Rondel la Poiana Sibiului

Urcat-au satul pe coline
Şi mai aproape, lângă cer,
Să vieţuiască mult şi bine
În obiceiuri ce nu pier.

Dar când s-apropie prier
Şi-i semn că primăvara vine
Răsună-n satul din coline
Şi mai aproape, lângă cer,

Chemări şi valuri de suspine
Ce-nvăluite-s în mister,
Că pleacă turme de ovine
Şi plânge vântul prin coşer

În sat urcat peste coline.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revenire

Satul meu bătrân, satul meu cuminte.
Din nou revin la tine şi sufletul mi-e plin
De o iubire curată şi fierbinte.
Sărut pământul pe care m-am născut.
Îţi mulţumesc cu drag, căci ca un părinte m-ai crescut
Şi mă aştepţi mereu pe al casei mele prag.
Când stau cu fraţii mei la masă şi un pahar de vin închin
Şi gust dintr-un fagure de miere,
Atunci viaţa îmi pare un vis sublim.
Satul meu frumos cu văi, dealuri şi coline,
Tu eşti ca soarele care luminează ziua care vine.

poezie de Vladimir Potlog (5 septembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să mă uit

Oh, a murit Primăvara, de mine să uit aş vrea,
Să mă uit aş vrea în braţele unei fericite coline,
Acolo unde nici vântul puternic nu se mai vrea,
Decât fugarnică umbră travestită în nai.

Mi-am promis un măr ionatan să-mi bată în inimă,
Cu marea aproape şi ea, popor fumegând a oglinzi,
Scoici adunate cu perle-n visare-i, prin sânge-i,
Ah, de mine aş vrea să mă pierd, a murit Primăvara!

Ah, a murit Primăvara, aş vrea să mă uit roşu teribil,
Vers bine scris, verbe zburânde, lacrime leneşe,
Boare de suspin tandru de fină, de mine să uit aş vrea,
Să mă uit întunericului tău de pe buze, verde aş vrea!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul este numai în aparenţă un fluviu. Mai curând este un vast peisaj, ochiul privitorului fiind acela care se mişcă. Priveşte împrejur şi în toate direcţiile, înalţă-te mai sus, tot mai sus, şi vei vedea coline după coline, şesuri, râuri...

Thornton Wilder în Ziua a 8-a
Adăugat de iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragobetele păsărilor

Atunci când Primăvara vine
Şi păsările se-mpereche,
Atinse par că sunt de streche-
Printre vâlcele şi coline!

Izvoarele curg cristaline,
Încânt melodic în ureche,
Atunci când Primăvara vine-
Şi păsările se-mpereche!

Coboară Soarele-n rovine
Ca un flăcău fără pereche,
Să stea iubirilor de veghe
Şi raze să le dea senine-
Atunci când Primăvara vine!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (24 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Peste dealuri şi coline
Vreme trece, vreme vine,
Numai tu rămâi, prin veacuri,
Dor de codri şi de lacuri.

epigramă de Viorel Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea

Ascult tăcerea cum tace în mine.
Văd tăcerea cum fuge peste dealuri şi coline.
Privesc tăcerea cum se ascunde în suflet la tine.
Mă alin cu tăcerea când nu eşti lângă mine!

Vorbesc cu tăcerea când mă simt bine.
Urăsc tăcerea când am zile mai puţin senine.
Chem tăcerea când îmi este dor de tine.
Înţeleg tăcerea când câteodată se închide în sine.

poezie de Vladimir Potlog (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu

Satul meu - gură de rai,
Satul meu - cuib de dor.
Eşti un picior de plai,
Eu sunt al tău mândru fecior.

Viaţa e grea, e şi uşoară,
Satul meu - meleag sfânt.
Dar când mă întorc la tine iară,
Îmi pare că m-am născut din nou pe pământ.

Vremea trece, vremea vine.
Sunt cărunt şi eu deja.
Dar tu, satul meu, veşnic tânăr vei rămâne,
Prin tine tânăr şi eu voi rămânea.

poezie de Vladimir Potlog (23 mai 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zămbet de toamnă

De parcă marea se-arunca în tine
te încălţai cu valuri pe poteci
şi culegeai din afine coline
din ape te udai cu buze reci.
De-aceea prin sprânceana depărtării
ne fluierau copacii nisipoşi
Iar vântul parfumat cu briza sării
ne îmbrăca în frunze
ruşinoşi!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iadul nu poate fi decât rural

Paşii dorului m-au purtat spre satul natal, de curând.
La intrare, un şoşon zdrenţuit proptit într-un noroi;
Simţeam cum amintirile se prăbuşesc, rând pe rând,
Pe hotarul ţarinei, ce-arăta ca trecută prin război.

Cineva părând să fi făcut cu veşnicia legământ
– Un bătrânel aplecat în drept unghi – căra în spate,
Sub un soare cadaveric ce-i târa umbra pe pământ,
O legătură de vreascuri, mai mult verzi decât uscate.

