Se duc mereu
Se duc mereu și rând pe rând,
Ori mai târziu, ori mai curând,
Acolo unde se duc toți,
Bunici, părinți, copii, nepoți.
Toți cei ce-n lume s-au născut
Și poartă-n spate un trecut,
Învolburat într-un șuvoi
Și făr᾽ de întoarcere înapoi.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lui Petre Gigea Gorun
Dintre toți oltenii care
Fac din praz mărgăritare
Despre Petre pot să spun
Că e Gigea ca... gorun.
epigramă de Dumitru Botar-Tabor din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne ducem toți!
Tu cât trăiești, faci tot ce poți,
În viață încerci să le socoți,
Dar mai târziu, sau mai curând,
De mori sătul, sau mori flămând,
Asta e viața! Rând pe rând...
epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-au dus pe rând...
S-au dus pe rând, pe rând, toți cunoscuții...
Și câți au fost, nu-mi mai aduc aminte!
Florin, doamna Cașiu, tanti Nuți...
Plecăm dintre cei vii, cu toți, cuminte.
S-au dus bătrâni, s-au dus copii și tineri...
Așa e rostul vieții - de-a muri...
Se-aprind pe ceruri candele de sângeri
Și lacrimi curg în fiecare zi.
Mai ieri erau în viață mulți... Acuma
Sunt doar un suflet rătăcit pe cer...
Oh, peste trupul vieții cade bruma
Și-n jur e-atâta noapte și mister!
Cosește moartea trupuri de lumină!
Ne-afundă-n iadul nemărturisirii,
Rod secerat încununat de vină,
Nu mai atingem laurii iubirii...
Murim cuvinte pentru veșnicie...
Dar ce lăsăm în urmă?! câți murim
Precum aici și dincolo de lume?!
Și câți dumnezeiască frază vrem să fim?
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rănire
Noi îi rănim adeseori,
Pe cei iubiți: pe frățiori,
Părinți, copii, bunici, nepoți,
Pe unchi, mătuși, soții și soți,
Pe veri, pe socri și nurori,
Pe-atât de mulți că te-nfiori;
De stai cumva ca să socoți,
Constați că i-ai rănit pe toți.
poezie de George Budoi din Cugetări versificate (28 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Aici
Doamne, această vineri, infernal de tristă,
În care neajutorat implor, rezistă
Iisuse! Toate le vom duce,
Eliberează-te de cuiele din cruce!
Dar la ce bun, cu ce folos,
Tu omul cel mai luminos
Să te mai dărui pe pământ,
Acelora ce nu au sfânt
Nimica?
Mă dezmiardă frica
Cu ghearele de aspri spini,
Iisuse numai cei puțini
Au mai rămas
Sa ducă-n spate limbile de ceas,
Ca pe tăioase cruci
De umbre, peste cojile de nuci;
Vindecătorule, sunt bolile aici prea vii,
O lume fără de copii
Se naște,
Oaia rătăcită paște
Pe un ogor de aur, fără de întoarcere,
Stau și privesc prin gratiile de carcere,
Toți luptătorii de vreodată,
E lumea mult prea vinovată
Să o mai faci cumva luptată;
Mai naște-te Iisus o dată!
Înalță-te cât mai curând
Ridică mieii rând pe rând
În nori,
Aici, ne tot ucid pastori.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soția, cu soțul bătăuș, în vizită la părinți
Sunt îngrijorați părinții
Văzând fiica-n stare cruntă
Că i s-au risipit dinții,
Imediat... după nuntă.
epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La poarta vremii
Cimitirul enigmatic își deschide brațul porții,
Pentru ca cei vii aici să poată să-și plângă morții,
Iar sfioșii pași aleargă când durerea îi aduce,
Pentru o clipă amintirea scrisă-n cruce...
Vin copii la poarta vremii, să cinstească pe părinți,
Aducând aici prinosul unei mari recunoștinți,
Sau părinți, cu suflet frânt, aprind iarăși noi făclii,
Pentru cei plecați în neanturi și care le-au fost copii...
