Pielea de ceapă

sufletul meu este o ceapă ascunsă
în pământ

dacă îl dezvălui
foaie cu foaie
în inima sa vei găsi
o mică
picătură
albastră.

poezie de Maria Grech Ganado (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foi de foi

Foaie verde, libelule
Sar în hoarde cu surate
Să te roadă şi pătule
Să rămână goale toate,
Fără grâu pentru covrigi
Şi porumb de floricele...
Ciocălăi pe foc să frigi
Şi pănuş pentru pingele.

Foaie veştedă, înţeleaptă
Dăte-n colţi la furci
Ce-adună strâmba dreaptă
Să te încurci,
Să nu-ţi mai găseşti odihnă.
Pământ să fii, un gunoi,
Să-i îngraşi pe-alţii în tihnă;
Ruminante vaci şi boi!

Foaie albă, răbdătoare
De atâtea inepţii
Mâzgălite cu ardoare
De creări, de recenzii,
Scrisături şi criticaţii,
Mână-n mână la prostie,
Odăite-n laudaţii...
Igienică fi, meserie!

Foaie lungă, foaie lată
Cum te dai tot foaie eşti,
Mai stătută sau umblată,
De te-ncânţi sau plictiseşti,
Nu e vina ta de foaie
Din folclor, sau din natură...
E acelei ce se îndoaie
Ori de ban, ori spurcă gură...

Că de-i ban, e de hoţie!...
Sau mânjită... e nerozie!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mai dat o foaie din istoria patriei; o foaie de 100000 de lei.

aforism de Victor Martin din Violatorii zilei de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoara Moarte?

Foaie verde foaie lată
doamna zice că e fată
dar ea nu fu niciodată

tristih de Costel Zăgan din Triunghiul tăcerii (1 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

Umple foaie după foaie...
Nu-l rugaţi, că nu se-nmoaie:
Complotează cu hârtia
Să ucidă poezia!

epigramă de George Corbu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Foaie verde siminoc,
Cântă omule cu foc,
Dacă vrei să ai noroc.
Foaie verde de trifoi,
Folclor sfânt ca pe la noi
Nu găseşti unde-ai umbla,
Omule, pui de străbuni,
Fii român, în Ţara ta!

poezie de Valeria Mahok (20 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

Foaie albă ciutură,
Setea rău mă scutură,
Şi mă roade gând nebun
Că-s o bulă de săpun
Sub a-soarelui pârjol
Dată vântului obol...

Foaie aspră scândură,
Lutul mi-l îngândură,
Şi mă vinde focului
În giulgiul trădatului
Pe arginţi, treizeci bătuţi,
De nimenea neştiuţi...

Foaie trasă-n seceră,
Slovele mă sângeră,
Şi m-aprind - stele târzii -
Versuind în poezii
Vânturându-mă în şoapte
Peste ochi adânci de noapte.

Foaie de hârtie scrisă,
Viu cuvântului promisă,
În cerneală înecată
Ca-ntr-o boală luminată
Ard în rând şi mă topesc
- Scrie-mă! să mă trezesc...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie!

Foaie verde mătrăgună
Prazul meu e marfă bună!
Foaie verde leuştean,
Că am stofă de oltean...

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foaie verde

Foaie verde de mărar,
Fă-mă, Doamne, măcelar,
Pune-mi un cuţit în mâini
Ca să tai... frunză la câini!

epigramă de Iulian Dămăcuş din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare de spirit

Plânge cerul de durere,
Peisajul nu creează nicio plăcere
Totuşi eu văd viaţă în culori
Simt cum plutesc până la nori.

Inimii îi e sete de iubire
O picătură ar fi de ajuns că s-o aline
Dar eu o mint că totul va fii bine.

Când o să mor
Vreau să-mi plângeţi de dor
Nu vreau lacrimi false să vărsaţi
Prefer un zâmbet, dar să nu mă uitaţi
Trupul îmi va fi în groapă
Sufletul va pluti veşnic, că pe apă.

