Viața
Copilăria în pași de joacă a trecut
În tinerețe multe m-au durut,
Maturitatea, oh, ție mă rog
De bătrânețe scapă-mă căci nu vreau să mor.
Ce scop umil și jalnic are omul
De a rămas în viață pe pământ
, Așteptând apoi moartea ca somnul
Săpându-și groapa de mormânt.
poezie de Ionuț Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.