Chuang Tzu şi fluturele

În vis, Chuang Tzu a devenit fluture,
Iar, la trezire, fluturele a devenit Chuang Tzu.
Cine a fost a fost real, fluturele sau omul?
Cine poate spune care e finalul nesfârşitei transformări a lumii?
Apa care curge către adâncul mărilor îndepărtate
Se întoarce anonimă în unda transparentă a acestui izvor.
Omul care cultivă pepeni dincolo de zidurile verzi ale oraşului
A fost odinioară Prinţul Dealurilor de la Răsărit;
Astfel trebuie să dispară rangurile şi bogăţiile.
Tu ştii de mult aceasta, şi totuşi trudeşti fără contenire – de ce?

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt eu Chuang Tzu care a visat că este fluture, sau un fluture care visează că este Chuang Tzu?

Chuang Tzu în Cartea viselor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinele şi Ego-ul

Toate care sunt limitate de formă, aparenţă, sunet sau culoare sunt numite obiecte.
Printre ele, doar omul este mai mult decât un obiect.
Deşi, asemeni obiectelor, are formă şi aparenţă,
el nu este limitat la formă.
El este mai mult de-atât.
El poate trece dincolo de formă.
Când el e dincolo de formă şi de aparenţă, dincolo de "aceasta" şi de "aceea,"
unde-i comparaţia cu alt obiect?
Unde este conflictul?
Ce poate sta în calea lui?
El se va odihni în locul lui etern care este ne-locul.
El se va fi ascuns în propriul lui mister de nepătruns.
Esenţa lui curge către propriile-i rădăcini în Unul.
Vitalitatea, puterea lui se ascund în secretul Tao.

poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine a zis? Cine a făcut? Cine a uitat? Cine a strigat? Cine a râs? Cine a plâns? Cine a fost ca tine? Cine a fost ca mine? Câţi vor fi ca noi? Cine va putea răspunde la aceste întrebări cu zâmbetul pe buze?... Poate doar timpul fără sentimente, care a uitat că i-am fost tovarăşi...

citat din Paul Butnariu (4 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-am născut o femeie puternică.
Am devenit pe drumul vieţii mele, am învăţat să fiu propria mea doamnă!
Nu am nevoie să dovedesc nimănui cine sunt!
Eu, ştiu cine sunt şi ce sunt şi asta îmi este de ajuns!
Am dat... si înca mai am de dat mult/e,
oamenilor care merita, sau care poate nu merita, totuşi!
Nu am regretat niciodată că am dăruit!
Nu port ranchiună pe nimeni,
pentru că totul au fost opţiunile si alegerile mele!

Ioana Creţu în Şoapte (2 august 2022)
Adăugat de Ioana Cretu ( C.I)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare secret al fericirii în relaţii de cuplu, prietenie sau afaceri este individualitatea fericită. Cu cât am fost mai responsabil de fericirea mea, cu atât i-am eliberat pe cei din jur de obligaţii şi astfel ei au putut să se relaxeze în preajma mea şi să fie autentici. Cu cât au devenit mai autentici cu atât mi-au căutat prezenţa mai mult şi relaţiile au devenit solide şi indestructibile şi, mai mult, fiecare a oferit din inimă şi abundenţă ceea ce au de oferit fără să li se ceară ceea ce nu pot să ofere. Aşadar, cu cât am fost mai fericit singur şi mi-am purtat de grijă singur, cu atât relaţiile cu cei din jur au devenit mai profunde şi mai bogate. Nu e o metaforă. Să ştii că toată povara sentimentelor şi stărilor tale interioare este pe umerii tăi, că tot ce simţi se datorează doar mecanismelor tale interioare şi nu comportamentelor celor din jur. Iată o responsabilitate pe care doar omul puternic şi-o poate asuma. Şi în acelaşi timp, iată motivul nefericirii majorităţii. Aşteptări mari de la alţii, aşteptări mici de la propria persoană.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna iubirii

Îmi amintesc de tine
Un fior dulce-amar în vremea de dinaintea morţii
Sub soarele cu raze de gheaţă al sorţii
Fulger de dincolo de zid ce străbate neantul din mine

Ai fost demult, ai fost acum, ai fost aievea, ai fost tot timpul
Fluturele albastru care zboară deasupra eternului alb
Porţi stele pe aripi
Şi-n ochii tăi, vrăjmaşul albului

Unde or fi acum lumile din privirea ta
S-a aşezat colbul de stele pe aripile tale
Zborul e greu şi albastrul se albeşte
Te ţin ascunsă dincolo de zăbrelele ochilor
Am uitat cotlonul şi nu mai găsesc cheia

poezie de Florin Constantin (noiembrie 2009)
Adăugat de Florin Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e omul pe pământ

Ce e omul pe pământ?
O frunză purtată în vânt,
poate un simplu cuvânt
care n-are nici început, şi nici sfârşit.

