Sonet în toamna vieţii

Umblam desculţ prin miriştea cea arsă,
Tăciuni fierbinţi m-ardeau pe la călcâie,
Simţeam în nări mirosul de tămâie
Ieşit din boaba strugurelui, stoarsă.

Arome-mi stau pe limbă, de gutâie
Furată prin metoda mea perversă,
Spălată de puf aspru, bine stearsă
Ca gustul ei să-mi pară de lămâie.

Copilăria mea aşa trecură
Şi m-am trezit acum în toamna vieţii
Visând la valurile tinereţii,

Dar pradă nu mă dau uşor tristeţii
Că simţământu-mi este în măsură,
Să soarbă tot frumosul din natură.

sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel prin toamna vieţii

Încet străbat prin toamna vieţii
De vânt aleea pustiită;
Plimbarea lor este vrăjită
De amintirea tinereţii.

Şi dacă frunza-i arămită,
Ei nu se dau pradă tristeţii;
Încet străbat prin toamna vieţii
De vânt aleea pustiită.

Ea se simte-ntinerită,
Iarbă-n roua dimineţii;
E ocrotită şi iubită
Pe drumul greu al bătrâneţii,

Ce-l străbat prin toamna vieţii...

poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul dorului desculţ

Păşeam, desculţ, prin colb de drum de ţară
Şi fredonam ceva nedefinit
Ce se-auzea prin lume-ntâia oară,
Pe-un drum pustiu, c-un suflet fericit.

Eram uşor ca pasărea ce zboară
Şi mă simţeam asemeni unui psalt
Ce, dinspre cer, aude o vioară
Cu strunele-acordate prin înalt.

Simţeam că pot orice, că pot obţine
Un loc al meu în sufletul visat
Şi-n ochii-aceia cu priviri blajine
Pe care-n dorul meu i-am sărutat.

Le simt şi-acum, trecând uşor prin mine,
Desculţul dintr-o margine de sat.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bătrâneţii

Trecut-au anii tinereţii
Şi nu se mai ivesc vreodată;
Iar bătrâneţea-ntunecată
Mi-a risipit în păr nămeţii.

Când june eram odată
La arme plecam cu băieţii;
Trecut-au anii tinereţii
Şi nu se mai ivesc vreodată.

Eu n-am dat vreun curs tristeţii
Că vine moartea-nfometată
Cu capa ei îndoliată,
Să-mi taie mie firul vieţii.

Trecut-au anii tinereţii.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în prag

Mama a ieşit în prag
Să mă soarbă din priviri,
Revedea copilul drag
Ce s-a -ntors din rătăciri.

E căzută-n amintiri
Ce în vise o atrag.
Mama a ieşit în prag
Să mă soarbă din priviri.

Din al anilor şirag
A făcut mărturisiri,
Cum îmi da doar ceai frag
Ca să am blagosloviri,

Mama a ieşit în prag.

rondel de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna pe deal

Toamna pe deal culorile mă-mbată,
Toamna pe deal am cunoscut o fată,
În privirea ei vedeam cerul senin...
Glasul ei... vânt lin şi-un tainic suspin.

Mi-a zâmbit frumos, pentru prima oară,
În paşi de dans, pe acorduri de chitară,
Iarba se culca, se clătina în vânt...
M-am îmbătat, de frumosul ei cânt!

Mă simţeam într-o lume de paradis,
O dragoste imensă, imediat m-a cuprins,
Focul iubirii fără să vreau s-a aprins...
Dar a sunat ceasul şi m-am trezit din vis!

poezie de Toth Arpad (15 octombrie 2021)
Adăugat de Toth Arpad
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoinar

Hoinăream prin oraşul tinereţii
Purtat de amintirile trecute,
Despre iubiri încă ne-ncepute
Înflorite-n pragul bătrâneţii.

Pica pe frunte roua dimineţii,
Gândul mi-l scotea din vălmăşeală,
Îl arunca spre anii mei de şcoală
Ce mi-au dăruit noi sensuri vieţii.

Să nu rămân o victimă tristeţii
Mai hoinăresc pe vechea promenadă,
Dar e târziu... şi cine să mă vadă?
Nu-i ţipenie de om pe stradă...

