
Cheiuri
În cercul sărat al razelor de lună
Prova lotcii face reverențe nimănui,
Scurmă-n apa sclipitoare
Și-și scutură umbra
Într-o înșelătoare plasă de lumină.
Un lanț ruginit într-o poziție de reptilă
E legat de pământ cu brațele buruienilor;
Două vâsle, umezite de apa dulce
Sustrasă aerului, stau înclinate
În furcheții naufragiați ai unor crabi.
O plută care nu poate exista călătorește
Nasul unei vidre.
Elegant, un scoicar
Pe două picioare portocalii și nervoase
Fluieră, țipă și-njură pe cineva.
Mareea respiră, într-un soi de balans
Trândav. Asprele ierburi de mare
Se-ntind căutând sărutul valurilor.
Pielea apei lucește.
Grăsimi copioase înoată-n saramură.
Și-n staulul ei lotca, toată noaptea,
Scurmă-n apa sclipitoare,
O atletă neobosită
Dorind să răzbească dincolo de obstacolele
Care înconjoară Point of Stoer.*
* Old Man of Stoer - o foarte cunoscută stâncă-n mare din apropierea localităților scoțiene Culikein și Stoer, în apropiere de farul de la Capul Stoer (Stoer Head Lighthouse), formată din roci sedimentare arenacee și argiloase.
* Un vers din acest poem este citat pe reversul bancnotei de 10 lire, emisă de Royal Bank of Scotland în anul 2017 ( The cork that can't be travels - Nose of a dog otter.)
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre sărut
- poezii despre roci
- poezii despre picioare
- poezii despre obstacole
- poezii despre noapte
- poezii despre nas
Citate similare

Broaște
Broaștele stau într-un mod mai solid
decât orice lucru care stă. In mijlocul saltului sunt
parașutiști în cădere liberă. Mor pe șosele
cu membrele încrucișate pe piept și
cu capul înălțat.
Iubesc broaștele stând
într-o poziție de Buddha, care cad fără
parașute, care mor
precum tenorii italieni.
Mai presus de orice, le iubesc pentru că,
urmărite în apă, niciodată
nu se sperie până acolo încât să renunțe
la a construi cu picioarele lor de balerine
triunghiuri stilizate
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre parașutism
- poezii despre șosele
- poezii despre sperieturi
- poezii despre libertate
- poezii despre iubire
- poezii despre dans
- poezii despre balet
- poezii despre Italia
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Ce-ți pasă, tinere poet? De ce vrei tu să știi cine sunt și de unde vin eu?... M-am născut, ca și tine, în valea plângerii și toți nefericiții care se târăsc pe pământ sunt frații mei. Așadar, este oare atât de mare acest pământ, pe care îl cuprinde un singur gând și pe care o rândunică îl înconjoară în numai câteva zile? Ce poate fi atât de ciudat și de misterios într-o existență omenească? Ce influență atât de mare crezi tu că ar avea o rază de soare căzând, mai mult sau mai puțin vertical, peste creștetele noastre? Haida-de! Toată lumea aceasta este foarte departe de soare este o lume foarte rece, foarte palidă și foarte îngustă, întreabă vântul câte ore îi trebuie ca s-o răscolească de la un pol la altul.
citat celebru din romanul Lelia de George Sand
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre zile, citate despre văi, citate despre vânt, citate despre tinerețe, citate despre timp, citate despre rândunele, citate despre poezie, citate despre plâns sau citate despre naștere

S.O.S
suntem într-o cameră întunecoasă a capului
într-un tablou din viitor în care ne pierdem mințile
foamea și gura ta dezlănțuită
mă înconjoară ca un fort puternic
iar ochiul de aragaz
îți arde în inimă strălucește deasupra patului
ca un soare mecanizat
ținem lanțul de chei
la compromisul celor două lumi
care se caută zgomotos în chiar irișii noștri
lucioși
starea de sterilitate de afară sfidează creația
și toate monstruozitățile ei
asta e limita noastră
imposibilul
țesutul nervos care se-ntinde pe moarte
ca pielea mea absurdă peste pielea ta logică
invizibilul
concreșterea aia de lumină metodică
din unghiul căreia am putea exista într-o carte
suntem într-o cameră întunecoasă a capului
care iese din cușcă
în lumea fatală în care o pastilă efervescentă
de clor se luptă cu un singur microb
prenatal - fața ta care din fața mea mușcă
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre viitor, poezii despre ochi, poezii despre lumină, poezii despre logică, poezii despre limite, poezii despre inimă, poezii despre gură sau poezii despre existență