Poate e o stea care,
Când vine noaptea,
Ea pe cer răsare
Şi când vin zorile moare?

Omul, cine e el?
O fiinţă plină de mister,
Care zice că se teme
De bunul Dumnezeu.

Dar face cum vrea el,
Şi bine, şi rău!
Căci aşa a fost şi va fi mereu,
Omul se socoate el singur pe pământ Dumnezeu

poezie de Vladimir Potlog (30 aprilie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pornit

Am fost eu vântul care fuge,
Trecând neobservat prin lume?
Am fost eu râul care curge,
Fără să fi lăsat mici urme?

La început am fost un izvoraş,
Căutând o cale spre un râu,
Cu chipul blând de copilaş,
Devenit cu duritate mai târziu.

Am pornit ca simplă adiere,
Cu timiditate viaţa s-o prefir,
Prinzând din ce în ce putere,
Transformată în vajnicul Zefir.

Am fost un firicel de iarbă,
Prinzând noi rădăcini adânci,
Din ani mi-am făcut o salbă,
Urcând pe ale timpului stânci.

poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu sărbătoresc Ziua Sfântului Valentin

Ea vorbeşte despre mine, cel de ieri....
cel care era întotdeauna
amuzant şi care-o făcea să râdă ore-n şir,
omul de care
s-a îndrăgostit,
acel om,
eu, cel de ieri...
nu eu, cel de azi...
Cel care, pretinde ea
(iar eu neg),
c-am devenit...
cârcotaş, încăpăţânat
şi partizan politic,
un om care ascultă radioul pentru a avea ce vorbi
şi care nu dansează niciodată cu ea pe vechile acorduri.
Omul care o asculta
pe ea, cea de ieri,
dar acum este mereu defazat –
ea cea de azi...
ea cea de azi,
ea care mă hărţuieşte mereu
şi care se plânge de dispariţia
celui care am fost ieri...
eu,
eu cel care poate n-am existat niciodată,
decât în mintea ei –

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este imposibil să studiezi un sistem al universului fără să studiezi omul. În acelaşi timp este imposibil să studiezi omul fără să studiezi universul. Omul este o imagine a lumii. El a fost creat chiar din legile care au creat ansamblul lumii. Dacă un om s-ar cunoaşte şi s-ar înţelege pe el însuşi, ar cunoaşte şi ar înţelege întreaga lume; toate legile după care a fost si este guvernata lumea. Si invers, din studiul lumii şi al legilor care o guvernează, el ar învăţa şi ar înţelege legile care il guvernează pe el însuşi.

citat clasic din P.D. Ouspensky
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia aceasta, fata aceasta cu ochii verzi, a fost singura fiinţă pentru care eu am fost totul; care în loc să spuie eu, spunea el -- "el" eram eu. Şi ea niciodată n-a fost totul pentru mine. Când trăia, eram prea mic, prea inconştient, ca să am asemenea sentimente. După ce-a murit, mi-am împărţit sentimentele spre cele patru vânturi -- păstrându-i ei numai un colţ adânc din fundul inimii. E drept, însă, că nu pot să mă gândesc mai mult la ea fără să simt lacrimi de duioşie şi uneori de un fel de durere -- nu mare, dar care nu se poate compara cu nimic.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om în Assynt

Cine este stăpânul acestui ţinut?
Omul care l-a cumpărat sau
braconierul care, clătinânu-se, coboară dealul în zori
cu o căprioară pe umeri?

Cine este stăpânul acestui ţinut?
Omul care l-a cumpărat sau
eu care sunt stăpânit, fermecat de acesta?
Întrebări false,
acest ţinut nu aparţine nimănui
şi este imposibil de stăpânit în orice termeni
de natură omenească.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum, războiul lumii a devenit aproape imposibil; în caz contrar nu ar fi apărut terorismul. A trecut suficient de mult timp de la al doilea război mondial; un al treilea război mondial ar fi putut fi provocat în anii 1960. Nu s-a întâmplat. Aceasta a fost o rutină în întreaga istorie, iar omul este programat pentru ea.