Doar singuratici paşii mei răsună
Pe sub feeria clarului de lună...

sonet de Ioan Friciu (31 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin parcul cosit-
mirosul crud al ierbii
de primăvara.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia sfârşitului de întuneric

toamna asta are ceva din mirosul
lemnului din care Noe şi-a construit arca.
te miros şi te-ntreb dacă suntem singurii rămaşi
în mijlocul apelor,
frunze văduvite de copacii care le-au părăsit
înainte de a cunoaşte că muntele Ararat
e doar o iluzie născută din iluzia despre noi

toamna asta are ceva din mirosul
flăcărilor pe care Ilie le-a înălţat
până la altarul dorinţelor noastre.
privesc caldarâmul scăldat în lumină,
întrebându-mă:
dacă năzuinţele nu ar cunoaşte împlinirea,
inimile fum de tămâie, înăltate la cer,
ar fi doar o iluzie născută din iluzia despre noi?

toamna asta are ceva din mirosul
spicelor culese de Ruth, găsite pe câmpul lui Boaz.
mi-aleargă gândul desculţ printre lanuri,
frământând pâinea în palma pământului.
mă cheamă inima ta.
să fie aceasta doar iluzia născută din iluzia despre noi?

toamna asta are ceva din mirosul
veşmântului nopţilor înstelate.
mă-nfăşor în pânza cerului
să-mi împart inima cu tine...
te întreb, dacă în calea ta ar răsări o stea,
ai confrunta-o cu iluzia născută din iluzia despre noi?

poezie de Jasmin Petrescu (15 octombrie 2015)
Adăugat de Jasmin Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vin este foarte bun atunci când răsfaţă toate cele 5 simţuri clasice ale omului: văzul (prin ochi), mirosul (prin nas), gustul (prin gură), tactil (prin buze) şi auzul (prin urechi, care recepţionează laudele aduse vinului).

aforism de George Budoi din Elogii vinului şi viei (14 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul cocorilor

Ziua-ncepe să mijească, uşor se revarsă zorii
Prin văioaga mocirlită, printre dese stufărişuri,
În străfunduri de noroaie scotocesc de zor cocorii,
Puii sub aripa mamei au ieşit din ascunzişuri.

Nuferi legănaţi de valuri răspândesc mirosul florii,
Graurii treziţi din somn pornesc larma prin hăţişuri,
Ziua-ncepe să mijească, uşor se revarsă zorii
Prin văioaga mocirlită, printre dese stufărişuri.

Vor zbura în patru zări înspre alte luminişuri,
Vestea tristă a plecării încinge aprig fiorii,
Vor răsti dorul în glas răsunând de ţipăt norii,
Toamna rece va sosi prin golaşele rărişuri,
Ziua-ncepe să mijească, uşor se revarsă zorii.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de dor

Lacrimi de dor, vis de atins.
O lămâie din aur mi-a fost stoarsă,
Pe o masă, o cană de vin fiert
Vorbeşte cu mine şi nu mă lasă
Atinge lumina şi plânge!...
Am să ating un fluture
Şi-am să visez cu fiecare adiere
M-am cioplit din linişte
Şi am să mă ridic din visul nemuririi
Lumina este vie
Prin ochii din care s-a născut
Şi va muri odată cu dragostea ce ne leagă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina scapără prin ploi şi numai tu, Doamne o ştii,
Tu ai da-o, tu ai zidit cu ea cruce şi zidul plângerii
Ai pus piatră pe piatră în fântânile întunericului
Cu mâna Ta, cu ochiul Tău
M-ai primit fără haine şi fără speranţe
M-ai zidit în zborul păsărilor până la cer,
Atingindu-L cu dragoste,
Însă eu am umblat prin pietre desculţ
Şi m-am hrănit cu soare
Îndestulând iubirea altora, mârturisind
Şi dăruindu-le cămaşa
Acum îţi cer, rugându-te să mă ierţi
Pentru fiecare dimineaţă
În care m-am trezit şi poate au uitat
Să mă rog şi să-mi întind mâinile în forma crucii
Singur în gând ca un copil ce în inimă, zideşte cuvântul.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete eterne

Înalt şi deşirat ca o momâie,
La căpătâiul meu, un popă laic
Citeşte grav, pe nas, un vers ebraic
Prin mirosul de naft şi de tămâie.

Sicriul e-mbrăcat în stil arhaic
Şi-n colţ, Mimi, cu chip ca de lămâie
Dorind în amintire să-mi rămâie,
Depune un mănunchi de flori, prozaic.

Privind, apoi, zabranicul umil,
În liniştea odăii sepulcrale,
M-a plâns cu lacrimi mari de crocodil...

Şi-ngenunchind, şopti cu multă jale:
- "Păcat de el, c-a fost băiat gentil,
Dar niciodată nu dădea parale!"

sonet epigramatic de Ion Pribeagu din Strofe ştrengare (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O punte către cer

Pe-o muche de pământ pustie-n întuneric
În lume rătăceam prea trist şi fără tine
Şi nu aveam un înger de mână să mă poarte,
Să-mi spună ce e rău, să-mi spună ce e bine.

Am căutat să aflu o punte către cer
Prin rugăciuni pioase, fierbinţi - rai de cuvinte,
Tu vino să-mi zideşti al veşniciei chip!
Învaţă-mă să urc a Tale trepte sfinte!

