Am parcurs...

Am parcurs drumul în viaţă,
A fost greu, dar nu m-am plâns,
Am avut o tentă îndrăzneaţă,
La necazuri, am şi râs.
Nu încerca să treci prin lume,
Astfel ca nimeni să te vadă,
Să nu laşi nici un fel de urme,
Sau fără să faci vreo treabă.
Obrazul ţi-e brăzdat,
De urma anilor trecuţi,
Ce fără teamă au săpat,
Să rămână semne,
Să nu uiţi.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Moş Crăciun

să nu mă uiţi iar Moş Crăciun
anul acesta chiar am fost mai bun
şi în efortul de a fii cuminte
am fost mult mai atent cu cele sfinte

obrazul l-am întors de-am fost lovit
şi nu m-am plâns chiar de-ar fi trebuit
să dovedesc c-am fost un bun creştin
am ţinut post nu m-am atins de vin

nu m-am ţinut de rele ca-n alţi ani
şi nu-s atât de lacom după bani
iar cine mi-a cerut un ajutor
eu i l-am dat fără a-mi fii dator

hai vino Moş Crăciun şi pe la mine
uşa e larg deschisă pentru tine
şi pentru toţi cei care m-au uitat
eu îi primesc cu sufletul curat

eu te aştept nu accept un refuz
să nu mă laşi din nou trist şi confuz
trimite-mi un răspuns în orice fel
scrisoare, sms sau chiar printr-un e-mail

poezie de Mihai Chira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e greu să ştiu că într-o bună zi faci 70-80 de ani şi nu laşi nimic în urma ta. Nici un nume, nimic. E greu să ştii că nu ai cui să laşi lucrurile pentru care ai muncit o viaţă întreagă.

citat din Leonard Miron
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiul vieţii - IV

Într-o lume relativă
Tot privind ultimul pas
Am avut de toate-n viaţă
Dar cu nimic n-am rămas!

Într-o lume perdandă
Tot trecutu-i greu de învins
Am avut de toate-n viaţă
Dar multe mi-au rămas în vis!

Într-o lume captivă
Tot sperând la mult mai mult
Am avut de toate-n viaţă
Dar toate cu timpul au trecut!

Într-o lume plină de vii
Tot iubind mii de virtuţi
Am avut de toate-n viaţă
Dar tu, iubire să nu mă uiţi!

Într-o lume absolută
Tot rugându-mă la Dumnezeu
Am avut de toate-n viaţă
Dar nu le-am avut când am vrut eu!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu prea am avut timp

Timp ca să rămân în viaţă
nu prea am avut.
Lovituri primite-n faţă
mult timp m-au durut.
Am făcut doar fapte bune
dăruite tuturor
şi-am rămas singur pe lume
fără pic de ajutor.
Pentru mine viaţa,
o noapte lungă a fost.
Rău mi-a brăzdat faţa.
Să mai trăiesc, nu are rost.
Pentru mine viaţa
a fost chin, a fost blestem.
Moartea vine dimineaţa,
vine fără să o chemi.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâni...

Am rămas doar,
Două străchini de lut,
Ciobite de vreme,
Muşcate de timp,
Una arsă şi neagră,
Din transilvanul Corund,
Cealaltă albă,
Cumpărată demult.
Avem feţe brăzdate,
De plugul anilor mulţi,
Smochine uscate,
Ochii martori tăcuţi.
Vocile ne sunt,
Sugrumate,
De amintirea,
Anilor trecuţi.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este tot ce nu las pe pământ!

Am trecut printr-o lume de dor
Unde taina iubirii s-a stins.
Este totul doar grabă si zor
Spre un ţel... niciodată atins!

Nu mă dor amintiri că le ştiu,
Nici iubiri nu mă dor, că le-am strâns.
N-am sădit, printre zile, pustiu,
Când necazuri au fost, nu m-am plâns.

N-am avut nici prea mult, nici puţin.
Tot ce Domnul mi-a dat, mi-a ajuns.
Călăuză... doar harul divin,
Pe cărări mult prea greu de pătruns.

Doar iubire-am furat cât am vrut.
Pentru mine e tot ce-i mai sfânt,
E esenţa plimbării prin lut,
Este tot ce nu las pe pământ.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pornit

Am fost eu vântul care fuge,
Trecând neobservat prin lume?
Am fost eu râul care curge,
Fără să fi lăsat mici urme?

La început am fost un izvoraş,
Căutând o cale spre un râu,
Cu chipul blând de copilaş,
Devenit cu duritate mai târziu.

Am pornit ca simplă adiere,
Cu timiditate viaţa s-o prefir,
Prinzând din ce în ce putere,
Transformată în vajnicul Zefir.

