Gheața-și întinde
colții în asfalt sau într-un perete
pe care se scurge apa în drum
sub roțile mașinilor grăbite
mi-aș pune patine la saboții
de lemn să mă dau pe ghețușul
copilăriei cu poezia locomotivă
pentru colții de gheață
coboară iarna prin pădurile
de fag și fulgii se prind pe apa
moldovei cu puterea înecatului
agață o stâncă gheața și se trage
la mal lângă o răchită învelită
în ninsorile de cretă de altădată
gheața-și întinde colții într-un strat
de flori tapat cu frunze
urcă pe un trandafir roșu
încearcă să-l ofilească din invidie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lui Emil Ianuș autorul cărții de epigrame "Zâmbete în colții... greblei"
Adunând prin crâng la poante,
Grebla ta zâmbind din start,
Să nu-i calci colții, că poate
Te alegi cu capul... spart!
epigramă de Nicolae Rogobete din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec pe lângă
colții netezi expuși la soare
capul între umeri îl bag
în timp util să nu dau de gândit
duminicii burgheze pe sfârșit
simt răsuflarea rece pe strada
sumbră ca un ecou milenar
trec pe cealaltă parte a patului
când singurătatea mă copleșește
merg neauzit pe lângă speranță
ocolind clipele fericite cu grija
care coboară pe frânghii în noi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar dacă prada este aceeași, colții unei suferințe actuale mușcă întotdeauna mult mai adânc decât colții tociți de timp ai unei suferințe trecute.
Emil Dogaru în Norocosul teoretician (24 ianuarie 2007)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
mi-au ieșit
colții de leopard
și mă privesc
de după gratii
în tăcere
gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
mi-au ieșit
colții de leopard
și mă privesc
de după gratii
în tăcere
gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scaieți
Am căutat câmpia
cu iarbă fragedă
și flori de mac,
dar am ajuns
într-un desiș
plin de scaieți;
florile lor m-au ademenit
și m-au prins în capcană.
Acum s-au agățat de mine;
le simt colții
cum îmi sfâșie hainele
și-mi zgârie pielea,
iar când îi apuc
cu mâinile să-i alung departe
își fac culcuș în palmele mele.
Încerc să fug
și ei îmi zgârie picioarele,
îmi înțeapă tălpile
și sângerez.
Am căutat flori și iarbă fragedă
și m-am rătăcit
într-o pădure de scăieți.
Ierburi pierdute
ca o umbră
s-au strivit în colții plantei
ce-și etala floarea
pentru a mă rătăci ca Dante
ce-a ajuns
în cea mai deasă pădure a vieții.
Am așteptat pe Beatrice
să mă plimbe prin paradis,
dar florile visate
când și-au ridicat vălul
erau scaieți
și timpul s-a oprit
pentru mine
în pala lumină violetă
a florii de scaiet.
poezie de Ana-Cristina Popescu
Adăugat de Ana-Cristina Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm
M-a mușcat poezia, m-a mușcat,
Nici n-am cârtit când m-a apucat,
Cu colții ei, cu fildeșii curbați,
M-a smuls cu grijă de lângă confrați,
Acum mai ronțăie la mine, mai mănâncă,
Din carnea nepătrunsă, încă.
Sunt totul numai sânge, sunt o rană,
Mă soarbe poezia dintr-o cană!
Și eu mă mistui între două sfere,
Între odihnă și între neputere,
C-aș vrea din gura ei să mă preling,
Puțin din vâlvătaie ca să sting,
Să ardă mai încet, să rumege cu grijă,
Să nu mă lase pradă la vreo schijă!
Dar e-n zadar, în colții ei mă duce...
Direct către odihnă pe o cruce
Și-mi bate cuie-n talpă și în mâini...
E dulce poezia ca miezul unei pâini
Și-o las așa, să facă ce-i convine,
Că-n gura ei, eu nu mai știu de mine!
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Litanie
zilnic se înfruptă din noi
cu colții ascuțiți și noi, ei, fiare de soi
ne pun pe umeri greutăți
asteptând să le cărăm,
cu umerii sfâșiați și goi
noi, pleavă și gunoi
ne așezăm la masă flămânzi
mâncăm gunoaie și noroi
noaptea ne lingem rănile din noi
ne urmăresc cu ochi sticloși și goi
cu colții mușcă din sânul secătuit de lacrimi
trăim într-o lume îmbâcsită..
cu deseuri umane și morale
am rămas să mergem prin cotloanele deznădejdii
tânjind după un suflet curat
Doamne, ai milă de noi...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața stă mereu
sub semnul iernii dar noi
nu suntem bucuroși
ne pregătim de somn
de hibernare și de moarte
nu ne pasă că mergem
prin întuneric prin noaptea
udă de uitare topiți de băutură
suntem verlaine la puterea n
ajungem pe aleea adevărului
nu intrăm în paradis
dar plonjăm în iarna contradicțiilor noastre
ne dăm pe gheață rănindu-ne
inima învelită în staniol
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori, puterea își bagă colții în mulțime, justificând că se sprijină pe ea.