Prin raza de lumină mă leg de lumea Ta,
Mă leg de cer o, Doamne, prin rugă până când
Statornica-mi credinţă cu lacrimi şi simţire,
Ajunge sus la stele şi-Ţi lasă al meu gând.

- Nu, fiule, nu este în van strigarea ta
Şi lacrima-ţi fierbinte nu este risipită!
Eu sunt mereu cu tine, de vei dori, Eu vin
Şi rugăciunea ta iţi este auzită.

- Acum mă simt uşor şi-mi e atât de bine
Când ştiu că eşti nădejde a umărului meu,
Spre casă drumul, Doamne, eu îl găsesc cu Tine,
Credinţă fără margini îmi e cuvântul Tău.

poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păşind prin tristeţi

m-am ascuns într-o zi
fatidică zi
toamna colora frunzele cu roşul aprins
de sânge scurs dintr-o rană
port în mine reflexele tardive ale trecutelor zile
a fi ceea ce nu este
după ce am pierdut la ruleta vieţii
tot ce am avut
stau pe ţărm
pustiit de gânduri
oare am avut odată ceva
retorice întrebări, doar întrebări
m-am întors în sensul lucrurilor, multe nespuse
păşind prin tristeţi, am ajuns la capăt
azi fără rost
gândurile erau murdare de vopseaua timpului
pierdut şi niciodată regăsit
trecuse odată pe aici
pe lac, doi nuferi
s-au trezit să vadă
steaua singură a nopţii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul

în noaptea aceea
desculţ de gânduri, de păcate
păşeam prin valurile vieţii
mă loveam de stele răzleţe
căzute din cer lângă mare
m-am ascuns în trupul ăsta
desfăcându-mi legăturile cu flăcări şi foc
purtam în ochi făclia să lumineze drumul
în palme stropi de iubire
să înflorească mărgăritare sub paşi
uneori îmi aşezam craniul ostenit
peste întrebările lumii
alteori mă culcam între cei adormiţi
unde nu era nici durere, nici suspin
o clipă doar, o clipă eternă
atunci am înţeles veşnicia
când m-am trezit
râurile sufletului curgeau alegoric
pur, păşeam peste spini
purtând pe buze surâsul învierii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea minţii

România intră-n grevă
România nu mai poate
Dumnezeu însă observă
n-ai când ai de toate

România nu mai poate
e stoarsă ca o lămâie
ar pune-o pe patru roate
să o ducă în pustie

E stoarsă ca o lămâie
Dumnezeu însă observă
na-ţi-o ţie dă-mi-o mie
România intră-n grevă

România nu mai poate
ţară carte de bucate

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (3 iunie 2023)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din jarul cenuşii renaşte

Prin noapte trec tremurătoare stele
Ce luminează diafan zenitul
Să-mi pară mai aproape infinitul,
Ca eu să pot urca uşor la ele.

De-aş şti că va veni cândva sfârşitul
Din lume să dispară toate cele,
Aş pune păsări albe-n rămurele
Ca să vestească grabnic răsăritul.

Din al cenuşi jar mai pot renaşte
Scântei pe care singur Demiurgul
Le poate dezlega ori recunoaşte.

Din pustiiri El va culege moaşte
Însufleţite-n viaţă cu divinul,
Iar tot ce mişcă luptă cu destinul.

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-am trezit dintr-o dată,
Mai singur ca niciodată!
M-am trezit răvăşit de lipsa,
A ceea ce-mi lipseşte!
M-am trezit cu un dor,
Şi-o durere în piept,
De moartea îmi era singura dorinţă!
M-am trezit printre cuvinte,
Pierdute în mii de tăceri!
M-am trezit că nu ştiu ce vreau,
Că niciodată nu am ştiut cu adevărat,
Ce vreau!
M-am trezit zguduit de trecut,
De ceea ce am avut şi-am pierdut!
M-am trezit,, slab" si nehotărât!
M-am trezit, trezit de cuvintele tale!
De vocea Ta, de bătăile inimii tale!
De cuvântul scris pentru mine, pentru tine!
M-am trezit, trezit să fiu lângă tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

cerul presăra cenuşă pe drum
desculţ de gânduri, de păcate
păşeam prin valurile vieţii
mă loveam de stele răzleţe
căzute din cer lângă mare
băteau în tâmple clopote a jale
m-am ascuns în trupul ăsta
desfăcându-mi legăturile cu flăcări şi foc
purtam în ochi făclia să lumineze drumul
în palme stropi de iubire
să înflorească mărgăritare sub paşi
uneori îmi aşezam craniul ostenit peste întrebările lumii
alteori mă culcam între cei adormiţi
nu era nici durere, nici suspin
o clipă doar, o clipă eternă
atunci am înţeles veşnicia
când m-am trezit
râurile sufletului curgeau alegoric în vale
pur, păşeam peste spini
purtând pe buze surâsul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!