Fac ce simt şi simt ce fac
Poate de aceea mulţi nu mă plac
Am doar o viaţă de trăit
Îmi place să iubesc şi să fiu iubit.

Port un zâmbet fals pe faţă
Sufletul e pierdut în ceaţă
Îmi pun inima pe foaie
Dar cu frică, să nu se îndoaie
Asta e modul meu de a mă elibera
Scriu cu sufletul şi inima!

poezie de Miron Iustin (27 septembrie 2015)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului Mihai Danielescu care a publicat volumul "Apă distilată"

Am citit, de astă dată,
Cartea ta, foaie cu foaie.
Nu e apă distilată,
Am găsit... apă de ploaie.

epigramă de Ion Bratu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea

ce doare s-a instalat peste tot
frumoasă şi rapace
inima mea o mai caută, foaie
cu foaie în ochii tăi verzi
voi fi un strigăt într-o dimineaţă
liniştită după o noapte insomniacă
prăjită inutil la razele dezaxate
aruncate de un astru astăzi stins
privesc pacea ce aruncă
stele verzi în ochii mei albaştri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiducul lui Peşte

Foaie verde sălcioară
m-am născut colea la ţară
într-o joi de primăvară

Şi-am zis verde de năut
de ce naiba m-am născut
plânge-un clopot surdomut

Dau să mă ridic din pat
facebooku-însă-i blocat
cum dracu să fiu bărbat

Foaie verde foaie lată
mândra mea însă-i bărbată
cum Doamne să fie fată

Şi-am pus mâna pe topor
îmi spuneam aşa de zor
că sunt copil din popor

Restu-i dragă cum se ştie
pretutindeni bucurie
dar-ar boala-n ea de vie

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mănuşa pierdută

a răsfoit tratatele de cosmogonie
palid foc aprins în creier
foaie cu foaie citea
cu degetele mănuşii
le parcurgea flămând
de înţelepciune antică
din pagină în pagină
intra în filosofie când luna
se întorcea pe dos

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foaie verde de stejar (Doină românească)

Foaie verde de stejar!
Bade-al meu s-a dus pe vale.
Mult am râs de-al său amar,
C-a plecat de dor şi jale.

Foc şi pară mă-ndrăgea
De iubire-i spunea cântul.
Să-l asculte cine-mi sta?
Că ofta parcă şi vântul.

De durerea-i nu-mi păsa,
Şi când el cu jale-adâncă
Dragostea îşi blestema,
Eu rupeam la flori în luncă.

Focu-i însă nu s-a stins.
Să mă uite calea-mparte!
Şi-acum doru-i m-a cuprins,
Văleu mie! că-i departe.

Biata inimă nătângă!
La picioare poa' să-ţi moară
Sufletul fără să-ţi frângă:
Drag ţi-e cel departe doară!
Foaie verde de stejar!
De se-ntoarce bade-al meu,
Am să râd de-al său amar.
De-o pleca, mi-e plânsul greu!

poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Monica Pillat
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mijloc de locomoţie

Foaie verde foaie lată
ce-aş începe înc-o dată

Să-mi iau viaţa în răspăr
poate dau de adevăr

Şi să fac un compromis
doar cu mine-aşa în vis

Să n-o iau către frumos
decât dragoste pe jos

Către iarba de acasă
eu şi doina cea duioasă

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet în stil popular

Foaie verde salbă moale,
freamătă Piteştiu-n vale,
plângând după-o fată mare,
cum e luna când răsare.
Zorii zilei când priveşte,
lacrimi varsă şi-o topeşte
şi-ncet moartea o răpeşte.
Foaie verde iarbă mare,
lumânare, lumânare...
a-nchis ochii fata mare.
E frumoasă, logodită,
nunta fetii pregătită
şi-a închis ochii negătită.
Toată lumea lăcrimează,
plânge mirele şi-oftează,
că mireasa nu e trează.
O, pământ, pământ mănos,
te blestem, făceate-ai os,
că răpeşti un chip frumos.
De-l primeşti, opreşte-ţi apa,
nu-mi uda rogu-te fata,
că te mărunţesc cu sapa.
Drag flăcău cu ochii pară,
trage dricul mai la scară,
să scoatem mireasa afară,
ca s-o ducem cu alai,
dincolo de acest plai
ce-anghiţit mult of şi vai.
Foaie verde măr mustos,
s-a stins chipul luminos
şi-a căzut cu steaua jos.
Verde foaie de cătină,
mult ascunzi în tine tină,
lume tânără, bătrână
şi copii de-un an şi-o lună!