Am fost un firicel de iarbă,
Prinzând noi rădăcini adânci,
Din ani mi-am făcut o salbă,
Urcând pe ale timpului stânci.

poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea vieţii

Să faci din viaţă, poezie
Şi dintr-o poezie, viaţă
Nu-i nici uşor, dar nu-i nici greu
Ca-n viaţă, totul se învaţă...
Mai greu e când apuci pe o cale
Şi dai mereu tot de răscruci
Te uiţi în faţă, te uiţi în spate,
Şi nu ştii pe ce drum s-apuci.
Noroc cu Bunul Dumnezeu
Care cu grijă ne veghează
Ne ocroteşte şi ne ajută,
Şi calea EL ne luminează.
Şi-n totdeauna ne îndeamnă
S-avem încredere în noi,
Şi să păşim pe drumul vieţii
TOT ÎNAINTE, nu ÎNAPOI.

poezie de Mariana Simionescu (4 ianuarie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SPRE APOGEU...

Nu-ţi lăsa în suflet mucegai,
Nici păianjeni de tot felul,
Valorifică tot ce ai,
Atingându-ţi astfel ţelul.

Stăruitor continuă în luptă,
Obstacolele să le ignori,
Orice greutăţi tu le înfruntă,
Cu cer senin fără de nori.

N-am vrut să stau mai liniştit,
În râul vieţii eu m-am avântat,
Orice obstacol am întâlnit,
L-am trecut, în urmă l-am lăsat.

Privesc senin în amintire,
Fără să-mi reproşez ceva,
Mă cuprinde sfânta liniştire,
Care este viaţa mea.

Am învins tot ce a fost greu,
Cu popasuri foarte scurte,
Mergând încet spre apogeu,
Am urcat pe trepte rupte.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe drumul vieţii

Pe drumul vieţii ce-am parcurs
Durere multă eu am strâns...
Şi-n ciuda anilor ce-au curs,
Mai am atât de mult de... plâns.

epigramă de Florea Ştefănescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

UN CANTEC...

Un cântec din inimă-mi zboară
Departe spre un ţărm nelimitat,
Spre o ţintă veche , ce poate m-a uitat,
Sau poate spre una imaginară.

Dar care-mi e ţinta precisă?
Oare am eu un ideal adevărat?
Oricând inima mea tare mi-a pulsat
Chiar de-a avut sau nu o ţintă concisă.

De vrei să-mi afli ţelul meu
Vei încerca zadarnic să o faci
Vei spune, sigur nu mi-e greu.

Dar, ar urma concluzia să tragi
Specific, doar în felul tău
Şi în final, va trebui să taci.

1963

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşneagul

Sufletul îi este obosit
şi corpul cocoşat
de munca grea pe care
a prestat-o,
fără prea multă
tragere de inimă,
de asprimea
anilor adunaţi în
această lume.
Privirea-i este tristă,
obrazul adânc brăzdat
de vremile trecute.
Se intristează că e iarnă,
stă retras într-un colţişor
al casei, deapană amintiri
şi ne dă poveţe.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2010), traducere de Friciu ioan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un paradis pierdut

Vei fi paradisul pierdut
Cu trandafiri, fără vreo vină.
Tu, în care am crezut
Considerându-te divină.

Nu vrei să înţelegi şi-atunci
Îţi închizi a tale porţi.
Când vin, tu mă alungi.
Da, asta văd că poţi.

Orice ţi-aş spune, nu e bun
Te supără chiar adevărul.
Şi nu găsim acelaşi drum
Predominând astfel misterul.

Dac-aş putea, eu aş învinge,
Dar nu mai pot să mă lupt.
Astfel inima îmi plânge,
Refugiindu-se în trecut.

Am să tac cum faci şi tu,
Iar visul meu va înceta.
Ce se va alege de acu
Vom mai trăi şi vom vedea.

poezie de Mihai Leonte (ianuarie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii...

Să fii om bun, când lumea e haină
Să fii umil, când alţii te denigră.
Să fii milos cu cei ce sunt sărmani
Să dai mâncare celor fără bani.

Să nu bârfeşti, chiar dacă eşti bârfit
Să nu urăşti, chiar de nu eşti iubit.
Să ştii cum să zâmbeşti, când inima iţi plânge
Să nu faci loc tristeţii, că altfel te învinge.

Să fii mereu senin, este un dar Ceresc
Să spui mereu în viaţă, cuvântul "mulţumesc"
Să îţi întorci obrazul, când palma-i ridicată
Celor ce lovesc, iubire le arată.

Să fii mereu în viaţă, un om la locul lui
Să îţi ascunzi durerea, la nimeni să n-o spui.
Să ştii să cerni mereu, cei bine şi cei rău
Să te fereşti de ulii, ce zbor în jurul tău.

Să mergi pe drumul vieţii, mereu cu fruntea sus
Să spui mereu pe nume, tot ce tu ai de spus
Să nu te temi de nimeni, eşti liber să gândeşti
Să arăţi tuturor, cât de frumos trăieşti.

