Sunt plante care, deşi trăiesc la umbră, dau, totuşi, flori.

citat din Henric Pontoppian
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mary Boleyn (în dormitorul regelui): Aşadar aici e locul în care doarme regele Angliei?
Regele Henric al VIII-lea: Şi în care citeşte şi scrie. Locul în care petrece câteva clipe doar cu el însuşi.
Mary Boleyn (cu emoţie în glas): Şi totuşi m-ai invitat aici?
Regele Henric al VIII-lea: Pentru că te plac şi pentru că am încredere în tine.
Mary Boleyn: Dar mă cunoşti de foarte puţin timp.
Regele Henric al VIII-lea: Sunt minţit în fiecare zi. Sunt contestat. Sunt lăudat. Cu timpul înveţi cum să citeşti pe chipul oamenilor. (Îi mângâie faţa lui Mary.) Chipul tău este precum soarele. Nu ar trebui privit prea mult timp. (Se opreşte.) Complimentele mele te stânjenesc? Pentru că, de obicei, în familia ta complimentele sunt adresate altcuiva. Surorii tale mai mari... Te înţeleg. Ştiu ce înseamnă să fii cel de-al doilea copil. Mereu în umbră... Iar te fac să te simţi stânjenită. (Mary zâmbeşte şi dă negativ din cap, în timp ce Henry se apropie şi o sărută.)

replici din filmul artistic Cealaltă moştenitoare Boleyn
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fi izbutit...

Dacă aş fi izbutit să mă lepăd de trup
ca de o covârşitoare
şi inutilă povară
şi totuşi să trăiesc,
să trăiesc!
Să fiu umbră,
dar să văd,
să aud.
Umbră să ţiu,
dar să gândesc.
Şi glas de tunet să am,
glas de vioară să am...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca rezultat al diferenţierii climaterice, în Mezozoic s-a produs dispariţia aproape completă a criptogamelor vasculare (plante fără flori), perioada fiind dominată de gimnosperme (plante cu flori şi sămânţă descoperită), prezente atât sub forma unor uriaşe păduri de conifere, cât şi a nesfărşitelor stepe care furnizau hrană din belşug tuturor vieţuitoarelor erbivore.

Dan Apostol în Dintr-o lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt oameni care, deşi te însoţesc, nu înseamnă că îţi sunt alături.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, nu înseamnă că sunteţi împreună.
Sunt oameni care, deşi te aud, nu te ascultă. Sunt oameni care, deşi te ascultă, nu te înţeleg şi nu le pasă.
Sunt oameni care, deşi te privesc nu te văd. Sunt oameni care deşi de văd, nu te cunosc.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, sunt foarte departe de tine...
Sunt oameni care, deşi te mângâie şi te îmbrăţişează, nu te iubesc.
Sunt oameni care, deşi te însoţesc pe drumul tău şi îţi fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri...

poezie de Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ducele Henric: Dumneata, domnule, nu eşti unul din vasalii mei... cine eşti?
Ash: Cine vrea să ştie?
Ducele Henric: Sunt Henric cel Roşu. Duce de Shale, Lord al Ţinuturilor din Nord şi conducător al popoarelor de acolo.
Ash: Ia te uită... Salutare, domnule Pretenţios. Am veşti pentru tine, amice: nu conduci decât două lucruri acum, o grămadă şi un nimic, iar grămada tocmai a plecat din oraş.

replici din filmul artistic Armata întunericului (1992)
Adăugat de Loredana Malic
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ajunul execuţiei

În ziua sărbătorii – paharul pe care-l beau e-amar;
Prima tinereţe – broboadă mi-e de griji, atâta doar;
Din holda recoltată – n-am strâns decât neghină;
Binele – mi-e nădejdea-n câştigul ce-o să vină.
Nu văd soare – deşi mai e până la asfinţit;
Acum trăiesc – deşi viaţa acum mi s-a sfârşit.

Cine-am fost s-a auzit – deşi nici un cuvânt n-am spus;
Fructul mi-a căzut – deşi frunza mi-e încă verde;
Tinereţea mi s-a risipit – deşi bătrân eu nu-s;
Văd lumea – deşi lumea pe mine nu mă vede;
Firul vieţii mi s-a rupt – deşi n-a fost tors, ci-abia urzit;
Acum trăiesc – deşi viaţa acum mi s-a sfârşit.

