Reminiscență
Rozul primăvăratic al livezii s-a stins.
Mult prea devreme!
Adesea vina este dată
Pe ploaia rece din zori
și pe vântul serii.
Stropii de lacrimi roșii
care te amețesc și imploră milă...
Când vor picura iarăși?
Ca un râu alunecând spre asfințit,
Viața se scurge dureros spre propriul ei sfârșit.
poezie de Li Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sub ploaia rece
Sub ploaia rece ne-am întâlnit,
Sub ploaia rece cu multă patimă neam iubit
Și suflete noastre sub ploaia rece
În unul s-au unit.
Sub ploaia rece dragostea noastră
La cer ne-a ridicat, sub stropii reci
De mii de ori eu trupul tău l-ma sărutat,
O, tu, iubirea mea de altădat.
poezie de Vladimir Potlog (2 iunie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picura ploaia
Picura ploaia,
Pe trupu-ti ud si-nlacrimat
Picura ploaia,
Si ai plecat.
Si trupu-ti sincer
In apa se destrama;
Ma sint stingher
Si azi mi-e teama!
Te simt aproape
Te vad zimbind,
Pe-ntinse ape
Rar clipocind.
Hai vino iar
Sa fim din nou un vis
Acum macar
In ploaia paradis.
Te vad plingind,
Si stii ca n-am sa-ti cer
Ca suspinand
Sa pleci din nou stingher.
Picura plaoia
Si ochii-s uzi iubite
Picura plaia-n
Sperante nemplinite!
poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Sufletul se scurge
Sufletul se scurge
Ca picurii de ploaie
Curg din vina ta
Lacrimi în șuvoaie
Ploaia care curge
Din sufletul meu
Curg din vina ta
"Îngerașul meu"
Eu ți-am oferit
Dragoste, putere
Tu doar suferință
Lacrimi și durere
Nu-i nimic iubire
Timpul o să treacă
Și din nou vei bate
Tu la a mea poartă
Poartă încuiată
De sufletul tău
Pentru totdeauna
"Îngerașul meu "
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primul vals
În zori de zi ascuns în albe poezii
respiră dorul
nu știu de-o fi târziu,
sau prea devreme
din amintiri de mult uitate
încearcă iarăși să mă cheme
cuprind în palme gândul dulce
ce-n lumea mare a rătăcit...
și va zbura din nou spre soare
pe-al toamnei magic covor
doresc să simt doar adierea viselor
ce le-am pierdut
dansez cu stropii mari de ploaie
desprinși din cele patru zări
pe câmpiile aurii
plutesc și abea-mi amintesc
primul vals amețitor...
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța iahturilor
Iahturile albe,
Iahturile roșii,
Iahturile negre,
Iahturile celor înfrățiți cu marea,
Înfrățiți cu vântul
Și cu resemnarea ―
Iahturile vieții
Ancorară-n port
Dimineața-n clipa când cântau cocoșii.
Iahturile albe ancorară-n dreapta,
Iahturile roșii ancorară-n stânga,
Iahturile negre ancorară-n mijloc.
Iahturile albe aduceau cu ele
Cântece și-ovații,
Marșuri triumfale,
Pilde de-ndrăzneală și de vitejie,
Toată chintesența unei generații,
Tot ce cântă glonțul,
Tot ce scrie spada ―
Clipa ce-nfrățește
Sângele cu ploaia,
Rana cu zăpada.
Iahturile roșii aduceau cu ele
Vaiete și lacrimi,
Flamuri sfâșiate,
Scuturi găurite,
Săbii ruginite
Și armuri pătate
De noroi și sânge,
Și figuri schiloade,
Mute
Și-ncruntate ―
Mute ca sentința luptelor pierdute,
Triste ca fantoma gloriei defuncte.
Iahturile negre aduceau cu ele
Liniștea deplină,
Miros de tămâie,
De făclii de ceară
Și de flori funebre,
Pe catarguri două flamuri lungi de doliu
Și pe bord stigmatul stinsului orgoliu.
Dar după trei zile
Și după trei nopți,
După trei apusuri
Și trei răsărituri
Iahturile negre morții-și debarcară;
Pe când cele albe
Și cu cele roșii
Ancorele grele greu le ridicară
Și din port plecară
Dimineața-n clipa când cântau cocoșii.
Încotro?
Spre care țărmuri depărtate?
Încotro?
Spre care zări însângerate?...
Încotro?
Spre care lupte-apropiate?...
Unele spre dreapta,
Altele spre stânga,
Iahturile vieții iarăși au pornit...
Dar în largul mării
Iahturile albe
Și cu cele roșii,
Iahturile celor înfrățiți cu marea,
Înfrățiți cu vântul
Și cu resemnarea ―
Iahturile vieții
Naufragiară
Dimineața-n clipa când cântau cocoșii!...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Ce este viața
Viața este o suflare,
sau poate ceva mai mult.
Este scurtă-îmbrățișare
a timpului petrecut.
Viața e o alergare,
maraton fără sfârșit,
După fericirea care
ne-a vrăjit, ne-a amăgit.
