Lucrează, Ţară!

Ia mătura şi-mbracă-ţi salopeta,
S-a rezolvat un loc şi pentru tine,
Dar vezi şi tu, fă-ţi datoria bine,
Respectă continentul şi planeta.

E bună munca necalificată,
Stai în genunchi şi şterge la podele,
Eşti norocoasă că, în vremuri grele,
Ai un servici şi loc pe-un ştat de plată.

Ia cârpa şi ligheanul! Şi la treabă!
E vremea ta, să te afirmi afară,
Fii liniştită şi lucrează, Ţară,
Trudeşte cu migală şi cu grabă!

E şansa ta că-n lumea asta mare,
Ai locul tău frumos, de servitoare!

poezie celebră de Adrian Păunescu din Tragedia naţională (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trecerea grăbită

În trecerea grăbită prin lume, către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând,
Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să le alini, trecând.

Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adânciri în vis,
Fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis,
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lâng-un izvor,
Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi,
Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stând singur să te rogi,
Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrâni,
Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru câini.

Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,
Fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Hristos,
Fă-ţi timp să guşti frumuseţea din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat.

Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,
Fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări,
Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate câte-un pic,
Fă-ţi timp, căci viaţa trece şi când nu faci nimic.

Fă-ţi timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ.

Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi;
Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zi de sărbătoare

Dacă eşti bărbat şi-ai sânge
Care clocoteşte-n vine,
Tu nu vezi că ţara plânge
Cu sughiţuri şi suspine?

Când urgia ne loveşte
Dinăuntru, din afară,
Nu simţi braţul cum zvâcneşte
Pentru glie, pentru ţară?

Şi-au dat viaţa înaintaşii
Pentru-aceste locuri sfinte
Tu de ce să stai ca laşii,
Ei să plângă în morminte?

Hai, ridică-te odată,
Chiar în zi de sărbătoare,
Ca să vadă lumea toată
Că virtutea ta e mare!

Mândra Ţară Românească
Şi Moldova şi Ardealul
Veşnic o să-ţi mulţumească,
Fă-ţi din asta idealul.

poezie de Octavian Cocoş (23 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciucă: E clar! Nu vrea să colaboreze! Ne pierdem vremea. (Trist). Va trebui să scriem noi declaraţia, în locul lui...
Măciucă (indignat): Şi de ce, mă rog, noi? Asta e obligaţia lui cetăţenească! Să-şi facă datoria faţă de ţară!
Ciucă: Scrie tu declaraţia, tovarăşe Măciucă! Eu nu ştiu să scriu! Mă pricep numai la declaraţii verbale...
Măciucă (îşi pune ochelarii, cu un aer savant): Scrisul e treabă grea, tovarăşe Ciucă! (Îl zgâlţâie, violent, pe Poet): Nenorocitule! Parazit social ce eşti! Piază rea! Exploatatorule! Lipitoare! Îţi convine, cred şi eu! Tu stai pe scaun, iar noi trebuie să muncim în locul tău! (Ia tocul şi se pregăteşte de scris).

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezintoxicare

Mai face pipi istoria pe tine
în pat când eşti ori stai la masă
şi crezi că plouă dar e bine
şi n-are rost să zici că-ţi pasă

În pat când eşti ori stai la masă
şi lumea nu mai dă năvală
din nori ţi-ai construit o casă
să poţi zbura în pielea goală

Când lumea nu mai dă năvală
şi crezi că plouă dar e bine
şi cerul din genunchi te scoală
să facă pipi istoria pe tine

În pat când eşti ori stai la masă
hai fă-te totuşi că-ţi mai pasă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (3 iunie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-ţi timp să slujeşti

Fă-ţi timp să-L slujeşti pe Domnul
Acum cât uşa harului e deschisă;
Fă-ţi timp să iubeşti tot omul
Şi să mângâi o inimă rănită.

Fă-ţi timp să stai mai mult în rugă
Pe altar mereu să ardă focul;
Fă-ţi timp să citeşti din Scriptură
Ca să poţi lumina în tot locul.

Fă-ţi timp să fii plin de râvnă
Pe bolnavi şi orfani să-i vizitezi;
Fă-ţi timp să întinzi o mână
Pe cel căzut cu dragoste să-l îmbrăţişezi.

Fă-ţi timp să cercetezi Scriptura
Că-n ea găsi-vei pentru suflet pace;
Fă-ţi timp să te îmbraci cu armura
Putând lupta asupra săgeţilor vrăjmaşe.

Fă-ţi timp mai mult şi meditează
Asupra vieţii tale şi-a sfântului Cuvânt;
Fă-ţi timp şi faptele-ţi activează
Rodind mai mult pe acest pământ.