poezie de Constantin Păun din Rime primare (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Mihai Danielescu, la apariţia volumului "Apă distilată"

Cartea ta mult lăudată
Nu prea este (di)stilată.
Eu, luând foaie cu foaie,
Am găsit... apă de ploaie!

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căntec

foaie verde trei lămâi,
de ce, mândro, nu rămâi,
să-ţi pun zarea căpătâi,
cu iubirea cea dintâi,
să te sărut, să te mângâi.
să-ţi sorb din ochi culoarea lor
si merele obrajilor
şi vraja dulce-a buzelor
şi rodiile ţâţelor,
să fur pe veci savoarea lor...
să joc norocul tău pe cer
şi-apoi frumos în iad să pier.
şi foaie verde măr rotat,
de ce, mândro, m-ai blestemat
să tot te caut în zadar
ca să te joc din nou la zar?
să fii ispită şi noroc
într-un şăgalnic tragic joc.
şi foaie verde de-un dudău,
nu mă vorbi, mândro, de rău,
că ţi-am fost dor când tu plângeai
şi-ţi voi fi pavăză în rai
şi ţi-am mai fost si altceva
când nimeni nu te mai iubea.
şi foaie verde de stejar,
te caut, mândro, în zadar,
tu te-ai ascuns pe veci în flori,
ca să-mi dai mie iar fiori
şi te-ai ascuns, mândro, -ntr-o stea
să fii pe veci averea mea.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (5 august 2007)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar dragostea nu face casă bună cu marinăria, ascultaţi-mă pe mine, ştiu ce spun, nu vorbesc din cărţi, ci din experienţă, am văzut destui supăraţi din dragoste care au vrut să se arunce din vârful catargului fiindcă Penelopele de-acasă nu au mai avut răbdare şi s-au plictisit să stea, vorba vine, în faţa războiului de ţesut. Femeia e femeie, aşa după cum bărbatul e bărbat – luaţi banalitatea asta aşa, de-a dreptul, exact cum o livrez, dacă o veţi desface foaie cu foaie, aşa cum faceţi cu o ceapă, veţi pricepe imediat ideea –, nimeni nu poate sta singur cuc mai multă vreme, legea firii începe să se zvârcolească precum un şarpe în stomacul tău. Despre singurătate s-au spus multe, de-a lungul timpului, fiecare deştept a avut ceva de spus şi de scris. Eu spun doar atât – singurătatea te tâmpeşte.

Cristian Lisandru în Haifa şi surâsul Iwonei (27 august 2018)
Adăugat de crislis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foaie verde foi de nuc

Foaie verde foi de nuc
Timpule, unde mă duc?
Că multe m-au părăsit,
De când am îmbătrânit
Şi m-am lăsat de iubit,
Obrajii mi sau lăsat,
Mă privesc doar cu oftat.

Că dragostea-i floare sfântă,
Când o ai nu-i preţuită,
Iar când ea te părăseşte
Vezi cum viaţa se ofileşte
Şi urâtul te-nveleşte,
Dragostea nepreţuită
Este o viaţă pierdută.

Dă Doamne, la om mult bine,
Suferinţe mai puţine,
Dă-i minte şi sănătate,
Dragoste şi bunătate,
Averea cei bună în toate,
Că viaţa este prea scurtă
Fă, să nu-i fie urâtă.

Foaie verde foi de nuc,
Toate vin şi-aşa se duc,
Dar omul ce are minte
Preţuieşte dinainte
Şi nu lasă la întâmplare
Dragostea cei lucru mare,
Căci viaţa fără ea
Îi urâtă ca moartea.

poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!