei sunt...
trecători prin lume
şi totuşi lasă
pe banca bătrână
din sufletul lor ceva.

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul elimină durerea sufletului şi este cel mai bun medicament, temporar.

Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul, prin literele lui, nu întodeauna poate cuprinde imensitatea înţelsurilor, decât prin lumina celui care le citeşte!

Viorel Muha (decembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii poeţi de astăzi ar trebui să scrie versuri mai bune. Că mai proaste nu au cum.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă trecutul şi priveşte către viitor. Trecutul lucrează şi îşi va spune cuvântul.

Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul e dalta cu care poetul sculptează chipul lui Dumnezeu în inima de piatră a lumii.

aforism de Ionuţ Caragea din M-am născut pe Google (2021)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de trepte!

Omul de mii de ani a vânturat bobul şi la separat de pleavă, altfel nu am fi existat... Motivaţia că nu înţelegem, nu vedem realitatea sau o negăm... poate sau nu să fie o acuzaţie a propriei conştiinţe, când aceasta există, pentru cel ce vrea să ştie. A fi sau a deveni pleavă sau o suţine, ne vom şterge trecutul şi existenţa, a fi fost om.

Apa în deşert este prezentă doar pentru cel care ştie să o extragă şi pe care o dăruieşte şi celui neştiutor. Aşa ajunge să fie şi după ce nu mai există! Scările înţelepciunii devin din ce în ce mai greu de urcat cu cât urci mai multe... Cine ajunge cât mai sus şi mai aproape de "ultima treaptă", cu toate că ea nu există, cu atâta va înţelege mai mult... Sunt cuvinte înscrise în cuvinte fără cuvinte, căci sunt spuse şi nespuse multe fără cuvinte...

Viorel Muha (mai 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt puţini cei care reuşesc să treacă de zgomotul lumii!

Viorel Muha (aprilie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Copilăria în paşi de joacă a trecut
În tinereţe multe m-au durut,
Maturitatea, oh, ţie mă rog
De bătrâneţe scapă-mă căci nu vreau să mor.

Ce scop umil şi jalnic are omul
De a rămas în viaţă pe pământ
, Aşteptând apoi moartea ca somnul
Săpându-şi groapa de mormânt.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

nu plânge noaptea
prin lacrimi de stele
lasă capătul lumii
şi vino spre mine
ia o coardă de suflet
şi fă-o sunet minune
cheamă prin vise
începutul luminii
lasă-mi, te rog, vie făclie
inima-mi care se zbate
în imagini şi-n clipe
nu lăsa gheţuri veşnice
să crească grele-n mine
nu vreau negre uragane
în suflet ucigaşe
nu mă alunga-n deşert
să pier în pustie
te rog mult, lasă să vie
destinul să-mi fie
un gând, o filă, o carte
scrise pe şoaptele tale
într-o noapte
cu lacrimi de stele

poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trădarea-n iubire şi apoi moartea sunt cele mai mari dezamăgiri, dar de multe ori acceptate prin resemnare.

Viorel Muha (aprilie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!