Oamenii îşi iau chipuri de sfere

Acum, oamenii îşi iau chipuri de sfere
Şi se rotesc pe orbite de zor,
Într-un univers incert, de falsă plăcere,
Pierzându-şi substanţa matricei lor.

Din fire reci, străine, îşi ţes conexiuni,
În locul splendidelor jocuri şi reuniuni,
Ce animau odată a noastră tinereţe,
Acum vezi pe-a lor feţe, aer de tristeţe

Pe unii dorinţe compulsive-i exultă,
Vor să aibă indestulare cât mai multă,
Nu au limite, si aduna să fie,
Crezând c-a lor viaţă ţine-o veşnicie.

Oamenii se tot cufundă în lumi virtuale,
Nu mai cunosc savoarea trăirilor reale,
Nu mai cultivă simţirea întru fiinţă,
Lipseşte empatia din a lor voinţă.

Pe axa timpului ce-naintează,
Ei tot mai mult se însingurează,
În această lume plină de dezarmonie,
Guvernată de implacabila entropie.

poezie de Gheorghe Alionte (9 mai 2023)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am conştiinţa...

Am conştiinţa vorbelor nerostite şi a faptelor
Dar nu a timpului.
Am conştiinţa drumurilor şi căutărilor,
Dar nu a timpului.

Am conştiinţa primăverilor înverzite,
Dar nu a timpului.
Am conştiinţa trăirilor neţărmurite,
Dar nu a timpului.

Am conştiinţa gândurilor necuprinse,
Dar nu a timpului.
Am conştiinţa dorinţelor nestinse,
Dar nu a timpului.

Am conştiinţa iubirii supreme,
Pe care vreau s-o aştern în tipare eterne,
Dincolo de efemeritatea lucrurilor,
De curgerea inexorabilă a tuturor timpurilor.

Am conştiinţa unei lumi mai bune,
În care să crească copiii de azi şi de mâine,
O lume cu speranţe, cu zile vioaie,
O lume minunată, fără războaie!

poezie de Gheorghe Alionte (9 iulie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc la două lumi

Privesc în ceaţă
Într-o lume incorectă,
Mă uit în jur şi văd balanţa
Dintre tristeţe şi fericire.
Mă uit într-o oglindă înnegrită de atâtea vise
Şi văd sufletu-mi gol.
E poate o enigmă,
Deşi, poate, destinul şi-a dorit...
În jurul meu negura se înteţeşte,
Acum este de netrecut.

Iar eu, un simplu om
Într-o lume-a nimănui,
Observ doar răutate
Oglinda mi se sparge,
Nu mă mai uit la ea!
Acum privesc doar lumea
Fără reflexia ei.

Şi ce să văd?! Lumină!
Un suflet mult mai plin

Sunt două lumi distincte,
Sunt lumi fără destin.
Pe care dintre ele să o aleg acum?
Cioburile îmi sclipesc...
Privesc la ele, îmi răspund...
De ce să vezi ceea ce nu e bun?
De ce să nu privim lumina?
De ce te uiţi în ceaţă?

Mă uit în jurul meu,
E-o lume ce dispare,
Ce are-un singur loc
Mă uit în întuneric,
Mă uit şi în lumină...
O barieră le desparte,
Cioburile le îmbină.

Unde să stau? Unde mă duc?
În negura fără trecut?
Nu!
E o lume rece-acolo
O lume-n care sufletul mi-e gol
Dar nici în lumea cu căldură
Nu m-aş duce – e prea mult!
O privire să doboare o lacrimă fără trecut?

Într-o lume adevărată nu există limite
E căldură şi răcoare
E prezent şi e trecut
E un univers comun.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer străin - Lume pustie

Străin Cer, străin Pământ, străin trup de,, sfânt",
nu-i,, gând" fără de răspuns, nici timp de omorât
(iertat), nu-i cale de reîntors viaţa la ce-a fost...
nu-mi amintesc, nici nu am cui să cer răspuns!

Gândul meu... simţirea mea... gându-i fără de
simţire, simţirea... fără conexiune, în derivă... Eu
şi Lumea, totul pare a pustie, totu-i fără,, viaţă",
vraja... farmecul ori cântul ploii, sunt tăcute...

Moartea vie, fantomatică, domină natura lipsă,
latura umană...,, terfelită" între vieţi, timpuri fără
de 'nţeles, glas de prunc ţipând în vis, încă
nenăscut, mama lui încă... se zbate între vieţi!

Pare a vis fără de noapte, pare a somn între
vieţi, acum e linişte, chiar prea multă linişte, nu
mai plouă, nici nu ninge, nici a viaţă nu se
simte, parcă totu-i negru, chiar e negru, chiar...