Fă-ţi timp să împleteşti credinţa cu fapta
Cu râvnă pe calea cea strâmtă să călătoreşti;
Fă-ţi timp să aduni comori şi primi-vei răsplata
În cer la Tatăl, sus, în slăvile cereşti!

poezie de Veronica Bobu din Izvoare limpezi (17 martie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-un parapet de faguri suprapuşi,
Albinele lucrează şi se-ngână,
Scriind cinstit la proza lui Fănuş,
Că stupu-i nou şi via e bătrână.

catren de Adrian Păunescu din Fagurele din via bătrână, Lui Fănuş Neagu, la 60 de ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cauţi o lume mai bună? Nu există. Asta e singura lume în care vei trăi vreodată. Ai putea însă să munceşti pentru a o face pe aceasta mai bună. Ahhh, scuze. Te-am pierdut la "să munceşti"? Mută-ţi privirea din zare. Salvarea nu vine de departe. Priveşte la picioarele tale şi in jurul tău. Acum gândeşte-te la ce vrei să faci şi pune-ţi mâinile la treabă. Până deseara vei avea o lume un pic mai bună. Şi seara, când te vei aşeza în pat şi te vei gândi la ce s-a întâmplat peste zi, vei realiza că ai puterea de a face întreaga lume un loc mai bun prin munca ta. Şi atunci poate, lumea la care visezi acum va avea şansa să devină realitate.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertările

Tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntamplă,
Că ochii mei sunt când senini, când verzi,
Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă,
Ai să mă ierţi, altfel ai să mă pierzi.
Văd lumea prin lunete măritoare
Şi văd grădini cu arme mari de foc,
Sub mâna mea deja planeta moare
Şi în urechi am continentul rock.
Ai să mă ierţi că sunt labilitate
Că trec peste extreme fulgerând,
Ai să mă ierţi preablânda mea de toate,
Eu sunt nemuritorul tău de rând.
Ai să mă ierţi că nu pot fără tine
Şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
Mie pierzându-te-mi va fi mai bine
Eu tristul cel mai liber dintre toţi.
Şi cum se-ntamplă moartea să le spele
Pe toate-nobilându-le fictiv,
Ai să te-apleci deasupra morţii mele
Şi tot ai să mă ierţi definitiv.
Ai să mă ierţi în fiecare noapte
Şi-am să te mint în fiecare zi
Şi cât putea-va sufletul să rabde
Cu cât îţi voi greşi te voi iubi.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Digestia

domnul care face jogging pe etaj
şi doamna care face chiftele pe-un blat
şi marioneta în salopeta
prăzulie care mătură prin salon
şi firele de păienjeniţe din nas (?!) retezate
cu o forfecuţă de unghii
bine crescute de când pacienţii
între ei şi între
aparţinătorii de-bu-so-laţi
se comportă aproape normal: sparg
numai fiole de enzimă uşoară
în dinţii de rezervă puşi pe noptieră
în vederea unor alte digestii
poate mai grele, poate
inexistente în lumea
bună de acum

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ziua cea mai frumoasă? Astăzi.
Obstacolul cel mai mare? Frica.
Lucrul cel mai uşor? Greşala.
Greşala cea mai mare? Renunţarea.
Rădăcina cea mai rea? Egoismul.
Distracţia cea mai bună? Munca.
Înfrângerea cea mai urâtă? Descurajarea.
Profesioniştii cei mai buni? Copiii.
Nevoia dintâi? Comunicarea.
Fericirea cea mai mare? Să fii util.
Misterul cel mai profund? Moartea.
Defectul cel mai mare? Întristarea.
Sentimentul cel mai urât? Ura.
Cadoul cel mai frumos? Iertarea.
Traseul cel mai bun? Calea dreaptă.
Senzaţia cea mai plăcută? Pacea interioară.
Gestul cel mai frumos? Zâmbetul.
Medicamentul cel mai bun? Optimismul.
Satisfacţia cea mai mare? Datoria împlinită.
Puterea cea mai mare? Credinţa.
Lucrul cel mai frumos din lume? Iubirea.

poezie celebră de Maica Tereza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărie, cere mărire de salariu...