Dorm bunici în nemurire, frați de sânge și surori,
Cei veniți, pe huma rece le aștern gingașe flori,
Flori sfioase, care mâine, ofilite pe morminte,
Însemna-vor clipe scurse cu aducerile-aminte.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu...
Tu, maică ce-ai plecat demult
Tu, taică de curând trecut
Mi-e dor de voi cu dor durut
Nebun ca galbenul din lut...
Tu, soro ce nu te-am avut
Tu, frate mort ce te-ai născut
Mi-e dor de glasul vostru mut
De strigătul din ochi, tăcut...
Tu, viac - oftat de Demiurg
Tu, lume - lacrime ce curg
Mi-e dor mereu cu dor nespus
De toți cei drepți, de toți cei duși....
poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia născut în Zodia Berbecului
A avut încă-un eșec
Iar gafele curg șiroaie,
Că-având zodia Berbec,
O face... mereu de oaie.
epigramă de Petre Gigea-Gorun din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța celor ce se vând
Se-ngroapă soarele-ntr-un nor -
O, negrul nor ca și mormântul
Înșelătoarelor ce mor
Neplânse de amanții lor!
Pe la ferestre-și plimbă vântul
Tristețile sfârșitului de vară,
În timp ce-n cârciuma murdară,
Din strunele de-aramă - cântul
Chitarelor
Își ia avântul...
Iar pe la mese,
Rând pe rând,
O ceată de amanți artiști -
Toți ne'nțeleși și mari,
Toți Criști...
Își beau iubirea, fredonând
Romanța celor ce se vând.
poezie celebră de Ion Minulescu din Romanțe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Copii de azi, nu-I uitați pe părinți
Copii de azi, păstrați-i în minți
Și în suflet pe ai voștri părinți!
Ei v-au îngrijit, v-au vegheat,
Și din puținul lor v-au dat,
Ca să creșteți cu aripi de zbor,
Să fiți urmași cu viitor!
V-au iubit, v-au ocrotit,
Și dacă uneori v-au dojenit,
Copii de azi, nu îi pizmuiți,
Pe-acești neobosiți părinți!
Ceas de ceas și zile de-a rând,
Voi ați fost în al lor gând,
Că nu există un lucru mai sfânt,
Decât să fii părinte pe pământ!
În pragul casei lor, ei așteaptă smeriți,
Să le dați un semn, că-i iubiți,
Și că-n aceste privinți,
Mai există copii cu dor de părinți!
Dacă viața departe vă poartă,
Nu-i lăsați pe părinți singuri cu a lor soartă,
Veniți și ștergeți lacrimile lor,
Care au curs, după atâta dor!
Veniți ca ușa lor este mereu deschisă,
Pentru voi, să le-mpliniți o lipsă,
Să-i bucurați în sufletele lor,
Pe părinții care strigă după ajutor!
Și într-un târziu, ce nu se va ști,
Când clipele părinților se vor sfârși,
Și nu vor mai cunoaște zori,
Să v-amintiți de ei adeseori!
Copii de azi, nu-i uitați pe părinți,
Chiar dacă ei n-au fost niște sfinți!
poezie de Gheorghe Alionte (12 ianuarie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Perpetuarea umană
E vrerea cea nemărginită,
Cu referire la noi toți;
Este coloana infinită,
Străbuni, bunici, părinți, nepoți...
epigramă de Virgil Petcu (2004)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepoții
În viața mea, nicicând n-aș fi crezut
Că am să fiu vreodată fericit
De-ai mei copii pe care i-am făcut,
Pân' ce nepoții-n lume s-au ivit,
Căci de ai mei băieți ce-au tot crescut
Zi după zi, fi'nd veșnic ocupat,
Abia acum, când anii au trecut,
Realizez că nu m-am bucurat,
Dar de nepoți, adică nepoței,
Când vin la noi mereu sunt bucuros,
De cum apar și-n brațe-mi sar toți trei,
Și cerul pare mult mai luminos!
Iar mai apoi devin chiar exaltat,
Când facem câte-o boacănă, belea...
