De-ai fi cuceritorul...

nu îi jigni iubirea că-i o nescrisă vină
nu îi întoarce rana din suflet spre-napoi
nu cerceta-n privire conturu-i de virgină
nu trece ape tulburi către-un balans în doi
chiar de asupra-ţi rece o palmă se apleacă
învinuindu-ţi gestul şi refuzând concret
să nu grăbeşti ieşirea stiloului din teacă
pe-un ton de Casanova taios şi indiscret
iar de vei şti secretul gândirilor acide
păstrează strălucirea şi scoate câte-un tril
spre-a cuceri odorul ca mai apoi a-nchide
volumul burlăciei într-un răgaz fertil
de-ai fi cuceritorul unui izvor de sete
te-ar îmbăta pudoarea în loc să te desfete

poezie de Ionuţ Popa (10 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai fi tu...

De-ai fi un răsărit de soare,
într-un vânt cald, m-aş transforma
şi-aş goni cu-nverşunare
toţi norii din calea ta...

De-ai fi o pasăre în zbor,
eu într-un cuib m-aş transforma
şi te-aş chema nerăbdător
să mi te-aşezi în palma mea...

De-ai fi un murmur de izvor
cu apă limpede şi rece,
din apa ta aş bea de dor
şi dorul meu, atunci va trece...

De-ai fi tu un salcâm în floare,
într-o albină m-aş transforma
şi ţi-aş sorbi c-o sărutare
nectarul din guriţa ta...

Un câmp cu mii de floricele
frumoase şi înmiresmate,
de-ai fi tu, transformat în ele,
cu drag, le-aş săruta pe toate...

poezie de Eugenia Calancea (7 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

XL

La noi sunt forme, forme toate!
Suntem creştini, ferească Domnul.
Noi nu mai cugetăm nimic,
Şi-un cap deştept, care socoate,
Infam e, căci ne strică somnul,
E proclet eretic.

O, Crist, tu osândit de soarte!
De te-ar renaşte noaptea gropii
Şi de-ai veni şi-ai explica,
Te-ar condamna la moarte popii,
Ca pe-un nebun te-ar da la moarte
Că-ţi tulburi legea ta.

sonet de George Coşbuc
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persoanelor predispuse la a se îmbăta cu apă rece metaforicele duşuri reci nu fac decât să le dea apă la moară.

aforism de Ionuţ Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui fost "Casanova"

Când era "ca tras prin inel"
Se băteau fetele pe el.
Acum, să-şi mai aline rana,
I-a mai rămas... "Fata Morgana".

epigramă de Marius Coge din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Într-un câmp de levănţică ne vom întâlni la noapte
Dimineaţa să ne găsească uniţi în razele soarelui
Să devenim chiar noi un răsărit din o lume frumoasă
Mirosul pe care îl simţim să ne alunge dintr-o lume mereu grăbită
Viata să ne unească destinele şi să trăim frumosul din arte
Să ne sărutări în natura ce ne primeşte cu ardoare şi dulceaţa necuvintelor
Gestul tău mă va cuceri în fiecare zi
Eu, nepreţuita femeie şi poezia nescrisă
De mâine voi fi amintirea unei întâlniri grăbite.

poezie de Ilena Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TENTATIVĂ EŞUATĂ

Dacă proaspăta virgină
Nu şi-a păcălit "odorul",
Doar chirurgul e de vină:
A uitat în ea mosorul!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vânturi moi se-apleacă-o sfâşiere

Din vânturi moi se-apleacă-o sfâşiere;
o ploaie-aş vrea ca fruntea să mi-o stingă.
De-nstrăinarea ce mă strânge-n chingă
să pot scăpa e tot ce mintea-mi cere.

Imagini sparte-n cor să mă atingă
şi să-mi înalţe trupul în cădere,
găsesc că-i bun augur. Ce mângâiere
mai am când ochii-n suflet fac să ningă?

Mă las cuprins de-o stranie durere,
văd patul alb şi-n dreapta o seringă,
şi dau să fug, să scap - e totul vrere.