Viața e o căutare
într-un timp nedefinit,
A miracolului care
doar în vis ne-a ispitit.
Viața este o fereastră
deschisă spre viitor,
Către care viața noastră
nu are aripi de zbor.
În zadar omul se zbate.
Idealul nu-l atinge.
Viața de trup se desparte,
Omul repede se stinge.
Vreme vine, vreme trece,
Fericirea-i doar un vis,
Rămânem statuie rece,
Cu ochii spre Paradis.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Fericirea mea - Dumnezeu
În tăcerea și în pacea serii,
Gândul și inima mi se îndreaptă ades
Spre un tărâm feeric, luminat....
Spre acel tărâm unde izvoarele șoptesc,
În răsărit și în asfințit, povestea lor de dragoste,
Unde privighetoarea înalță un cânt sublim,
Iar iarba, vântul și ploaia,
Fluturii în zbor,
Pasărea ce se'nalță spre ceruri,
Floarea ce împrăștie candoare și mireasmă pretutindeni,
Porumbelul ce proclamă pace tuturor,
Chiar și micul greieraș,
Cu toții își laudă preabunul Creator!
Și fericirea lor plutește peste tot în natură...
Dar gândul mi se îndreaptă iar spre-un alt orizont,
Spre un alt tărâm necunoscut
În care fericirea nu o pot explica,
Nici nu o pot înțelege...
Și-ades mă întreb:
' Dar ce este fericirea?
Unde pot găsi mireasma fericirii?
Cum să îi fac loc în inima mea?
Fericirea....
Ce este fericirea?'
Și în liniștea serii un glas blând îmi șoptește:
Fericirea nu se măsoară în numărul prietenilor,
Fericirea nu constă în cea mai mare avere,
Fericirea înseamnă Recunoștință,
Bunătate,
Afecțiune,
Dăruire...
Izvorul iubirii curs la Golgota este fericire!
Fericirea înseamnă Dragoste,
Dragoste este Dumnezeu!
Iată adevărata fericire!
O, acum înțeleg:
Fericirea mea este Dumnezeu!
DA, sunt fericit căci
Am un Dumnezeu așa de minunat!
poezie de Flaviana Ciupercă (6 februarie 2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii planetei
Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieți amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...
Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăiește...
Sunt mult prea multe crime
Iar viața prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viața ne-ncălzește...
Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Și nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viața este mută...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Când va fi...
Când va fi...
să fim umbrele, umbrelor noastre
vom ridica fruntea
spre nesfârșitele spații,
curgând o dată cu timpul,
spre inimile ancorate
în porturile serii...
Când va fi să fim un tot,
vom înțelege
că noaptea
nu este singură.
poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintr-o nimica ...
O rază plăpândă se scurge prin ram
Și schimbă decorul când nu mai credeam,
În pomii livezii, pe-ntinse ogoare,
Din muguri de nea, în muguri de floare.
Cu jind se înfoaie lăstarul spre cer
Scăpat de al iernii cumplit temnicer.
Întoarce spre soare firavul obraz
Și plin de nădejdea ajunsă extaz,
Închină o rugă spre astrul divin
Din sufletul tânăr, din trupul virgin,-
De strajă să stea pe întinsul azur
Cât florii-i vor crește petale-mprejur!
Frunzișul îi țese veșmânt verde crud,
Pe trupul prea fraged, pe umărul nud,
Iar crengile-l leagănă-n brațe-n descânt
Cu vântul alături un cânt murmurând.
Din fragedul mugur, de nea-mpovărat,
Copilul de ieri mâine fi-va bărbat
Și dintr-o nimica, bobi mici cât un nod,
Vor umple în toamnă toți pomii de rod...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beția
"Beția nu este altceva decât o nebunie voluntară."
Seneca
Prima dată om când bea
Începe cu mintea sa
Dacă nu are stopat
În pahar s-a înecat.
Apoi bea în băutură
În paharul ce tremură
A femeii lacrimi vii
Și viața la lui copii.
Și în fond ce e beție
Drumul ce dă la prostie
Drumul ce o să te poarte
Către ceartă, către moarte
Drumul spre nenorocire
Spre necaz și păgubire
Deci zic vai și iarăși vai
Acest viciu dacă-l ai
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râul care curge spre apus
La poalele acestui deal
rădăcinele scurte-ale orhideeii sunt înmuiate-n râu,
cărarea nisipoasă drintre pini este foarte curată, fără noroi;
în ploaia fină-a serii, cucii cântă,
cine spune că nimeni nu mai poate fi iarăși tânăr?
Până și râul din fața ușii curge spre apus
de ce n-ar putea un om cu părul alb cânta dimineața aidoma unui cocoș tânăr?
poezie de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă întreb
Îmi întreb al meu destin,
Oare eu de ce suspin?
Poate din prea mult alcool?
Sau mi-e sufletul prea gol?
De ce simt cum dintr-o dată,
Se preling stropii de apă?
O fi ploaia cea de vină,
Sau durerea din inimă?