Chiar e noapte, seară târzie, e chiar iarnă... iarnă
fără de poveste, chiar prea multă linişte,
lipseşte... glasul iernii, glasul... suflul vântului,
lipseşte albul zăpezii, lipsesc toţi oamenii!

Timpului... veacurilor le-a trebuit o clipă să
schimbe rânduiala lumii, lumii i-a trebuit milenii
ca 'ntr-o clipă să cadă... să prăbuşească Cerul,
şi să aducă lumea într-un război tăcut... al lor!

Doar război, doar oameni, dincolo e,, pace", nu
s-ar putea spune, dincolo e pace, n-a scăpat
ceva neatins de talpa lumii, poate doar Luna,
dar, încă nu ne spune, ea e sigura la,, locul" ei!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La locul de muncă, în viaţa de acasă şi în activităţile noastre cotidiene suntem supuşi la o muncă interioară prin situaţiile şi oamenii ce se află în viaţa noastră la un moment dat. Oricât de anostă sau plină de nefericire pare viaţă noastră, cred cu tărie că fiecare dintre noi este exact în locul cel mai potrivit pentru el ca să trăiască experienţele şi să întâlnească oamenii care îl vor propulsa spre o viaţă mai bună.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai suntem încă vii

Mai suntem încă vii
Să mai răbdăm urgii?
Că peste răul ce l-am adunat
A mai venit un rău neaşteptat.

Acest rău numit Covid,
Un virus periculos şi perfid,
S-a răspândit ca un blestem
Făcându-ne viaţa un infern.

O cumplită pandemie se instalează,
Şi oamenii se izolează,
Stau in carantine
Şi la ei in case.

O, Doamne, câtă suferinţă
Pe oameni, şi câtă neputinţă,
Când virusu-i doboară!
Şi câtă jale,
Când stau la rând să moară
La ATI-n spitle!

Mor oamenii cu sutele şi mii
Şi mii sunt infectaţi
În fiecare zi.
Mor doctori şi-ajutoare,
Când cu disperare
Încearcă să salveze vieţi.

Pe tot cuprinsul ţării
Se decretează restricţii,
Sunt interzise reuniuni, nunţi si festinuri,
Se-nchid şcoli, biserici şi localuri.

Lumea se cufundă
Într-o beznă de mormânt,
Nu mai există viaţă
Pe acest pământ.

Nu ştie nimeni, mâine,
Cum vom arăta.
Nu ştie nimeni, mâine,
Ce soartă vom avea.

Mai suntem încă vii
Să mai sperăm
În clipa pe care-o aşteptam
Când pe pământ va fi şi zi?

poezie de Gheorghe Alionte (17 noiembrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţii Înţelepţi

Prima voce

De-atâta vreme-n derivă,-atât de rapidă eşuarea,
Spre ce soartă, spre ce fel de ruină ne-a împins marea –
Pe noi, ai Înţelepciunii Fraţi?
Ar fi putut fi cerul altfel, pământul diferit,
Încât să nu fi ajuns la un asemenea sfârşit –
Noi, dar nu şi oamenii ceilalţi?

A doua voce

Escortaţi de ce fel de blestem,
Ce calcul ne-a împins spre locul dezastrului extrem –
Pe noi, ai Înţelepciunii Fraţi?
Iar dacă naufragiului îi suntem, iată, camarazi,
De ce privim drept înainte din înfrângerea de azi –
Noi, noi mai mult decât oamenii ceilalţi?

A treia voce

Aruncaţi din porturi, care nu se mai văd, departe,
Nu s-ar putea, crezând, să trecem dincolo de moarte–
Noi, ai Înţelepciunii Fraţi?
Vegheaţi de sfere rotitoare-n al eterului parfum,
Nu vom fi oare mai bogaţi decât suntem acum –
Noi, deopotrivă cu oamenii ceilalţi?!

poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă îndoiesc că, pe lângă chipul şi mâinile pe care le cunosc, de sub tălpile mele mă privesc chipuri pe care nu le cunosc, chipuri liniştite şi reale.

Walt Whitman în Certitudini
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toată existenţa lor, oamenii şi-au căutat locul în Cosmos. În copilăria speciei noastre (când strămoşii noştri contemplau stelele cu un aer distrat), printre oamenii de ştiinţă ai Greciei antice şi în propria noastră epocă am fost fascinaţi de această întrebare: Unde ne aflăm? Cine suntem? Descoperim că locuim pe o planetă neînsemnată a unei stele obişnuite pierdută între două braţe spiralate la marginea unei galaxii ce face parte dintr-un mănunchi slab populat de galaxii, ascuns undeva într-un colţ uitat al unui univers în care se găsesc mult mai multe galaxii decât oameni.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pocăinţa de păcat este o tristeţe care răsare datorită excelenţei şi milei lui Dumnezeu, dar înţelegerea excelenţei şi milei în mod necesar şi fără nicio îndoială produce plăcere în mintea deţinătorului... Cât de mult ar părea că este un paradox, este adevărat că pocăinţa este o tristeţe dulce, deci cu cât mai multă tristeţe, cu atât mai multă plăcere.

citat din Jonathan Edwards
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

... O lume grăbită

M-am născut într-o lume grăbită,
În mers divergent faţă de timpul din mine.
Aş vrea să opresc clipa pripită,
Ce mi se scurge ireversibil prin vene.

