Lui Fănuş Neagu la 61 de ani

Vai, ce aproape au ajuns cei duşi,
Biblioteca parcă ne resoarbe,
În trista ţară a privirii oarbe,
Amurg valah. Îmbătrânim, Fănuş.

epigramă de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-un parapet de faguri suprapuşi,
Albinele lucrează şi se-ngână,
Scriind cinstit la proza lui Fănuş,
Că stupu-i nou şi via e bătrână.

catren de Adrian Păunescu din Fagurele din via bătrână, Lui Fănuş Neagu, la 60 de ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incendiul din bibliotecă

Nu mai e nevoie de cuvinte astăzi
Când biblioteca a căzut pe foc,
Ia-ţi calabalîcul că va fi incendiu,
Caută-ţi o casă, caută-ţi un loc.

Eu mă sting aicea, tu salvează-ţi viaţa,
Poţi să spui aceasta mâine tuturor
Că eu ard de voie în biblioteca
Unde învăţasem că-s nemuritor.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-aşa de rară lostriţa albastră, că a ajuns o piesă de muzeu...

citat celebru din Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerere

Asist întâmplător
la spectacolul prostiei lumii
şi parcă aş vrea să-mi iau abonament.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, vine toamna peste toate
Bacovia reintră în portrete
Cad frunze picurând singurătate
Şi tu ai gesturi parcă mai încete.

catren de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg cu diavoli

O, pepenii iluminau cerul când se coceau,
Cu urmele dinţilor de iepuri în ei,
Stelele moi le muşcau, le sângerau,
Cu purpurii averse de ulei.

Lăsau amurg femeile cu struguri negri pe braţ,
Cu gesturile mâinii închizând ore şi coşuri.
Apoi, se ridicau de pe pământ,
Cu pepenii frumoşi şi aţâţaţi,
Bostănăriile ticsite de mirosuri,
Şi seara se-nchidea întunecând.

Noi ne făceam diavoli la mal de apă,
Mânjindu-ne pe trupul gol,
Misterios şi-n grabă,
Cu acel iad al apei, de nămol.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neagu, Fănuş

Fănuş Neagu este câmpia buimacă a literaturii române: se învecinează doar cu cerul.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (25 mai 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marelui poet Adrian Păunescu

Prin vers ai cules iubire,
Prin politică - ocară;
Azi, la Marea Despărţire,
Te venerează o ţară.

madrigal de Victor Becheanu (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Adrian Păunescu

A plecat din viaţă omul Păunescu,
A rămas în viaţă poetul Păunescu.
Un om mai puţin în România,
Rămâne poetul, rămâne poezia.

poezie de Dumitru Delcă (5 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plopii fara el

Pe lîngă plopii fără soţ
Trec anii cu încetul
Şi ei ar fi aproape toţi
De n-ar lipsi poetul.
El nu a fost nici cînd era
Doar trecătoare copii
Împrejmuiau absenţa sa
Şi fără soţ toţi plopii.
La locul lor toţi plopii sînt
Foşnind cu tot firescul
Dar n-au nici sens şi nici cuvînt
Lipseşte Eminescu.

Aşa sîntem toţi
Destinul ne-arată
Doar plopi fără soţ
Cu soţ niciodată.

Şi primăria-i are-n stoc
Şi-i numără într-una
Dar nu-i mai bate nenoroc
Şi nu-i foşneşte luna.
Nici primăvara nu dă sens
N-au vară, iarnă, toamnă
În jurul lor e-un gol imens
Ce Eminescu-nseamnă.
Iubita e acum pămînt
Pe care-aleargă mînjii
Sau a ajuns o frunză-n vînt
Într-unul dintre dînşii.

Mai bine nici să nu-i vedeţi
Sînt nişte plute oarbe
Numai poetul din poeţi
În cer îi reabsoarbe.
Bat cît mai trist un gînd din toţi
Frunzişul veştejescu-l
Pe lîngă plopii fără soţ
Şi fără Emïnescu.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La apariţia volumului de versuri "Să ne iubim pe tunuri" de Adrian Păunescu

Zise ea citind volumul:
- Când iubeşti cu-adevărat
O fi bine şi pe tunuri,
Dar mai bine... este-n pat.

epigramă de Petre Gigea-Gorun din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc trist

-,, Ţară, ţară, vrem ostaşi!"
Nu inculţi, corupţi şi hoţi...
Vrem în frunte patrioţi
Nu conducători borfaşi.

-,, Ţară, ţară!.." triumfali
Defilăm, mereu mai jos...
Viitorul "luminos"
Pregătit ni-e de penali.

-,, Ţară, ţară...!" vrem, nu vrem,
Am ajuns din nou vasali...
În străine curţi hamali
Moşi şi babe să ştergem...

-,, Ţară, ţară!..." suntem laşi,
De aceea vrem ostaşi...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrează, Ţară!

Ia mătura şi-mbracă-ţi salopeta,
S-a rezolvat un loc şi pentru tine,
Dar vezi şi tu, fă-ţi datoria bine,
Respectă continentul şi planeta.

E bună munca necalificată,
Stai în genunchi şi şterge la podele,
Eşti norocoasă că, în vremuri grele,
Ai un servici şi loc pe-un ştat de plată.