Două steluțe strălucind pe mare
Un ochi privind în spațiu..., Unde oare?
În care colț al lumii, geana lui a poposit?
Pe valuri reci de mare
Sau peste umbra încă-a nimănui?
Căci poate acolo-n lumi îndepărtate
Trupuri trăiesc, dar nu spre a muri
Ci pentru-a răsări-ntr-o albă noapte,
Aceea cea de dincolo de zi.
Surâs? Deșertăciune?... Unde-s oare
Din golurile lumii, ochii tăi?
Două steluțe strălucind pe mare
Incandescente, pline de scântei.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre moarte sau poezii despre alb
Într-o zi
cobor un drum pe care lava nu poate erupe
către soarele dimineții care nu poate cădea din ceruri
mă întâlnesc cu o femeie urâtă de care nu mă pot îndrăgosti
ea ține în mâini un pește mort care nu mai poate fi readus la viață
folosește un limbaj murdar care nu va putea fi niciodată frumos
în acest moment nu-mi pot crește aripi pentru a zbura în norii de pe cer
mă duc acasă la o clădire care nu se poate prăbuși
îl întâlnesc pe tata cu care nu mă pot înțelege
în acest moment sunt prea mare
și nu mă pot transforma într-un șobolan
pentru a mă furișa tăcut într-o gaură de sub dușumea
la noapte mă culc într-un pat care nu poate deveni o mare întinsă
în acest moment nu pot muri
dar am un vis:
soarele cade pe pământ
lava țâșnește din adâncuri
mă înalț la cer
sărutând buzele dulci ale unei femei
peștele pe care ea îl ține în mâini cântă imnuri
tatăl meu îngenuncheză lângă o ruină
și spune arătând spre cer
"ce om mare este acolo"
dimineața următoare mă trezesc din vis
și nu-mi vine să cred că totul a fost real.
poezie de Sheng Xing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, poezii despre femei, poezii despre dimineață, poezii despre zbor, poezii despre tăcere, poezii despre tată sau poezii despre nori
Caverne
Domnul meu doar pielea ne desparte,
Într-o apropiere parșivă și un gest infam.
Mi-e lumea un petec de carne
Presărat cu sare de mare.
Cuvintele se împiedică
De valurile sparte în calea... nimănui,
Numele meu stă scris pe
Suflet ruginit...
Azi pot să întreb timpul:
De ce mi-a bătut un rău necesar
Pe plămânul stâng,
Atât de aproape de inimă?
Liniștea îmi poate răspunde...
În schimb, mă pătrunde
Un gând:
Sunt femeie și îmi pot purta tocurile
Cu mândrie,
Oricând.
poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre suflet, poezii despre schimbare, poezii despre pantofi cu toc, poezii despre mândrie sau poezii despre gânduri

Noaptea razelor de lună
Raze moi de lună, șoapte-n lin descânt,
Fie-a voastră cale nopții să-i rămână
Drum ascuns iubirii, calea spre Pământ
Dinspre veșnicia - timpului stăpână.
Raze diafane, fire de lumină
Strecurate-n taina stropilor de nor,
Fie-vă izvoare patul de hodină,
Frunzele-nverzite leagănul de dor.
Raze reci de lună, raze argintii,
Mai șoptiți-mi, iară, cântul vostru sfânt,
Faceți ca, prin ape, pietre sidefii
Să rețină-n ele notele-n cuvânt
Și să pot, în versuri, totul să adun
În poemul nopții razelor de lună
Ca să mă ajute oamenii să-mbun
Într-o lume care pare să apună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre cuvinte