Doresc să fixez noi repere,
În tumultul prezent,
Să contemplu cu mai multă plăcere,
Prezentul din mine, ce-i asuprit de prezent...

poezie de Gheorghe Alionte (20 ianuarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărire-ntru cele-nalte

Mărire-ntru cele-nalte
Toate stelele să salte,
Salte cerul şi pământul
Să laude tot cuvântul.

Această zi preasfinţită
Şi sărbătoare slăvită
Vă dorim ca să vă fie
Întru mulţi ani cu bucurie!

Întru cei de sus mărire,
Pe pământ împăciuire!
La toţi oamenii să fie
De acum până-n vecie!

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul credinţei

Temeiul vieţii e-n credinţă
Spiritul fiecăruia întru fiinţă
Slujind prin dor şi suferinţă
Putere, slavă, vis, voinţă!

Sete de lumină divină
Rerăstignire-n fapte de prisos
Sufletu-n lacrimi alină
Metaforele unui vis frumos!

Temeiul vieţii e-n credinţă
Spiritul fiecăruia întru fiinţă
Slujind prin dor şi suferinţă
Putere, slavă, vis, voinţă!

Mai presus de orice aşteptare
Clipa în emergenţe noi tresare
Clopotul fiind în îndurare
Miez peste cruci perpendiculare!

Temeiul vieţii e-n credinţă
Spiritul fiecăruia întru fiinţă
Slujind prin dor şi suferinţă
Putere, slavă, vis, voinţă!

Mă iartă Viaţă, şi mă-ndură
Cuvântul Divin îmi este-nvăţătură!
Mă iartă am greşit destul în timp
Mă iartă, Cununa-lui-Iisus mi-e nimb!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt univers

În prezent sunt blazat
De acest univers incert
Presărat cu găuri negre
Acum caut un nou univers
Al iubirilor exhaustive
Cu suflet duios şi tandru
Semnificativ şi efervescent
Un univers în paralel
Poate fi şi perpendicular
Dar cu găuri albe să fie
De bun augur şi infinit
Cu lumini eminamente vii
Maşină imensă a timpului
Care să ne ducă instant
Prin trecut şi prin viitor
La prezentul continuu
Care să deschidă trasee
Spre edenul timpuriu.

poezie de David Boia (22 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce înseamnă planeta noastră pentru Univers? Absolut nimic! Nu contează nici măcar cât un firicel de praf, de nisip, sau un microb... Dar pentru noi, oamenii, este totul! Este casa noastră. Este locul unde trăim cu toţii. Prin urmare, ar fi cazul să avem mai multă grijă de Terra, frumoasa noastră planetă, nu să o distrugem, să o poluăm, să o infestăm...

aforism de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi această nefericită oglindă care are acum imaginea ei (a Cordeliei), dar n-o are şi pe ea, care nu-i poate păstra chipul în ascunzătorile ei tainice, smulgând-o vederii lumii întregi, căci nu ştie altceva decât s-o arate altora cum mi-o arată mie acum! Ce supliciu pentru un bărbat dacă ar fi în locul oglinzii! Şi cu toate acestea, nu sunt oare destui bărbaţi care au întru totul trăsăturile oglinzii? Care nu posedă nimic decât în momentul în care arată altora, care nu sesizează decât aparenţa lucrurilor, iar nu substanţa lor.

Kierkegaard în Jurnalul seducătorului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţe

Tinereţe, leagăn dulce,
care legeni omenirea,
Pîn' la tine nu-mi ajunge
nici condeiul, nici gândirea.
Cine te-a trăit odată,
nimic n-are mai de preţ
decât dulcea amintire
a trecutei tale vieţi.
Nu e grai să poată spune,
nici condei să poată scrie,
tinereţe, tinereţe,
viaţa ta de poezie...
Viaţa ta – grădină sfântă –
cu flori mii, în mii de feţe,
e fermecător de dulce,
tinereţe, tinereţe...

