Prin parcul cosit-
mirosul crud al ierbii
de primăvara.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Tind spre lumină-
sub frunze putrezite
firele ierbii.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cernite ciori...
Se crăpa de ziuă-n luna ianuarie,
solitar treceam prin parcul trist,
în jur pe alei, nici urmă de turist,
doar cernite ciori zburau în vrie...
Cârdul se așeza pe ramurile ude,
în copac atunci când vântul s-a oprit,
cioroii croncăneau sinistru c-au ieșit
din cuiburile lor... rămase nude.
Larma păsărească nu mai contenea,
începuse lupta să-și ocupe locul,
se-mbrânceau cu aripile și ciocul...
Un "maidanez" trezit din somnolență,
prinde a lătra prin parcul desfrunzit,
cârdul de penate negre a muțit...
sonet de Ioan Friciu (12 ianuarie 2015, Sibiu)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulger în noapte-
mirosul ozonului
după furtună.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
În parcul "Abator" (discuție între două babe)
Vezi, aici, a mea cumnată
A fost iarăși violată!
Iar noi, toante, cu răbdare,
Hoinărim prin Parcul Mare.
epigramă de Ioan Rațiu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe clopotniță-
așteptând primăvara
cuibul de barză.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
O ceapă primăvara
putrezită de vreme-
reînviere.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
PRIN REGNUL VEGETAL SE URCĂ VALURI VERZI DE CLOROFILE
Prin regnul vegetal se urcă valuri verzi de clorofile
Scăldând cu verdele cel crud vernale zile,
Așa prin trupul omenesc perpetuu trece roșu sânge
Să-i dea putere să întoarcă ale vieții sale file.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Covor de toamnă-
îngălbenite frunze
luate de vânt.
*
Firul de apă-
în albia secată
pești în agonie.
*
Pe o alee
mirosul florilor de tei
trezind amintiri.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Timida primăvară...
Ies zorii zilei, iar primăvara
Îmi cântă doine la ferestre,
C-un vânticel suav ce-adie
Din depărtările rupestre.
Un ciripit timid de păsări
Percep dinspre ogoare,
Ce-mi dă în suflet o speranță
C-alungă hibernala claustrare.
Muguri eclozează-n libertate
Pe ramul ce și-a scuturat povara,
Intimidat de zilele senine,
Cu brume ce-l pândește seara.
În minte-mi stăruie un gând,
De fapt o justă întrebare:
Când oare, putea-vom să ieșim
Liberi să ne-ncălzim la soare?
Ioan Friciu, 27.03.2020
poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu o speranță-
stropii ploii de vară
căzând pe creștet.
*
O rândunică
la zbor învață puii-
mirosul toamnei.
*
Privește cerul
de pe pustiul pietrei-
o floare de colț.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de verde
Atât de greu apare primăvara
Să-mi scald privirile-n verdele cel crud
Și cor de păsări în dumbrăvi s-aud
Din zorii dimineții până seara.
Când vrăbii se agită-n frunzele din dud,
Semnalu-i clar! Venită este vara
Cu greierii ce-și pregătesc chitara
Pe fir de iarbă și-n ramul de agud.
Eu văd cum toamna iute se ivește,
Cum păsăretul se-ndreaptă către sud
Și ritmul vieții parcă-ncetinește.
Dar iată, lunga iarnă se grăbește
Cu mantia să-nvelească șesul nud
Și dor de cald și verde îmi trezește.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis cu înger
O noapte-ntreagă, treaz sub o răchită
Ascult cum firul ierbii încolțește
Și simt pământul cum se zvârcolește
C-a primăverii sevă e pornită.
Pe cer nocturn un astru licărește,
Iar luna e prin hăuri adormită,
Cu plapuma de nori acoperită
Nimic din raza ei nu se zărește.
A tinereții vlagă e secată
De anii ce s-au dus de-a rostogolul,
Dar nu vor fi regrete niciodată,
În al meu suflet s-a umplut tot golul
Și conștiința-mi este fără pată,
În vis un înger alb mi se arată.
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fir de iarbă-
o gâză minusculă
făcând alpinism.
*
Meteoritul-
pământ din altă lume
ne vizitează.
*
Pe frunte un fulg-
greutatea zăpezii
trezește fiori.
*
O ceapă primăvara
putrezită de vreme
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet în toamna vieții
Umblam desculț prin miriștea cea arsă,
Tăciuni fierbinți m-ardeau pe la călcâie,
Simțeam în nări mirosul de tămâie
Ieșit din boaba strugurelui, stoarsă.
Arome-mi stau pe limbă, de gutâie
Furată prin metoda mea perversă,
Spălată de puf aspru, bine stearsă
Ca gustul ei să-mi pară de lămâie.
Copilăria mea așa trecură
Și m-am trezit acum în toamna vieții
Visând la valurile tinereții,
Dar pradă nu mă dau ușor tristeții
Că simțământu-mi este în măsură,
Să soarbă tot frumosul din natură.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde crud
Verde crud, verde albastru
se leagănă-n zborul auriu al Soarelui
zdrobind mări și lacrima aurie a lacului
verde ce mă înconjoară, mă urcă
îmi place să zbor,
rezemată de mirosul petalelor roz
spre verde rouă, spre divin,
ținându-mă de mână cu raza
ce coboară din Răsărit verde,
verde crud, urcă-n zarea plină cu albastru
și cerul deschis plin de mine, de voi, de noi
zbor, verde crud, albastru și mândru Soare
frumoase drumuri în cer și pe Pămînt
pline de viață și de moartea albastră
a nimfelor din vis!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
PE NIMENI NU JELI CU PLÂNSUL PE MORMÂNTE-N CIMITIR
Pe nimeni nu jeli cu plânsul pe morminte-n cimitir
Că asta roua stă s-o facă umezind al ierbii fir
În nopțile de vară, iar vânturile-n anotimpuri reci,
Dar tu te roagă mult când treci și să le pui un trandafir.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
În aprilie-
prin lăstarii pădurii
clorofilă val.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel la Poiana Sibiului
Urcat-au satul pe coline
Și mai aproape, lângă cer,
Să viețuiască mult și bine
În obiceiuri ce nu pier.
Dar când s-apropie prier
Și-i semn că primăvara vine
Răsună-n satul din coline
Și mai aproape, lângă cer,
Chemări și valuri de suspine
Ce-nvăluite-s în mister,
Că pleacă turme de ovine
Și plânge vântul prin coșer
În sat urcat peste coline.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu știu cum parcul mereu recunoaștea primăvara înaintea mea.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
După furtună-
o rază de lumină
prin crâmpei de cer.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!