Să fii exemplul viu, cum să răzbeşti în viaţă
Să înţeleagă asta, acei fără speranţă.
Să ai mereu tăria, de-a renunţa când doare...
Să te ridici de jos, zâmbind iar în picioare.

Să mulţumeşti în zori, de-o nouă zi de viaţă
Să te trezeşti mereu, cu zâmbetul pe faţă.
Să laşi pe unde treci, un semn că ai trecut...
Să-ţi mulţumească omul, fiindcă te-a cunoscut.

poezie de Marinela Florina Jurcă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tristeţe, totul are două feţe. Nu poţi fi nici în iad şi nici în rai, nici în viaţă şi nici în moarte, nici fericit şi nici nefericit. Un plâns fără lacrimi, un echivoc fără sfârşit. Căci nu te izgoneşte ea în aceeaşi măsură din această lume, ca şi din cealaltă?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată...

Eşti prea departe, tată, şi îmi e dor de tine!
Te rog, vino acasa cât viaţa te mai ţine,
Te rog, rămâi cu noi, nu mai pleca departe
Îmi este tare greu să te ştiu în străinătate.

Eram aşa de mică atunci când ai plecat,
Dar anii s-au tot dus şi m-am maturizat.
Privesc cum vremea trece, înapoi nu mai vine,
Un lucru nu se schimbă: am nevoie de tine!

Ştiu de ce stai acolo: datorii şi probleme,
Dar şi cu doru'-i greu, lasă pe suflet semne...
Nici toti banii din lume nu vor şterge vreodată
De pe obrazul meu vreo lacrimă vărsată!

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Gabi Dedu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima zi

Aş dori să mai pot revedea acea primă zi,
Primă oră, primă clipă când m-ai întâlnit,
Dacă era Vară sau Iarnă, umbră sau timp însorit,
Să-mi amintesc ceva, un lucru de atunci, oricare-ar fi.

M-am strecurat prin viaţă fără a lăsa urme; vai,
Inertă, fără vedere-am fost – şi fără prevedere!
N-am sărbătorit îmbobocirea mea, nici a petalelor cădere,
Iar acest copac nu va mai înflori în altă luna mai....

poezie de Christina Rossetti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi şi... norii

Te iubesc... ş'-acum
Şi te voi iubii mereu
Cu-o teamă de nebun
Şi chiar de vei fugi,
Eu în urma Ta... voi rătăci
Şi nu o clipă doar,
O secundă, sau o viaţă!

Voi rătăci şi Eu şi Tu
Prin lumea fără Noi
Prin nopţi fără de vise
Prin inimi tot mai îngheţate,
Prin timpul fără de hotar,
Prin mii de lacrimi şi amar
Până ne vom regăsi din nou!

Iar Noi...
Vom fi cu-o clipă mai târzii,
Cu-o clipă mai bătrâni,
Cu-o viaţă mai pustii
Cu ochii plânşi,
Secătuiţi de atâtea lacrimi.

Ne vom întoarce la izvoare,
În alte vieţi trecute-n asfinţit!
Vom asfinţi în depărtări
Doar Noi, Noi doi şi... norii!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme

Şi nu mi-a fost deajuns o viaţă-ntreagă,
Am aţipit ca prunc şi nu vedeam,
Ce eu, umanul, trebuia să vadă
Dar nu cu ochii prin care priveam

M-am rătăcit copil în realitatea,
În care doar exişti fără să fii,
Sub întâmplări ce au pocit dreptatea
Şi dreptul meu divin de a iubi

Mergând legat la ochi pe linii false,
N-am mai ştiut nici unde şi nici când,
Am tot călcat pe lamele de coase,
Lăsând în spate urme sângerând

Şi nu-mi va fi deajuns o viaţă-ntreagă,
Să redevin din nou, noul născut,
Ce a ştiut ce e şi nu se-ntreabă,
De ce să mai iubească n-a putut

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaţiu echinocţial

SPAŢIU ECHINOCŢIAL
Din iarna risipită, în cuget au rămas
doar amintiri din întâmplări banale,
ajunse peste vreme în acele de ceas,
întinse pe cadrane echinocţiale.

Ducând în suflet punctele vernale,
prin arealul anilor ce trec în zbor,
cu forţe noi şi doruri ancestrale,
prin lume sunt doar simplu trecător.

Şi totuşi am lăsat câte ceva să fie
de bun folos acelora ce-n urma mea
vor încerca peste decenii să mai scrie,
o pagină de glorie istoriei să-i dea.

Iar de mă-ntorc cu gândul în trecut,
tăcerile-mi, mai lungi ca niciodată,
din tot ce-a fost, din câte am avut
în cuget calea dreaptă mi-o arată.

Şi-n spaţiul echinocţial ce încă vine
cu altă vârstă, pusă într-un alt decor,
adaug anilor doar zile cât mai pline
simţind că pot prin viaţă să mai zbor.

poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existenţiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!