Ia cârpa şi ligheanul! Şi la treabă!
E vremea ta, să te afirmi afară,
Fii liniştită şi lucrează, Ţară,
Trudeşte cu migală şi cu grabă!

E şansa ta că-n lumea asta mare,
Ai locul tău frumos, de servitoare!

poezie celebră de Adrian Păunescu din Tragedia naţională (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblioteca nu are răceala impersonală a computerului.

citat clasic din Adrian Pintea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am o ţară, o cetate

"Spre ţărmul meu, spre ţara mea
Când voi ajunge, când?
Şi steaua ce a dus pe magi
Aşteaptă tremurând"
Horia Furtună
Am o ţară, o cetate
Peste stele-n infinit
Domnul dă să mi-o arate
Înainte de sfârşit.

Văi cu flori sunt aşezate
În paradisul iubit
Am o ţară, o cetate
Peste stele-n infinit.

Lumina nu se desparte
De Ea sunt călăuzit
Mi-e aproape, nu departe
În veci fără de sfârşit
Am o ţară, o cetate.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să vorbesc despre mine şi numai despre mine, ar trebui să scriu o carte de la Grădiştea şi până la Fănuş Neagu pe care îl cunoaşte şi-l vede lumea ca pe Fănuş Neagu.

citat celebru din Fănuş Neagu (1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătrânim

Se lasă vremea peste noi,
Timpul cu troiene grele,
Uităm ca să mai fim eroi
Şi să privim la stele.

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2015)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revendicarea sfârşitului de săptămână

Într-o înserare
De duminică,
Trista mea uitare
Mă revendică:
.
– Te-am comis, băiete,
Printr-un atentat;
Şapte zile-fete,
Azi am răzbunat!
.
După răzbunare,
Mi se-ascunde-n fire:
Trista mea uitare,
Trista mea privire.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros de coasa

E amurg si mai raman
Langa foc si amintire,
Ma adun din risipire,
Si incep sa cant pagan.

A fi fire si nefire,
Nu mai stiu ce mai ingan,
Umbla cineva la fan,
Simt venind miros subtire.

Taie cineva lucena,
Cu o coasa veche, grea,
Ca si cand si-ar repeta
Ca doar moartea e eterna.

Parca-as sta, parca as pleca
Parca sunt altcineva.

poezie celebră de Adrian Păunescu din rezervatia de zimbri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog "La Astrul... sau... Odă Păunesciană"

E-un 5 noiembrie-nspre un sfârşit de an
Ce nu şi-a dat obor de trecere în timp
Cu nota minimă-ntr-un catalog de Olimp
Pentr-un colos de zeu, un Adrian.

E-al neamului Icar, înaripat pedestru,
Predestinat de-avea un 20 de 10
Să-i fie an, când timp nu va mai trece
Frumoasa pasăre de vis ce-i Păun-escu...

Mă plâng tot lacrimi, fluvii-ntr-un ocean
‚nspre mii de nimeni ce-l lovesc, talazuri
Tot ţărmurindu-l şi-i creând necazuri
La sufletu-mi din suflet, Adrian.

Mă zbucium să-l păstrez în gând, alpestru
De ochi ce mă priveau prin recitaluri
Când versuri mă-ncâtau în loc de baluri
Din sufletu-i imens, de-un Păunescu.

Sunt printre nimeni ce-a lăsat, sunt un orfan
Şi n-am puterea să-l întorc şi nici să-i scriu
Nu pot să-l iau de mână, să-l reînviu
Şi-l pierd, într-un week end, pe Adrian.

Am inima o vioară de la Porumbescu
Iar glasul lui divin îmi sună-n tâmple
Lumea nu are ce să mai întâmple
Să merite mai mult de-nalt de Păunescu.

Bucată ruptă-i de la ţara-i de alean,
Ce-o venera titanic cu sinceritatea
Doar el ce-avea, că noi n-avem celeritatea
Să-l întregim... şi Prut şi Adrian.

Îmi moare inima de-un dor ecvestru
S-ascult îndemn, fără de bici, de duh
Din vocea-i caldă, spartă din văzduh,
S-o am în minte, neuitată, Păunescu.

Ţineţi-vă să nu rămâneţi van
Cum sunteţi azi doar simpli impostori
De nu veţi recunoaşte-n timp valori
Continuând să renegaţi un Adrian.

Mă scurg azi printre lacrimi pic cu pic
Căci nu-l mai am profet, nici înţelept
Pe Păunescu Adrian, de-inimi de poet...
Mă simt că nu mai sunt, sau sunt nimic.

Şi nu uitaţi c-o să va fie dor
De-un chip de basarab de-un neam întreg,
Minte şi gând sublim şi nu-nţeleg
De nu vă vreţi prin el, popor nemuritor...

Adrian Păunescu nu-i blestem
Dar vă va fi simbol de anatemă
De-o ţară care-şi pierde zilnic stemă
Făcând-o fără el un recviem!...

PS...
Etern voi venera pe-al meu maestru
Misterul pur de-uman în amestec cu talent
Poetul implicat în veşnicul prezent
Rămas fără de trup, un nume, Păunescu...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!