Într-o luni de dimineaţă
Maria venind din piaţă
Udă toată de sudoare,
Se uită la coana mare
Si îi spuse supărată:
-Vreau o mărire de plată!...
Cu o privire ciudată,
Doamna o-ntrebă mirată:
Ai înnebunit măi fată?
- Pai cucoană Valentina
Ştie toată Colentina
Că la toate sunt mai bună
Aşadar vreau o arvună!
- Hmm... răspunse cam nervoasă
Doamna, şi din fire scoasă,
Strigă tare să se-audă
Mai Mărie, eşti zăludă?
Dă-mi şi mie un exemplu
Să nu-mi schimb comportamentu'!
Pai cucoană, la călcat,
Mi-o zis când s-o îmbrăcat
Cu cămaşa lui cea moale,
Însăşi soţul dumitale.
-Mda... zise doamna mirată,
Şi-alt motiv mai ai mai fată?
Pai normal zise în graba
Maria făcându-si treabă:
- La gătit tot io-s mai bună,
Ştiu asta deja de-o lună.
- Mai Mărie tu eşti beată?
Zise doamna- nfuriată!
- Nu cucoană, stai cuminte
Că nu vreau să-ţi ieşi din minte:
Şi degeaba eşti mirată
Că cer mărire de plată
Da' şi la iubit se ştie:
Tot mă tare e Mărie.
Doamna deveni turbată,
Inima-ncepu să-i bată,
Se-negri precum o cioară,
Şi-ncepu apoi să zbiară:
- Asta de ce-o spui Mărie?
Fiti-ar pruncii-n puşcărie!...
- Păi cucoană, ia stai calmă,
Că vreau banii nu sudalmă.
Mi-o spuse ieri gradinarul
Deci... O să-mi măreşti salariul?

pamflet de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce eşti învăţat doar să îţi faci un CV? Subconştient, încă de pe băncile şcolii ţi se comunică faptul că eşti prea prost ca să îţi faci tu afacerea ta. Cine a mai auzit asta? "Fă-ţi CV şi du-te lucrează pentru alţii!"

Pera Novacovici în Descoperă-ţi vocaţia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă, cu dragoste

Te mai iubesc?! Ce intrebare-i asta?
Vezi că se ard cartofii, stai să deschid fereastra
De ce-o deschid, păi, tu nu vezi că-i fum?
Ai pus destulă sare, deci, ce mai e acum?

Da, te iubesc, ştii bine, n-am s-o repet şi basta,
Vai, m-am lovit - la dracu'- e vraişte casa asta!
Mă doare mult acuma când ştiu că nu mă crezi,
Sunt rece c-am pus gheaţă, te văd cum tu mă vezi.

Mi-a mai trecut... durerea, nu iubirea!
Vrei să mă prinzi cu vorba, de ce te pierzi cu firea?
Da, te iubesc şi-mi spui că asta-i o minciună,
Că de mai multă vreme nu te consider bună?!

Am spus întotdeauna că tu eşti cea mai bună,
Nu ştiu cum sună asta, hai, spune tu cum sună!
Da, te iubesc, stii bine că nu o fac pe prostul
Mă duc să deschid uşa, sună băiatul nostru!

(din ciclul Amintiri din bucătărie)

poezie de David Daniel Adam (23 iunie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rick: Noaptea trecută ne-am spus multe lucruri. Tu ai spus că trebuie să gândesc pentru noi amândoi. Ei bine, m-am gândit mult. Am ajuns la o singură concluzie: te vei urca în acel avion cu Victor, unde ţi-e locul.
Ilsa: Dar, Richard, nu. Eu... eu...
Rick: Trebuie să mă asculţi! Ştii ce te aşteaptă dacă rămâi aici? Există nouă şanse din zece să ajungem amândoi într-un lagăr. Nu-i aşa, Louie?
Căpitanul Renault: Mă tem că maiorul Strasser ar insista pe varianta asta.
Ilsa: O spui numai ca să mă faci să plec, Rick.
Rick: Îţi spun asta pentru că e adevărat. Amândoi ştim, în adâncul sufletului, că locul tău e lângă Victor. Eşti parte din munca lui, din ceea ce-l face să funcţioneze. Dacă avionul decolează şi nu eşti înăuntru, cu el, vei regreta. Poate nu azi. Poate nu mâine, dar curând şi pentru tot restul vieţii tale.
Ilsa: Dar ce se va întâmpla cu noi doi?
Rick: Vom avea mereu povestea trăită în Paris. Nu am avut-o, noi... a fost pierdută până când ai venit în Casablanca. A renăscut noaptea trecută.
Ilsa: Când ţi-am spus că nu te voi părăsi niciodată.
Rick: Şi nici nu mă vei părăsi. Dar şi eu am ceva de făcut. Nu mă poţi urma acolo unde merg. Nu poţi fi parte din ceea ce trebuie să fac. Ilsa, nu mă pricep la chestiuni nobile, dar nu trebuie să fii mare deştept ca să vezi că trei oameni şi problemele lor nu au mare însemnătate în lumea asta nebună. Vei înţelege asta într-o bună zi. Dar acum... acum... Închin paharul în cinstea ta, puştoaico.

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adolescenta

Tu, zi si noapte, patimind cu mine,
Nici nu mai stii cand ti-este rau sau bine,
Doar simtul datoriei te mai tine.