În satul de coline cu nume rămuros de lângă drum,
Nu se mai vede niciun pom sau copac în picioare;
Toată dumbrava a fost trecută prin sărutul de scrum,
Spre osebire de bătrânel, nici umbră nu mai are!

Aproape-n totalitate, cătunul a dezertat din ţărani,
Năluci, par puţinele case în ceaţa lăptoasă de seară,
Viaţa-i un coşmar pentru mâna de oameni sărmani
Peste care s-a petrecut timpul ca o pasăre de ceară.

Cu scuze, mă rog să-mi fie curajul iertat!
În aserţiunea lui Blaga, fac o ingerinţă:
S-o fi născut veşnicia în pântece de sat,
Dar are faţa brăzdată de multă suferinţă!

Cu noduri în gât şi lacrimi în ochi şiroind,
Cu sufletul copleşit de-amintiri suferinde,
Am lăsat adevărul meu aplecat peste timp
În combinaţiile infinite ale gândurilor năvălinde.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu de lângă Prut

- Prutule, cu apă lină,
Curgi pe la mine în grădină.
Murmurând printre vâlcele,
Ducând dorurile mele.

Aşa-i dat de Dumnezeu,
Treci pe lângă satul meu.
Ţi-ai făcut o trecătoare
Printre stânci, printre izvoare.

Curge apa Prutului
Prin grădina raiului.
Printre florile de câmp,
Pe o palmă de pământ.

De pe bolta cerului
Îngeraşii Domnului
Zi şi noapte stau la strajă,
Satul nostru îl veghează.

Mierla, cucul, pitpalacul
Cântă de răsună satul.
Ciripesc cu drag şi dor
Corul păsărelilor.

Nu există un loc mai sfânt
Ca acesta, pe pământ!
Căci e binecuvântat,
De la Dumnezeu lăsat.

Satul meu de lângă Prut
Niciodată n-am să-l uit.
A intrat în nemurire
Cu-a sa frumoasă denumire.

Văratic e satul care
N-are-n lume asemănare.
Mă mândresc c-anume aici
S-au născut şi-ai mei bunici.

Iar mie mi-au dat povaţă:
Aici să trăiesc o viaţă.
N-o să plec, că m-am jurat
Să rămân la mine-n sat!

poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul macului

Am alergat ca un copil prin câmpul plin de maci,
Purpura-ncinsă simţeam cum se aprinde-n mine,
Cât mi-am dorit să-mi fii aproape, să priveşti, să taci,
În liniştea din spice se-aştern speranţe-n pâine.

Petale sângerând se oglindesc în ochi buimaci,
Le-atinge vântul în mângâierile lui fine,
Am alergat ca un copil prin câmpul plin de maci,
Purpura-ncinsă simţeam cum se aprinde-n mine.

Se ofileşte macul în margini de coline,
Cu gândul depărtării nicicând să te împaci,
Surâde lanu-în soare cu spicele lui pline,
Se unduie în valuri în zilele senine,
Am alergat ca un copil prin câmpul plin de maci.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

***
Când mă vorbeau femeile de bine,
Habar n-aveam de gripă şi de boli.
Purtam înceţoşarea pe coline
Fiindcă-mi plăcea să traversez prin nori.
Găseam firesc ca roiul de albine
Să bâzâie înspre nescrise coli
Iar liniştea să-mi umble la turbine,
Precum bondarul năucit prin flori.
Când mă tăceau femeile de-a valma,
Aflasem sigur că nu ştiu nimic,
Că Lunii nu-i rămâne-n tăuri salba,
Că puritatea are şi butic.
Femeile de-acum n-admit cu jalba,
Degeab-a primăvară mă urzic.
01 prier 2020, Căpâlna

citat din Vasile Ionac
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Les Andalouses

Les Andalouses, îndepărtata plajă,
ce mă primea cândva îndrăgostit,
mă cheamă în trecut necontenit,
pe-al său tărâm, cuprins de-atâta vrajă.
Din Maraval veneam pe Front de Mer,
trona pe culmi, deasupra, Santa Cruz,
şi rămânea în urma mea, difuz,
oraşul tot, cuprins de un mister.

Pe lângă Monte Christo tot urcam,
Mers-El-Kebir venea apoi la rând,
vedeam vapoarele în radă stând,
şi, tot mai mici, în urmă le lăsam.
Ne îndreptam cântând spre Cap Falcon,
ce se zărea senin în dreapta mea,
dintre coline Bomo apărea,
şi-n larg trona un falnic bastion.
Iar drumul sinuos ne tot ducea
spre mult doritul nostru Andalouses,
pe care nu puteam să îl refuz
nici chiar atunci când vântul se sucea
printre coline cu profil confuz.

