Clipocit pe lac-
trecerea lebedelor
spre cuiburi în stuf.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Oglindă de lac-
sărind după o muscă
un pește flămând.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pâlcul de nuferi-
un clipocit în apă
sub tălpi de gâște.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
LA TRECEREA CEA MARE SPRE ACEL TĂRÂM NECUNOSCUT
La trecerea cea mare spre acel tărâm necunoscut,
Credința în a sufletului nemurire-ți este scut
Și lași în urma ta agoniseala ce ți-a prisosit,
Sperând că-n lumea pământeană vei fi iarăși renăscut.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cristalul apei
orbește privitorul-
un pește ascuns.
*
La cuibul cel vevhi
în noua primăvară-
venirea berzei.
*
Oglindindu-se
luna privește în lac-
ieșită din nori.
haiku de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor prelung
Era pe înserate
un zbor prelung de vulturi
cu aripi răsfirate
în zbor planat spre cuiburi.
Era un zbor prelung
de păsări rare
ce-n curând ajung
departe -n zare
Era și-o adiere, un înger
ce le da putere
de crucifix din lemn de sânger,
invocându-l în tăcere.
Era târziuîn toamnă
și trosneau zăgazuri
scumpă Doamnă,
sub grelele talazuri
pline cu necazuri.
Zgomotos, ca cioburi de ulcele
se sfărmau iubiri
pe-ntinsele vâlcele
triste și duioase,
dar numai iubirile acele
de-o vară scurtă
cu zilele ploioase.
poezie de Ioan Friciu (14 august 2013)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul lebedelor
Șade lebăda pe baltă
Liniștită-n legea ei,
Vine unul și o saltă,
Altul vine cu mujdei!
epigramă de Gheorghe Gurău (29 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!
Păpădiile-
puf urcat spre cer de vânt
că vremea trece.
*
Rariștea de brazi-
luna urcă spre zenit
însingurată.
*
Ploaie trecută-
ivindu-se din nori
azurul celest.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tind spre lumină-
sub frunze putrezite
firele ierbii.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nori de furtună-
vântul aplecând plopul
spre rădăcină.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre luna plină-
haita lupilor urlând
înfometată.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind spre soare
la început de toamnă-
pâlc de brândușe.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Primii fulgi de nea-
sufletul poetului
urcând spre ceruri.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Paltinul înalt-
spre vârf în zbor vertical
puiul de mierlă.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
(NE)Antagonic
Învață-mă să-mi las penele să alunece
De-a lungul gâtului curbat
Atunci când capul se apleacă sub aripi strânse
Și se încovoaie sub lumina umbrelor
Arcuită este mlădierea grației întoarse în tonuri de alb
Și suplă este trecerea timpului pe deasupra lebedelor
Privind spre cer în valuri
Aerul este calea și zborul
Iar văzduhul tăcere de nori
Învață-mă să-mi fiu lebădă
În imaginea fără reflexii a uitării.
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel unui critic
Mă arde critic, din condei
Și mi se pare agresiv,
Deloc nu este milostiv
Și-i piperat ca un ardei.
Găsind adesea un motiv,
El caută un just temei
Ca să mă ardă din condei
Și să nu pară agresiv.
O iau încet și progresiv
Cum mie-mi stă în obicei,
În vers adaug exploziv
Și pân' ai număra la trei,
Se face bombă... din condei!
Ioan Friciu
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Descătușată-
din prinsoarea norilor
nea fulguită.
*
Ploi înghețate-
jos pavajul sticlește
amenințător.
*
Spre veșnicie-
rămășițele poetului
sub lespedea grea.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
ÎN TOT CE FACEM SĂ AVEM CREDINȚĂ(Rubaiat)
În tot ce facem să avem credință
Spre a putea urca spre biruință,
Ca în această viață, care-i dură,
Feriți să fim de greaua suferință.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
CÂND SPRE APUSUL VIEȚII PĂMÂTEȘTI REGRETELE TE COPLEȘESC
Când spre apusul vieții regretele te copleșesc
Că aripi noi să zbori spre începuturi nu-ți mai cresc,
Să nu disperi ci dimpotrivă-n sine să te bucuri
Că mergi tot înainte peregrin pe drum ceresc.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
PRIVESC SPRE STELELE DIN CER ÎN NOPȚI SENINE - Rubaiat-
Privesc spre stelele din cer în nopți senine,
Să văd cum ard miliarde de destine
În sacrul foc din universuri paralele,
Ca existența s-o-nțeleg cum se cuvine.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuga lebedelor
Pământul cântă-n pașii noștri proaspeți,
Tremură în văzduh învierea,
Mâinile ți s-au făcut mai mici, mai înguste
Și unghiile mai viorii.
Cu steme voievodale pe frunte
Melcii suie în crengile livezii.
S-au furișat spre munți, spre munte,
Lebedele zăpezii.
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Alb (1937)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!