Gândurile nu-mi dau pace,
Ma lovesc ca niște ace,
În noapte am insomnii,
Oare tu când ai sa vii?
poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio-ți spun...
Adio-ți spun, acum când lacrima mă doare
Și mă întorc în lumea din care am venit,
Pe aripi de iubire am vrut să urc spre soare,
Dar raze de dispreț m-au ars, m-au pârjolit!
Adio-ți spun, acum când ard în patimi
Și frigul peste suflet e-un viscol nesfârșit,
Iar ploaia în torent îmi varsă lacrimi
Și mor și te iubesc, deși m-ai amăgit!
Adio-ți spun și-ascund dorul în șoapte,
Pe alei de suflet pustii de atâta neiubit.
Mă duc spre lumea-n care se mai poate;
Să speri în vise care-aicea s-au sfârșit!
Adio-ți spun și plec, o clipă nu mai stau,
Prea mult mă doare aproape să te știu,
Te rog numai să uiți cât încă nu-i târziu,
Că am sa te iubesc oriunde o sa fiu!
poezie de Dorina Omota (4 septembrie 2014)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stresul Iernii
Zâna iarnă e stresată,
Nu mai vine ca o dată,
Veselă și cumpătată,
De zăpadă încărcată,
Se lasă mult așteptată
De copiii ce-o adoră
Și să vină o imploră.
Și Moș Crăciun e supărat,
De când vine pe uscat,
Fiindcă este învățat
Să vină cu săniuță,
Nu cu cai și cu căruță,
Când este prea încărcat
Cu cadouri pentru brad.
Zâna iarnă tulburată,
Ori lasă zăpada toată,
Ori, o amână pe-altă dată
Și așa cum am mai spus,
Zâna iarnă e stresată
Fiindcă-i foarte poluată,
Și nimeni nu i-a măsuri...
Să vină iarăși bogată,
În rochița ei albă-înstelată.
poezie de Valeria Mahok (16 decembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit de vară
Tu ești ca o chemare
Pe malul unei ape
Ce vrea să imi sărute
Azi buzele fierbinți
Sfârșit de vară-mi spune
-Adio dulce soare
La răsărit e toamna
Ce-acoperă un vis
M-aplec spre tine iarăși
Tenace-n a te prinde
Cu trupul gol pe malul
De valuri azi udat
Păstrând in veșnicie
Privirea care arde
Ca soarele de vară
Ce astăzi m-a chemat
In inimă imi curge
Chemarea care vine
Torent in asfințit
Pe mal de apă trestii
Stau nemiscate-n soare
Incearcă să imi spună
Că vara s-a sfârșit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O vreme-n care...
A fost o vreme-n care, prea aprig, te-am iubit!
Urau în minte, vara, pe rând colindători.
Aveam când tensiune, când nu, aveam fiori.
Era un talmeș-balmeș, ei bine, s-a sfârșit!
Azi, cântă lăutarii, pe umeri îmi cresc ciori.
Mă joc cu focul iarăși, aprind câte-un chibrit.
Mai răsfoiesc sertare, mai prind un asfințit
Și nu-ți mai spun "iubire" si nu-ți mai dau ninsori.
De ce să-mi plâng de milă, când viața mi-a dat tot?
Și-atât cât pot eu duce, nu poate orișicine.
Stau drept între dezastre până ramân un ciot,
Mă-ntrec în nebunie, doar eu, mă-ntrec pe mine.
Pe frunte-mi scrie mare, cu fonturi... idiot!
Și tu pupându-mi mâna, îmi spui că-mi șade bine.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva
Cândva o să privești în noapte,
Spre timpul ce nu l-am avut,
Spre o poveste spusă-n șoapte
O să mă chemi și-o să te-ascult.
Căndva o să mă-ntorci la mine,
Plângând pe umerii mei goi,
Cândva o sa revin la tine
Si se va naște iarăși "noi".
Cândva nu va fi prea devreme
Și niciodata prea pustiu,
Doar taci și-ascultă. Timpu-n semne
Îți spune: " Vino... Nu-i târziu!"
poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sange
sub plopul uscat, de vant si de frig
stau incovoiat, ametit si ravasit
m-au umezit stropii de sange din cer,
stropii de sange dupa care disper
si florile-s albe ca de cristal,
pe mormantul iubitei ele tresar,
si sap cu lacrimi de sange adancul mormant
sa m-asez in racla rosie sa mor si eu plangand
si florile-s de gheata totul este sange,
imi ridic apoi privirea si ochiul meu ce plange,
o vede tot frumoasa, si parca mai frumoasa
in haina alba, patata, a inimi-mi mireasa
si ma loveste mai puternic un dur, rece vant,
ma asez cu dorinta in negrul mormant,
o mangai dar e rece, e moarta de demult,
as vrea sa mor si eu caci o iubesc prea mult
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele care cad, stropii de ploaie care ne mângâie chipul, vântul care răvășește totul, zăpada care stă să vină ne imploră să fim buni, amintindu-ne de clipele vieții efemere.
Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!