Te văd şi-acum aievea cum erai,
Diană zveltă, cu profil creol,
cu păru-n care se juca Eol,
atunci când nebuneşte alergai
să prinzi un val, ce se spărgea domol.
Să te aduc acolo, aş-mai putea?,
mă-ntreb adesea, când privesc-napoi,
şi-n gândul meu renaştem amândoi,
plutind pe colţul unui ciob de stea.

Tu unde esti? Mai vrei un scurt popas
să-l dăruim iubirii noastre din trecut?
M-aş delăsa de-ntregul meu avut,
ca-n scurtul timp, ce-n faţă ne-a rămas,
să reclădim duios un ultim început.

poezie de Corneliu Neagu din Fata morgana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am iubirea ta cu mine

Când am iubirea ta cu mine-i
Mai dulce-a mierlelor cântare,
Înfloresc macii pe coline
Iar soarele arde mai tare.

Când am iubirea ta cu mine
Trec toate grijile deodată
Şi pot s-adorm fără suspine
Căci mă simt binecuvântată.

Când am iubirea ta cu mine
Şi cerul pare mai senin.
Şi orice-aş vrea să fac, ştiu bine,
Că va fi un succes deplin.

Îmi e de-ajuns doar o privire,
Un zâmbet sau o vorbă blândă,
Şi-a mea e-ntreaga omenire,
Prin tine îngeri-mi cuvântă!

Tu îmi eşti sprijin şi noroc,
Puterea mea de-a face bine
Şi trec prin apă şi prin foc
Când am iubirea ta cu mine!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste văi
peste coline
zboară porumbeii
cu scrisori în cioc
pentru neamul pribeag

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu

Convoaiele de cară, nici nu mai trec pe deal,
Vâlcenii ce duc mere le cară-n limuzine
La pieţele Craiovei prin satul meu natal,
Din care nu mai pleacă azi oameni spre uzine.

Din satul meu natal toţi tinerii plecară.
Poeţii săi cei mulţi s-au risipit ca norii;
La lilieci, pe rând şi cei bătrâni se cară,
Doar cerul e acelaşi... şi stelele şi sorii!

Spre sat, destul de des, îmi trimit gândul-
Acolo, copilăria mi-a rămas!
Şi am s-o caut, până-mi vine rândul
Să plec în moarte, din ultimul popas!

Şi-acela eu aş vrea să fie- satul -
În care am văzut lumina zilei,
În luna lui Gustar, când treieratul
Era în toi. Amin! Pun punct idilei.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul Iaşi are şapte coline ca şi Chişinăul (madrigal)

Colinele ce sunt mereu
Un semn lăsat de Dumnezeu
Pe aer scriu şi zări albastre
Un imn al întregirii noastre!...

madrigal de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul de întoarcere al celor plecaţi departe

De prin ţări îndepărtate
unde-am rătăcit,
Ne întoarcem în cetate,
în satul iubit.
De prin ţări îndepărtate
unde-am rătăcit,
Ne întoarcem în cetate,
în satul iubit.
Refren:
Lângă voi, e bine,
vom fi împreună.
Vom fi lângă tine,
mamă scumpă, bună.
Lângă voi, e bine,
viaţa-i minunată.
Vom fi lângă tine,
lângă tine, tată.

Lângă voi, mamă şi tată,
lângă voi venim.
Nu mai plecăm niciodată,
nu vă părăsim.
Lângă voi, mamă şi tată,
lângă voi venim.
Numai plecăm niciodată,
nu vă părăsim.
Refren

Cruntă a fost despărţirea,
cât rău ne-a făcut!
Ne-a lipsit mamă iubirea
şi-al vostru sărut.
Cruntă a fost despărţirea,
cât rău ne-a făcut!
Ne-a lipsit mamă iubirea
şi-al vostru sărut.
Refren

Azi vă spunem,, bun găsit"
şi vă-îmbrăţişăm.
Visul nostru s-a-împlinit,
toţi ne bucurăm.
Azi vă spunem,, bun găsit"
şi vă-îmbrăţişăm.
Visul nostru s-a-împlinit,
toţi ne bucurăm.

Refrenul de final:
Lângă voi e bine,
suntem împreună.
Suntem lângă tine,
mama scumpă, bună.
Lângă voi e bine,
viaţa-i minunată.
Suntem lângă tine,
lângă tine, tată.

poezie de Dumitru Delcă (23 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă amurgul peste sat

Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colţ de rai,
Unde veşnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Şi cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi şi tei în floare.
Apare un ţăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii şi turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul loculiui părăginit

Căutat-am peste ani
Plopii mei de lângă râu;
Prin iarba până la brâu
Mă loveam de bolovani.

Am găsit doar doi castani,
Ce se-nălţau fără frâu...
Căutat-am peste ani
Plopii mei de lângă râu.

N-am văzut lanul de grâu,
Nici porumbiştea cu bostani;
Râul era... un biet pârâu,
Deasupra-i mişunau bâţani,

Când căutat-am peste ani.

rondel de Ioan Friciu (2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!