O altă rană, rana vrea să-mi lingă,
dar urc pe-un nor şi plec c-o adiere,
strigând în gol: nu-i chip să mă învingă!

sonet de Ionuţ Popa (2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui scriitor

Talentul său înşelător
l-au desluşit încet-încet:
poeţii spun că-i prozator,
iar prozatorii că-i poet!

epigramă de Ionuţ Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trepte

şi visul e o treaptă care
ne duce către-un loc
ce nu e vis
e o-mplinire-a gândului
într-un abis
e presimţirea vieţii noastre
viitoare

tot ce am scris
există şi va fi
răstălmăcit de mine-altcineva
nimic nu se va pierde
chiar de-aş vrea
căci şi cuvântul e o treaptă care
ne duce către-un loc
ce nu-i uitare

tot ce visez şi scriu
tot ce iubesc
sunt trepte către lumea
ce-o să fie
de m-a durut şi-am plâns
am redospit
în inimă şi-n suflet
veşnicie

iar de lumini şi umbre
m-au chemat
la hora lor de antice mistere
am tot dansat, am tot dansat, am tot dansat
ţinându-mi ochii sus către repere
către planete, stele, galaxii
acolo unde iarăşi
noi vom fi

poezie de Ionuţ Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lege nescrisă

Un cuvânt de-al tău aştept în van,
Un cuvânt, un zâmbet, o privire,
Gândul mi-e departe, am obosit,
Sunt o mare adâncă de simţire,
Dor, tristeţe şi dezamăgire...

Cu speranţă-n suflet am pornit
Să-ti arat iubirea-mi interzisă,
Poate-mi vei îngadui, chiar peste timp,
Să pot abroga legea nescrisă
Ce sancţionează, peste ani,
Dragostea de tine ca proscrisă...

poezie de Elena Vlădescu (2 iulie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi port în plete răsăritul

Îmi port în plete răsăritul
Şi-n orizonturi mântuirea,
Pe braţe îmi brodez zenitul
Şi-n suflet ţes, cu drag, iubirea.
Din mare rup tăceri rebele
Le ard la focul din privire,
Iar jarul îl adun din ele,
Să-mi fac din Iad milostivire.

Ating cu palma valul rece,
Lăsând tot zbucimu-n nisipuri,
Iar talpa şovâindă trece
Pe-un alt tărâm şi-n alte timpuri.
Se răzvrătesc abisuri mute,
Ce-şi pierd tumultul printre raze,
Iar spuma modelează ciute,
Care sucombă în turcoaze.

Ca să îmi fac din umbră slavă,
Rămân captivă vieţii mele,
Îmi las tot mâlul pe-o epavă,
Şi rup din boltă praf de stele.
Pe faţa îmi aşez visarea,
În suflet dragul meu de viaţă -
Pe buze-mi freamătă doar marea,
Ce-şi poartă ceru-n dimineaţă.

Mă răscoleşte iarăşi marea,
Îmi scoate din trăiri morminte,
Îmi prinde-n spate toată zarea
Şi-n vers îmi picură cuvinte.
Îmi port în plete răsăritul
Şi-n orizonturi mântuirea,
Pe braţe îmi brodez zenitul
Şi-n suflet ţes, cu drag, iubirea.

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şopteşte-i unui adormit că-i treaz şi va dormi liniştit în continuare.

aforism de Ionuţ Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuceritorul cucerit

pentru Adriana

Am încălecat herghelii
de gânduri
Punând hăţuri
sentimentelor mele
Şi-am invadat o ţară a minunilor
înarmat cu
dragoste ruptă din sufletul meu
Sperând că voi cuceri ţara Iubirii.
Dar tu m-ai dezarmat cu
a ta pacifică dăruire
Punându -ţi steag alb
în inima plină de dragoste
şi pasiune dezarmându-mă!
Ai devenit cuceritorul inimii mele!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai dă-ne răgaz

Timpule, mai dă-ne răgaz
Nu doar să stingem, ce-am aprins cu gaz.
Să facem şi ce n-am făcut,
Când credeam că până la punct,
A mai rămas spaţiu destul.

Timpule, mai dă-ne răgaz,
Nu doar să numărăm orele pe ceas,
Să trecem şi prin ce n-am trecut,
Din spaţiul de confort,
un salt în necunoscut.

Timpule, mai dă-ne răgaz,
Nu doar să ne "împiedicăm" de ambalaj,
Să privim şi ce n-am privit,
Fiind orbi de strălucirea
Unui bling-bling.

Timpule, mai dă-ne răgaz,
Să punem virgula unde am rămas,
Nu doar puncte-puncte,
Când între distanţa de la A la B,
Întâlnim doar necunoscute.