Si nervii linistindu-mi de toate,
In nervii tai faci alta nedreptate,
Si asta nu se stie cat se poate.

Ca pe-un copil al tau, mamuca vie,
Ma aperi, nici un rau sa nu ma-mbie,
Dar tu vii insati din copilarie.

O soarta ne-a trimis pe fiecare
Sa-mi fii copila proteguitoare
Iar eu sa fiu papusa ta cea mare.

Ma las in seama ta, te am in seama,
Concomitent: iubita, fiica, mama,
Si altceva, ce nu stiu cum se cheama.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (9 decembrie 1985)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de ştiinţă nu vizează un rezultat imediat. El nu se aşteaptă ca ideile sale avansate să fie preluate cu uşurinţă. Munca lui seamănă cu aceea a agricultorului - pentru viitor. Datoria lui este de a pune bazele pentru cei ce vor veni şi să arate calea. El trăieşte, trudeşte şi speră.

Nikola Tesla în Mecanica şi invenţiile moderne, Puterea undelor radio va revoluționa lumea (iulie 1934)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta este!...

Ce e mai frumos în viaţă
Decât să priveşti la ea,
La cea care te învaţă
Cum să îndrăgeşti o stea;
Ce e mai frumos în lume
Pentru mine totdeauna,
Dragostei să-i dau un nume
Şi-o inimă, că-i doar una!...
Ce e mai frumos ca tine
Nu-i nimic pe lumea asta,
Când îţi spun, să mă crezi bine,
Te iubesc şi cu-asta-basta!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce femeile ne... plac

În lumea ta te ascunzi mereu,
Timpul trece anevoios şi greu
Ora este în minute şi secunde
Tristeţea grea acum te prinde

Transformi şi areul în munte
Gândul valuri negre ascunde
Stai zile-ntregi, nu vezi o rază
Grăbeşte-te şi ieşi iar din casă

Afară zumzet vesel de albine
La uşă de vorbă două vecine
Raza-n geam la tine a apărut
Te întreabă de ce eşti abătut

Te ia de mână, te duce afară
Să vezi, să simţi lumea reală
Mereu cu iubire să lumineze
Sufletul la greu sa îl vegheze

Suflet acum că te-am salvat
Vezi în jurul tău, nu fi măcinat
Alungă tristeţea grea, fii fericit
Gandeşte ce şi când ai iubit

Caută în suflet toată veselia
Aruncă-ţi orgoliul şi mândria
Atunci vei fi din nou împlinit
Iubeşti frumosul, eşti tu iubit

poezie de Mihai Laurenţiu Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte frumosul

În lumea ta te ascunzi mereu,
Timpul trece anevoios şi greu
Ora este în minute şi secunde
Tristeţea grea acum te prinde

Transformi şi areul în munte
Gândul valuri negre ascunde
Stai zile-ntregi, nu vezi o rază
Grăbeşte-te şi ieşi iar din casă

Afară zumzet vesel de albine
La uşă de vorbă două vecine
Raza-n geam la tine a apărut
Te întreabă de ce eşti abătut

Te ia de mână, te duce afară
Să vezi, să simţi lumea reală
Mereu cu iubire să lumineze
Sufletul la greu sa îl vegheze

Suflet acum că te-am salvat
Vezi în jurul tău, nu fi măcinat
Alungă tristeţea grea, fii fericit
Gandeşte ce şi când ai iubit

Caută în suflet toată veselia
Aruncă-ţi orgoliul şi mândria
Atunci vei fi din nou împlinit
Iubeşti frumosul, eşti tu iubit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă vezi Dumnezeu

Puternic şi sfânt
Pe veci legământ
Cu Tine-am făcut
Doar cu Tine
Te chem Dumnezeu
Şi sufletul meu
Cu lacrimi de lut
Strigă-n mine
Spre Tine.
Eşti inima mea
Eşti viaţa din ea
Eşti tot ce-mi doresc
Pentru mine
Şi sufletul meu
Ţi-l dau Dumnezeu
Şi nu mai trăiesc
Fără Tine
Ştii bine.

Cu pleoape de dor
Mă mângâi uşor
Privirea Ţi-o-ndrepţi
Către mine
La margini de rai
Cu dragoste stai
Mă chemi şi m-aştepţi
Lângă Tine
Pe mine.

Asculţi, Dumnezeu
Auzi, Dumnezeu
Mă vezi, Dumnezeu
Mă crezi Dumnezeu
Mă ştii Dumnezeu
Mă chemi, Dumnezeu
Sosesc, Dumnezeu
Eşti Tu şi sunt eu...

poezie de Adriana Cristea (30 martie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!