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Când mă vei chema la Tine în clipa Judecăţii şi mă vei întreba:
"Cine eşti?",
Îţi voi spune:
"Doamne, lasă-mă să-ţi spun mai întâi cine e cea pe care am iubit-o
Şi cât de mult am iubit-o!"
Şi astfel ai să cunoşti cine am fost şi îmi vei zice:
"Rămâi cu Mine, căci prea mult ai iubit şi ai suferit.
N-am să te las în Iad alături de ea..."
Iar eu am să-ţi spun:
"Doamne! Fără ea Raiul ar fi un Iad pentru mine! Uneşte-ne măcar acolo, dacă în viaţă nu ai făcut-o!"

poezie de Cristian Wagner
Adăugat de Cristian Wagner
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu ştiu c-au fost puţine

Eu nu ştiu ce ţi-a fost... dar ştiu ce-a fost cu mine,
Poate-o poveste tristă... sau poate-un basm nebun!
Tu ştii c-au fost prea multe, eu ştiu c-au fost puţine
Acele vorbe-alese... şi-aş vrea şi-acum să-ţi spun...
Că visu-mi este-acelaşi... acelaşi vis din care
Trezire să nu-mi fie... dacă nu-mi eşti trezire!
Nu pot fără de ochii-ţi, ce-mi amintesc de-o mare,
Cu valuri verzi-albastre şi-un ţărm plin cu iubire...
Născută-n miez de timpuri, la jumătăţi de vieţi,
Un rug născut spre-a arde... şi-o singură vestală.
Au fost prin noi... şi frunze... şi toamne şi nămeţi,
Ne-au mai rămas memorii... şi-o ultimă petală...
Eu nu ştiu ce ţi-a fost... dar ştiu ce-a fost cu mine,
Tu ştii c-au fost prea multe, eu ştiu c-au fost puţine.

poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt

Cine sunt?

Sunt ca un Hristos răstignit pe cruce,
Ori un om care cerşeşte la o răscruce!
Poate sunt un pom în floare,
Care aduce bucurie la fiecare.

Cine sunt?

Sunt un soare care apune
Poate o stea fără de nume,
Cine sunt eu,
Cine îmi spune?

Poate sunt tot sau nimic
În lume asta mare,
Ori sunt un om ca orişicare,
Care se naşte şi moare.

Cine sunt eu oare?

poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care se poate forţa pe sine să meargă mai departe odată ce efortul a devenit dureros, este omul care va învinge.

citat din Roger Bannister
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul din mormânt

a ieşit pe acoperiş ziua
în căutarea iertării
nu a acceptat să vorbească
cu nimeni despre gestul
care îl împingea jos
într-o sinucidere asistată
filmată şi comentată
era un fost copil abandonat
la o casă de copii
acum era puţin fumat
se lăsa în voia vântului
să zboare spre pământ
de la etajul şase
moartea-l priveşte cu ochii blânzi
era o victimă anonimă
care dorea să facă tumbe
în aerul poluat din oraş
cine nu-şi face cruce
pentru drama acestui sinucigaş
care a dorit să fie icar?
plânge-n barbă şi prietena lui
nu-l iubeşte sau ceva de genul ăsta
dar o apucă mila

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa a fost, aşa va fi

Aşa a fost, aşa va fi.
Timpul trece ca nebunul.
Mâine vei îmbătrâni,
Tânăr nu rămâne unul.

Aşa a fost, aşa va fi.
Viaţa nu-i decât un timp
pe care îl poţi trăi,
anotimp cu anotimp.

Aşa a fost, aşa va fi.
Lăstarul va creşte pom.
Copilul va deveni
mâine lângă tine om.

Aşa a fost, aşa va fi.
Cât pământul se roteşte,
din noapte se face zi,
ziua în noapte sfârşeşte.

Aşa a fost, aşa va fi.
Unul naşte altul moare.
Nimeni nu poate trăi
timpul, nesfârşit de mare.

Aşa a fost, aşa va fi.
Totul e în transformare.
Natura se va primeni,
soarele veşnic răsare.

Aşa a fost, aşa va fi.
Dumnezeu-i atotputernic.
El ne poate dărui
lumină din întuneric.

Aşa a fost, aşa va fi.
Toate îşi au rostul lor.
Timpul nu-l putem opri.
Este veşnic curgător.

Aşa a fost, aşa va fi.
Va curge timpul ca izvorul.
Doar Dumnezeu poate şti
care ne e viitorul.

Aşa a fost, aşa va fi.
Cum e scris în Sfânta Carte.
Timpul nu se va opri,
viaţa curge mai departe.
........................
Aşa a fost, nu va mai fi
când sfârşitul lumii vine.
Pământul va încremeni,
Universul nu-l mai ţine.

poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa are o limită, dar cunoaşterea este nelimitată. A urmări cu ceea ce este limitat ceea ce nu are hotar este primejdios; iar dacă ştii aceasta şi cauţi totuşi să-ţi sporeşti cunoştinţele, primejdia te paşte şi mai şi. Tu nu trebuie să faci binele cu gîndul la binele care ţi se va face, şi nici să eviţi răul pentru că te gîndeşti la urmări: acordul cu Elementul Central (Tao) al naturii noastre este calea firească care duce la protecţia trupului şi a vieţii, la bunăstare şi ne garantează împlinirea vremii.

citat din Chuang Tzu
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!