Timpule, mai dă-ne răgaz,
Din scutul tăcerii să prindem glas,
Să apărăm ceea ce iubim,
Să avem bunătatea, ca şi monedă de schimb,
Convertită într-un zâmbet pe chip.

Timpule, mai dă-ne răgaz,
Să mai putem face popas,
La locurile ce prindeau glas,
Nu doar într-o fotografie,
Să nu pierdem şi culoarea din noi,
Să fim doar pagini de tipografie.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul oglindei

Din al oglindei luciu rece
De apă-adâncă, — se desface
O linişte de dulce pace,
Ce-ntregul suflet mi-l petrece.

Obida vrând să mă înece,
Zadarnic firea şi-o preface.
Din al oglindei luciu rece
Uitarea numai se desface.

Chiar dorul vieţii-n mine tace
Izvor ce gata e să sece;
Şi pe-al meu chip, ce-n umbră zace,
Un fel de vis de opium trece
Din al oglindei luciu rece.

rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stâncă eu am fost

Stâncă eu am fost şi am intrat
În apa rece ce curge la picioare
Întinsă în apă stau, m-am arătat
inima-mi bate într-o strâmtoare

Te iubesc şi ştii, îţi spun acum
Mă luminezi cu sărutări de ploaie
Şi dorul vreau să-mi ardă scrum,
Dar apa curge din izvor şiroaie

Tu să fii un nor pufos cu ploaie
Şi scutură apă rece din belsug
Să-mi spele trupul ce stă la soare
Cu apa curgătoare rana să o ung

Eu te iubesc, iubirea este regală
Mă poartă-n zbor până sus la astre
Şi-mi curge în vene ca o urzeală
Nopţile îmi par flori de crin albastre

Mă-nvăluie într-un mister în seară
Curge ca un izvor limpede de fericire
Mă regăsesc în căldura de primăvară
Îndrăgostit eşti tu, suflete fără sfârşire

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai sunt statuie rece

Tu mă-învălui cu iubire,
Eu platonic cum mă ştiu,
Te admir doar din privire,
Parcă-s mort, deşi sunt viu.

Paşii te aduc spre mine
Chiar dacă nu te-am chemat.
Aş vrea ca să fug de tine,
Dar rămân tot nemişcat.

Când m-atingi eu mă sfiesc.
Un fior prin mine trece.
Iubirea ţi-o-împărtăşesc,
Nu mai sunt statuie rece.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu pom şi rod...

tu, pomul frunzelor ce dor
când mor în prag de toamnă
să-mi fii tu casă pentru dor
şi rumenă cetate şi de rod
sa-ţi fie pace.

în ridurile trunchiului, adânci,
mi-ascund iar soarele când trece
nu vreau să simt o toamnă rece
nici ploi sau vȃnt sau alte friguri
ci numai pace.

rotunde, clare, de lumină,
privirile, fiinţa vie mi-este, plină
şi sânii dor, şi setea mă tot arde
tâmplele sunt vânt nepotolit de soartă
nici pace nu mai am...

te cresc în mine din fragedă pruncie
izvor de sete să îmi fii, cȃnd totul e deşert...
spre cer ridic privire, te cer a binecuvântare
în ploaie rece, caldă, vino, visele tu spală
şi peste toate pace...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să înot pe burtă o zi, două, un an, până obosesc bine, apoi pe spate, apoi într-o dungă. Apoi într-un deget, apoi într-un fir de păr, apoi într-un fir de suflet, apoi într-o răsuflare, apoi într-un geamăt. Ies eu la mal.

citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea undelor tăcute

Tu n-ai ştiut că eu eram cu tine,
Privindu-ţi silueta, indiscret,
Şi-ţi admiram mişcările feline
Ascuns în noaptea gândului secret.

Nici eu nu am ştiut atunci că tu,
În mângăierea undelor tăcute,
Nu mi te-ai fi opus, c-un simplu "Nu!",
Dorinţelor sub stele renăscute.

Erai zeiţa nopţii-n gândul meu,
Eram, în visul tău, acela care
Îţi apărea din mare ca un zeu
Ce îţi punea iubirea la picioare.

N-ai ridicat-o şi de-atunci, mereu,
Îmi tulburi câte-un vis. Din întâmplare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!