Tinereţe! O, ce dulce
e viaţa ta de vis,
când tu faci întotdeauna
ceea ce Isus a zis...
Când în ritmul cald al slovei
şi-n al notei picur dulce
tu slăveşti cu heruvimii
Jertfa sfântă de pe cruce,
şi mireasma ta din suflet
– zări de sfinte dimineţe –
Răspândeşte lumii pacea,
sfântă eşti tu, tinereţe...

Şi nepreţuit de scumpă
eşti atuncea când îţi pui
focul dragostei la crucea
lui Isus şi-n slujba Lui.
Când Îl cânţi în mii de chipuri
şi-L slăveşti în mii de feţe,
ce-i mai dulce decât tine,
tinereţe, tinereţe?...

Când Îl cânţi cu glas de înger
şi-L înalţi mai sus de soare,
tinereţe, tinereţe,
cine te-ar întrece oare?...
Chip sublim cu raze sfinte,
ce străluce-n mii de feţe,
mult mai mult decât frumoasă...
tinereţe, tinereţe...

Tinereţe, viaţă sfântă,
zi de vară, cer senin,
când însemn aceste rânduri,
câte-n minte nu-mi mai vin?...
Când cântam cu glas de înger
pe sub bolta de jugaştri,
cu mânuţe-mpreunate
şi cu ochii mici, albaştri,
străbăteam frunzişul verde,
floarea albă ca şi crinii,
şi cântam pe când, din ramuri,
flori ningeau din crengi mălinii,
aninându-se ca roua,
în a mele bucle creţe...
... O! Viaţa ta cea dulce,
tinereţe, tinereţe...

Tinereţe, floarea vieţii,
roi de dulci şi mândre clipe,
tu dai visului putere
şi dai gândului aripe...
Tu m-ai înălţat încetul, sus,
cu mult mai sus de stele...
... Tinereţe, tinereţe,
cuibul versurilor mele...

O, ce dulce şi senină e viaţa tinereţii
Atunci când Stăpân îi este
Domnul morţii şi al vieţii...
Înger sfânt, cu harfă dulce,
care cântă-n mii de feţe,
E viaţa ta senină,
Tinereţe, tinereţe...

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scheletic

... cu bula fixată pe atlasul ştiutului
am început să mă rotesc pe axis,
profitând că am o bună susţinere;
o coloană vertebrală,
adică... scurt, o şiră
de segmente puse unul peste altul,
o înşiruire bine cablată la realitate!
Un mănunchi!...
Sunt o fire, din fire!
Şi-aşa-ş fi întru' totul;
în rest încep
în prelungiri ce pot dispărea...
şi totuşi lor le dau cea mai multă importanţă,
lor!... şi la măzgălitul bulei;
crezând că dac-o refigurez
se schimbă ceva
şi nu mă mai recunosc...
în nimeni?!?...
Oricum, cu ce-mi păstrez,
sunt singurul mesaj palpabil
către viitor -cel puţin pentru câteva sute de ani-
desufletizat, acarnal, amistic...
... Scheletic!!!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine o zi în vieţile majorităţii dintre noi când pierdem şi uităm aproape tot. Pierdem încrederea în noi, în cuvântul iubire, în oamenii din jurul nostru. Ne simţim rupţi, deconectaţi şi singuri. Uităm că odată am ştiut să fim foarte fericiţi, entuziaşti, plini de viaţă şi energie fără să avem neapărat nevoie de ceva sau de cineva. Suntem ca într-un deşert, înghesuiţi şi totuşi atât de departe unii de ceilalţi. În această "noapte neagră a sufletului", suntem gata să acuzăm cu furie şi să găsim vinovaţi pentru starea noastră actuală şi ştim că nimic bun nu ne aşteaptă. Şi fiecare om care ajunge în acest punct al vieţii sale este binecuvântat pentru că a ajuns la fundul prăpastiei şi ştie că de acum încolo, orice s-ar întâmpla, nu poate urma decât urcarea.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum e război. Acum oamenii omoară şi pentru mai puţin. Acum oamenii omoară şi pe degeaba.

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artistul modern, spre deosebire de cel din trecut, este scriitorul unei lumi ce se prăvale într-o vertiginoasă şi necontenită frământare, o lume mult mai vastă şi mai complexă decât lumea pe care au contemplat-o înaintaşii noştri. De aceea, în locul linişitii de odinioară, artistul modern pune mai multă înfrigurare, mult mai multă încordare de voinţă în surprinderea şi redarea acestui fantastic caleidoscop al lumii actuale. Şi cum aspectele ce i se prezintă şi îl preocupă sunt infinite, el le cuprinde într-o privire repede de ansamblu, traducându-le în forme cât mai simple, mai limpezi, mai cuprinzătoare, mai sintetice.

citat clasic din Nicolae Tonitza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!