Mi-am vazut moartea – de când întâi i-am fost rostit cuvântul;
Am căutat viaţa – şi-am aflat doar umbra ei pe lut;
Am străbătut această ţară – ştiind că îmi va fi mormântul;
Şi-acum eu mor, deşi chiar acum am fost născut;
Paharul meu e plin – şi, totuşi, de nectar golit;
Acum trăiesc – deşi viaţa acum mi s-a sfârşit.

poezie de Chidiock Tichborne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori

Unii preferă dalbe flori,
Alţii, în galben purpuriu,
Dar mai ales de sărbători
Eu le doresc de timpuriu

Flori care trăiesc în glastre,
Sau cele care dau prestanţă,
Care lucesc în zări albastre,
Eu le râvnesc ca ambianţă

Flori care cresc pe câmpie,
Pe coclauri sau grădină,
De orice fel, cu bucurie,
Eu le iubesc cu rădăcină

Flori de piatră, ori de mină
Sau adunate în buchet,
Care răspândesc lumină,
Eu le ador în mod concret

Flori iarnă, flori de vară
Flori pe care cade bruma,
Zi de zi, seară de seară,
Prefer florile de numa.

poezie de David Boia (3 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plantele pe care le vezi au puterea să crească, un bob de grâu, puterea de a răsări, o floare, de a se deschide la vederea Creatorului. Şi totuşi, de cele mai multe ori, sunt plante mici şi flori care nu-ţi sar în ochi, dar, cu toate acestea, înfloresc către cer fără nicio teamă. Au curajul de a trăi, de a muri, de a ieşi din starea de apăsare, de fiecare dată când terenurile pietroase le împiedică creşterea. Şi omul ar trebui să aibă aceeaşi tărie de cuget.

Romano Battaglia în O inima curată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturne

Câte minciuni mi-ai spus iubito
şi eu am stat să ţi le-ascult,
o noapte totuşi am vrăjit-o,
o noapte lungă cu parfum.

Şi ne-am trezit şi flori de rouă
sunt ofilite de atunci,
iubita mea şi-acum ne plouă
şi-mi spune toamna mea minciuni.

Se uită crângul prin ferestre,
mă vede singur şi pătruns
şi luna încă mai priveşte
tăcerile care m-au uns.

Şi plouă, ninge şi e soare
şi eu iubito nu-nfloresc,
se plimbă vremea mea pe vale
şi eu iubito te iubesc.

Trăiesc cu nopţile şi luna,
vorbesc cu crângul plin de flori,
dar nu vorbesc deloc cu tine,
iubita mea pierdută-n nori.

Sunt obosit de a mea soartă
şi totuşi încă le mai ud,
acele flori ce-mi cresc la poartă,
mai ştii iubito tu le-ai pus.

Câte minciuni mi-ai spus iubito
prin flori de tei şi liliac
şi floarea ce-ţi plăcea iubito
s-a scuturat şi te mai plac.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina Katherine: Nu ai răspuns scrisorilor nepotului meu.
Regele Henric al VIII-lea: Doar pentru că e regele Spaniei, crede că nu am nimic mai bun de făcut?
Regina Katherine: Ştii că te sfătuieşte să semnezi un tratat cu Împăratul, numind Franţa duşmanul nostru comun. Te mai sfătuieşte să nu dai ascultare cardinalului Wolsey, ştiind că ţine partea francezilor.
Regele Henric: De când eşti tu diplomat?
Regina Katherine: Sunt fiica tatălui meu.
Regele Henric (apucând-o pe Katherine de încheietură): Eşti soţia mea. Nu îmi eşti ministru, nici cancelar, doar nevastă.

replici din filmul serial Dinastia Tudorilor
Adăugat de Conescu Raluca, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele Henric: Te-am supărat?
Anne Boleyn: Nu, nu aş fi supărată decât dacă nu m-ai mai iubi.
Regele Henric: Înainte de asta ar trebui ca Londra să se scufunde în Tamisa.

replici din filmul serial Dinastia Tudorilor
Adăugat de Conescu Raluca, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine şi totuşi fără...

Cu tine şi totuşi fără,
mi-e bine, rău, greu de spus.
Cu tine şi totuşi fără,
fug şi de răsărit şi de-apus.

Cu tine şi totuşi fără,
frunze îngălbenesc, înverzesc...
Cu tine şi totuşi fără,
vreo şansă să nu-nnebunesc?

Cu tine şi totuşi fără,
cânt, plâng şi dansez în noapte.
Cu tine şi totuşi fără,
astazi, nu mă mai tem de moarte.

Cu tine şi totuşi fără,
îndrăznesc timid să visez.
cu tine şi totuşi fără,
în iluzii vagabondez.

Cu tine şi totuşi fără,
încă învăţ să trăiesc.
Cu tine şi totuşi fără,
wtf... am să reuşesc!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştii cum să mă găseşti...