Nici vorbă... cum pe vremi eram blamat,
Nevastă-mea de mine să se ia!
Și-n special, cum sunt ei de vioi
Și-ntr-una mă aleargă pân' asud,
De-atâta gălăgie, tărăboi,
Nici soacra nu e chip s-o mai aud...
Că de știam ce fericit voi fi,
Indiferent ce o să credeți toți...
Pe cinstea mea, și nu vă zic prostii...
Făceam direct, de la-nceput, nepoți!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muri sărmana fată...
Muri sărmana fată, din dragoste muri.
La groapă ei au dus-o, la groapă-n zori de zi.
Și singură-au lăsat-o, o, singură-n sicriu,
Și singură-au lăsat-o, plecând într-un târziu.
Ei s-au întors toți veseli, toți veseli și cântând
Cântând cu nepăsare: "Așa pier toți pe rând".
Muri sărmana fată, din dragoste muri
Și ei la câmp plecară ca-n orice altă zi.
poezie clasică de Paul Fort din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ioan I. Ciorănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul
ne naștem vii
într-o lume necunoscută...
și-ntâi țipăm
să fim auziți...
apoi avem mereu ceva de spus...
vrem laptele mamei...
căldura brațului
nopțile ei liniștite
și gândurile toate!
rând pe rând
luăm tot...
dar vine un timp
când tot ce-am primit
dăruim.
copilul privește cu ochii mari
tata îl poartă pe umerii lui puternici
- vrei ceva?
- da... vreau la mama...
răspunde candid.
și vremea se-ntoarce la începuturi
șoptind blând.
toți am fost odată copii...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul
Ne naștem vii într-o lume necunoscută
Și întâi țipăm ca să fim auziți
Apoi avem mereu ceva de spus
Vrem laptele mamei, căldura brațului,
Nopțile ei liniștite și gândurile toate.
Rând pe rând luăm tot...
Vine un timp când tot ce-am primit dăruim.
Copilul privește cu ochii mari,
Tata il poartă pe umerii lui puternici.
- Vrei ceva?
- Da... vreau la mama, răspunde candid,
Și vremea se întoarce la începuturi,
Șoptind blând, toți am fost odată copii.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de nucul cel bătrân de-acasă
Simt nostalgia cum în piept mă-apasă
Iar gândul cum mă poartă spre părinți,
În casa noastră se-mpletesc dorinți...
Mi-e dor de nucul cel bătrân de-acasă...
Văd frunza verde, umbra lui cea deasă
Cu crengile-i bătrâne și cuminți
Copii flămânzi și grijulii părinți,
Stând laolaltă peste vremi, acasă.
Ca un străjer la casa părintească,
Eu tot bătrân îl știu precum a fost
Sub poala lui, copiii aveau să crească,
Fiind leagăn, ca și dulce-adăpost,
Cu prima vorbă spusă, românească,
Și unde mama ne-a învățat un rost...
poezie de Petre Gigea-Gorun din Căldura vieții (1978)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pensionar de rând...
La rând la unt, la rând la lapte
La rând, dar mai puțin, la carte
La rând la condică la șapte
Vreau ultimul la rând... la moarte!
epigramă de Gheorghe Gurău (2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Un tată despre cei doi copii ai săi
Doi copii, Domnul mi-a dat
Două vieți, două destine
Unul este însurat
Celălalt... o duce bine.
epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anul Nou pe-acest Pământ
Anul Nou pe-acest Pământ
Nu-i numai un mesager,
E speranță, e-un cuvânt
Binecuvântat, din cer.
E iubire și e scut,
Este vatră și-adăpost,
Viitor e și trecut
Și tot crez ne-a fost...
Este leagăn de dorinți
Săvârșit în noi,
Moștenit de la părinți,
Dintr-o vreme dinapoi.
De tradiții păstrătoare,
Cu urări de bine,
Dar adânc, născut din dor
Și din zările senine.
Soare sfânt de bucurie,
Răsărit din cer,
Vis frumos și armonie,
Cânt de Leru-i Ler.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!