aforism de Ștefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Putere (2016)
Adăugat de Ștefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Jucând x și 0 cu viața (12)
câinele începuse să latre
își arunca spre noi
colții liberi de lanț
cu balele încrederii
atârnându-i până la asfalt
se credea liber
de orice constrângeri
dar libertatea se plătește
și pâinea din nopțile reci
și carnea din zilele de sărbătoare
chiar și preșul de dormit
are un preț!
sub roțile mașinii ce-a trecut
sângele cald și-a pierdut glasul
și nici măcar norii nu l-au plâns...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupta politică se ascute
Opozanții nu au stare
Și încearcă fiecare
Subtil, pe sub cheia bolții,
Ca să își ascută... colții!
epigramă de David Boia din ziarul "Unirea" din Alba Iulia (6 noiembrie 2006)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Iscălitură
Poemul acesta
e ca o bucată de pâine caldă
pe care mi-o întinde mama;
de bună voie
am lăsat tăcerea
să-și înfingă colții
în toată ființa mea.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valea
Ciuta clipei pleacă,
grăbită e,
Doamne,
să ne pască verdele,
să ne pască albastrul
cu botu-i de colb!
Iarba se
gată, ciuta pătrunde,
năucă aleargă
prin iarna din noi, se preschimbă în
lup.
Un cânt obosit
încearcă atunci
s-acopere urletul
ce cheamă haita.
Sub haină de
ger
nu mai tremură struna,
lupi,
lupi călăresc
pâcle nebune...
Colții haitei par
prelungirea cuielor
din crucea pe care
ne-o ducem.
poezie de N. Petrescu-Redi din Vânător de cerbi albaștri (2011)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Salut poezia
din ușă cu un ritual sacru
și profan după modelul
focului din inima îndrăgostită
apoi plec spre editură cu poezia
în gură port acest
copil din flori zămislit o zi
salut poezia din călimară
care se agață pe stilou
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspunsul
aștept un răspuns care nu o să vină
pentru că nici întrebarea nu s-a prea pus
o inimă behăie ca o mioară suspină
sub colții lupului interpus
între inima mea și inima ta - gri gri gri
cu blana zbârlită,-n pădurile toamnei
de la care aștept un răspuns
pe care, tu știi, nu dau nici doi bani
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri călătoare
Un gând senin mă luminează
În nopțile cu negre dungi,
E semn că iarna se scurtează
Și zilele-mi vor fi mai lungi.
Poate-i scăpată de blestem
Și nu-și va mai ieși din fire,
Stau linistit și nu mă tem,
Se zbate-n ultimă zvâcnire.
Colții nu i-a-nfipt prea tare,
A dorit să fie blândă,
Când să prindă vreo ninsoare
Nori-au adormit la pândă.
A plâns cu lacrima-i de gheață
Ce-i împietrise pe obraz,
Ursuză sau mai șugubeață,
Am să o iert, nu-i port necaz.
Anotimpuri călătoare
Pe-ale timpului cărări
Cu bagajele-n spinare
Se opresc prin alte gări.
Calendarul își măsoară
Ultimile triste file,
Primăvara lin coboară
Și-mi aduce albe zile.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe ulițele altădată înflorite ale copilăriei acum trec care mortuare, ducând cu ele rămășițele pământești ale celor care ți-au fost prieteni de joacă. Și alți copii se bat acum de la pomeni pe la fântâni, pe la răscruci, prin praful drumului... Drum de flori pentru ei, iar pentru tine drum de cenușa.
citat din Sergiu Burcă
Adăugat de Oana Camelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regrete albe
Păcat că toamna-i petrecută
și vara a rămas pierdută
păcat că ninge iarna mată
pe câmpuri fără de verdeață
Păcat că ninge prin pădure
și fulgii cad și-s albi pe mure
și murele sunt prea uscate
și vântul rece mă răzbate
Ninge de ieri și flori de gheață
au răsărit de dimineață
păcat că iarna-i viscoloasă
și tu nu vii prin alba-i ceață
Sunt frunze albe pe cărare
și înghețate lăcrămioare
și tu nu ești mângâitoare
și tu nu ești s-apară soare
Păcat că timpul nu așteaptă
să mă mai chemi ca altădată
păcat ca ora e târzie
și tu nu ești ca să îmi fie...
Ninge mai des de data asta
și iarna smăltuiește viața
și albul ei s-a pus pe mine
și încă îmi e dor de tine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Saxofonul
cânta într-un bar cu mult fum
aprinzi o marijuana
și visul era agățat de o femeie
cu zâmbet carnal
saxofonistul a început bella ciao
se bea whisky cu lapte
din sânul femeii în roșu șar
mant
transpirația se scurge pe mese
ajunge la picioarele ei
o prinde de tocuri urcă pe gleznele
ei fine urcă pe pulpe
becurile au început să se stingă
îngerii beau vodcă a
mestecat
cu sânge la masa vampirilor
trag ocheade prostituatelor
agățate de cariile dentare
saxofonul cântă jazz și atmosfera
de început de secol 20 se instalează peste tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!