Chiar dacă nu mă vezi,
trăiesc alături de tine,
îţi mângâi zâmbetele
şi când suferi,
acea lacrimă care cade
pe mâna ta este a mea.
Încearcă să mă găseşti
în cazul în care lumina
devine confuză în umbră,
şi poate voi fi prinsă.
Dar dacă nu mă vezi,
nu dispera,
îngerii sunt utilizaţi
pentru a iubi în tăcere
şi mulţi oameni
sunt care iubesc,
deşi nu au aripi,
stau lângă tine.
Rupe lanţurile
care-ţi limitează mintea,
şi vei fi liber,
mereu şi oricum.

poezie de Eugenia Calancea (23 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea mea şi a lor

Mă-ntreb:
Cel care-am fost cândva
Tot eu sunt şi-azi?...
Sau sunt altcineva?...
Confraţii mei - e drept - nu bănuiesc
Că sunt şi morţi rebeli care trăiesc!
Dovadă eu -
Eu, care-am fost ucis
De către cei care, citind ce-am scris,
M-au ponegrit
Şi m-au scuipat,
Apoi cu toţi m-au pastişat...
Iar când n-au mai avut ce-mi face,
Mi-au presărat în pat un pumn de ace -
Convinşi c-am să mă-nţep în ele
Şi-am să mor!...
Dar eu le-am dat cu tifla tuturor...
Şi azi - deşi înmormântat de ei
De viu -
Continuu să trăiesc, ba chiar să scriu...
În timp ce criminalii mei confraţi
Trăiesc din semne de-ntrebare
Şi putrzesc ne'nmormântaţi...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele Henric al VIII-lea: Am dezbinat ţara asta pentru tine!
Anne Boleyn: Şi ar trebui să-mi mulţumeşti pentru asta, nu să fii supărat!
Regele Henric al VIII-lea: M-am separat de Biserica Romei.
Anne Boleyn: Mai degrabă te-ai eliberat de decadenţa unei Biserici corupte.
Regele Henric al VIII-lea: Am alungat o femeie extraordinară, pe regină...
Anne Boleyn: Ale cărei origini spaniole te încătuşau pentru totdeauna de Biserica Romei.
Regele Henric al VIII-lea: Din rândurile căreia voi excomunicat...
Anne Boleyn: Şi astfel vei putea deveni capul unei noi biserici! Biserica Angliei!

replici din filmul artistic Cealaltă moştenitoare Boleyn
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot să trăiesc în umbră. Îndrăgostit nebuneşte de ea, pot să trăiesc pentru totdeauna în întuneric, pentru că, atunci când sunt lângă ea, nu există întuneric.

Anne Rice în Vampirul Armand
Adăugat de alina sooz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai era încă o singură cameră, a patra. Toate camerele erau foarte spaţioase, pentru a putea adăposti acele vietăţi. De cum intrară aici, fără Nero, care rămăsese în camera anterioară, să se cunoască cu alţi câini, Lucian privi încăperea cu şi mai multă uimire; nu părea deloc o cameră a unui apartament de bloc, ci mai curând, un mic colţişor desprins dintr-o junglă tropicală, mai ales că pereţii erau ingenios ascunşi de plante, ca şi tavanul, acoperit în întregime de acelaşi verde vegetal, ce invadase, pare-se, aproape totul. Doar prezenţa ferestrelor, deşi chiar şi acelea cât de cât camuflate, mai putea aminti de faptul că te aflai totuşi într-o încăpere. Lumina, deşi nu provenită doar din exterior (n-ar fi fost deloc suficientă), mai ales că la ora aceea era deja întuneric afară, părea totuşi foarte naturală.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn

Crengi subţiri cu flori albe...
Spre mai sus
Mă ridică din erori
Idealuri ce-au apus...
Cu flori roze crengi subţiri...
Isus!
Flori pe zări, în iarbă flori...
Spre mai sus
Am trăit de mii de ori...
E destul că tu te-ai dus...
Flori pe zări, în iarbă flori...
Isus!

Să dorm...
Să dorm, din ce în ce murind
Deşi oriunde e o reînviere...
Iată, sunt goale
Dumbrăvile sacre -
Poetul a plecat.
Şi dacă tu mai cauţi,
Păşind prin tăinuitul izvor,
Pe mine nu mă vezi -
Poetul a plecat...
Să dorm...
Să dorm, din ce în ce murind
Deşi, oriunde, e o reînviere...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele Henric: Am auzit că v-aţi simţit rău. E adevărat?
Cardinalul Wolsey: Majestate, când m-am simţit eu atât de rău încât să nu vă pot sluji?
Regele Henric: Aşa m-am gândit şi eu.

replici din filmul serial Dinastia Tudorilor
Adăugat de Conescu Raluca, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există specii mediocre de plante, care nu aduc nici pagube, nici foloase. Ele trăiesc cel mai mult.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!