Noaptea razelor de lună
Raze moi de lună, șoapte-n lin descânt,
Fie-a voastră cale nopții să-i rămână
Drum ascuns iubirii, calea spre Pământ
Dinspre veșnicia - timpului stăpână.
Raze diafane, fire de lumină
Strecurate-n taina stropilor de nor,
Fie-vă izvoare patul de hodină,
Frunzele-nverzite leagănul de dor.
Raze reci de lună, raze argintii,
Mai șoptiți-mi, iară, cântul vostru sfânt,
Faceți ca, prin ape, pietre sidefii
Să rețină-n ele notele-n cuvânt
Și să pot, în versuri, totul să adun
În poemul nopții razelor de lună
Ca să mă ajute oamenii să-mbun
Într-o lume care pare să apună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara, înainte de culcare, Karl s-a dus la fereastră, s-a urcat pe un scaun și s-a uitat prin rotocolul de pe geam. Afară începuse să ningă și un fulg, cel mai mare, s-a prins de marginea unei cutii de flori; fulgul a crescut până s-a prefăcut într-o femeie îmbrăcată cu o rochie albă, care parcă era țesută din mii și mii de fulgi de zăpadă. Femeia era frumoasă și gingașă, dar era de gheață, de gheață sclipitoare, și totuși era vie; ochii îi străluceau ca două steluțe, dar nu stăteau o clipă locului. Femeia a dat din cap și a făcut un semn cu mâna către fereastră. Băiețașul s-a speriat și s-a dat jos de pe scaun și i s-a părut că la geam bate din aripi o pasăre mare.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre femei, citate despre zăpadă, citate despre sperieturi, citate despre seară, citate despre rochii, citate despre păsări, citate despre ochi, citate despre mâini sau citate despre gheață

Remiză în piața Badea Cârțan
și acest ultim tramvai se
retrage-n depou: noaptea
e lungă șina e lustruită
lucește sub lună. bețivii
cum pun ei binele înainte
au linie liberă, sclipitoare
nu cade niciun trup înainte
nu cade niciun grup înapoi
ei pășesc. mai întâi regulat
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tramvaie sau poezii despre alcoolism
Umbra din cerc.Eu nu sunt
Mă văd înconjurată de umbre
Dispuse într-o simetrie corectă
Ca o placentă din care
Urmează să mă nasc
Din mine dincolo de mine
Pășind peste orizontul privirii.
În stânga, umbra mamă,
În dreapta, umbra tată,
În spate, umbra care mă ține pe loc
Și-n față umbra ta.
În mijlocul cercului, creându-mă
Mi-e frică de întunecimea
Proiecțiilor care mă limitează.
"Deschide ochii și privește în tine.
Umbrele-și întind lipsa de culoare
Împinse de lumina care-ți izvorăște
Din fiecare chemare la viață.
Cercul nu începe cu tine.
Cercul e închis.
Arcurile lui se termină undeva
În spatele pașilor tăi."
poezie de Oana Tonca
Adăugat de Ina Carlan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre mamă sau poezii despre frică
Scaun cu spătar
Ieri erau patru picioare,
Stăteam fără frică în scaunul cu spătar,
Azi au rămas doar două picioare
Slăbite de toți cei care au abuzat,
Greoi fără salvare.
Cum să mă descurc acum pe două picioare?
Când spătarul e aruncat
În mare?
Dar mai am două picioare,
Obișnuite cu cei greoi.
Le voi căuta un spătar cu inima mai mare,
Și cine-o vrea,
O să aibă un scaun cu patru picioare.
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre salvare

* * *
într-o zi de luni
am murit,
am murit pentru a mă vedea din nou
într-o zi de marți.
miercuri a fost un fel
de joi petrecut într-o vineri
în brațele tale
în brațele unei zile de sâmbătă,
cu duminica împărțită
pentru două jumătăți de suflete...
pentru tine
pentru mine
pentru noi
de-a pururea într-o moarte vie.
poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile

Timp frumos
Un pământ roditor
O lună cumsecade
O mare bucuroasă de oaspeți
Un soare surâzând
Deasupra apei
Copilele sărace
Și toți băieții de pe lume
Se lasă pradă celei mai profunde bucurii
Nu va mai fi vară nu va mai fi iarnă
Nu vor mai fi toamnă primăvară
Numai timp frumos tot timpul
Și Dumnezeu zvârlit din raiul pământesc
De-acești copii simpatici
Ce nu-l mai recunosc drept părinte-al lui Adam și-al Evei
Se duce la uzină să-și caute de lucru
De lucru pentru el și pentru al său șarpe
Dar nu mai sunt uzine
E numai
Un pământ roditor
O lună cumsecade
O mare bucuroasă de oaspeți
Un soare surâzând
Și Dumnezeu cu a lui reptilă
Stă locului
Și fluieră a pagubă mofluz
Depășit de evenimente.
poezie clasică de Jacques Prevert
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre bucurie, poezii despre șerpi, poezii despre toamnă, poezii despre sărăcie, poezii despre rai, poezii despre primăvară sau poezii despre pagubă
O inimă și o lună
Caut apa unei irosiri egale
cu ploaia,
îmi clocotește trupul în lumină
și umbra mi-e mai limpede la brâu.
Se vede într-un ochi subțire de grâu.
pâinea împăturită într-o simplă rugăciune.
Ard odată cu tine,
ni se micșorează sufletele
cât un soare ros de nori.
Tu ai mai fost aici,
te știu pe de rost ca pe o copilărie limpede,
mai limpede ca piatra ieșită din râu,
Se vede printr-un ochi subțire de grâu
cum îmi lucește părul înserat,
îți bate pulsul încurcat.
Mă prelungesc cu trupul de aer
unde ți se sfârșește creștetul.
Se vede într-un ochi albastru de cer
o inimă și o lună
într-o zbatere
subțire de furtună.
camelia oprița
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre seară, poezii despre păr, poezii despre pâine, poezii despre puls sau poezii despre ploaie

Atingeri în vers de poem
Eram, împreună, un vers
Din marele-al vieții poem
Și-n vechiul, știut, Univers,
Eram mai presus de suprem.
Puteam în străfund să privim,
Lumină de-acolo s-avem,
Cuvinte-mpreună să fim,
În inimi, adânc, să vedem.
Ce dulce și tandru-mi părea
Sărutul pe umerii goi!
Ce caldă privirea-mi era
În versul din dansul în doi!
Am scris ne-ntrecutul poem
Purtați de-al iubiri avânt,
Iar azi, împreună, avem
Atingeri de mâini în cuvânt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini

În erorile de lectură ne aflăm în prezența unui context psihic care diferă net de acela al lapsusurilor verbale și de grafie. Una din cele două tendințe concurente este aici înlocuită printr-o excitație senzorială, ceea ce poate că o face mai puțin rezistentă. Ceea ce citim nu mai constituie o emanație a vieții noastre psihice, ca în cazul a ceea ce ne propunem să scriem noi înșine. De aceea erorile de lectură constă, în cea mai mare parte a cazurilor, într-o substituție completă. Cuvântul de citit este înlocuit printr-un altul, fără a mai exista în mod necesar un raport de conținut între text și efectul erorii, substituția făcându-se în general în virtutea unei simple asemănări între două cuvinte.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lectură, citate de Sigmund Freud despre lectură, citate despre greșeli, citate de Sigmund Freud despre greșeli, citate despre cuvinte, citate de Sigmund Freud despre cuvinte, citate despre viață, citate de Sigmund Freud despre viață, citate despre existență sau citate de Sigmund Freud despre existență
Poemele cu ochii verzi
Se scutură crinii
peste tăcerea care mă scrie,
caut să te închid într-un poem
sau într-o simplă poezie
numai că tot ce frământ
e fără umbră și doare,
dar azi
îmi ești dator
și complice
în cereasca-mi chemare
Lasă-mă un timp
să dispar
pentru cât mi-e de dor
vreau să-mi caut cuminte
un împrumut
exista o bancă de cuvinte!
orice cuvânt care respiră
numai în doi
mă inspiră!
De aceia mi-e bine
azi te caut prin iubesc-ul
ce-l am de la tine
chiar dacă se scutură crinii,
te rog sa mă crezi:
de-o vreme-
scriu numai poeme
cu ochii verzi
poezie de Daniela Pârvu Dorin (1 iunie 2017)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre ochi verzi sau poezii despre crini

Acolo, dincolo de galaxia vieții
Acolo, dincolo de galaxia
În care ani de-a rândul am trăit,
Vom fi un univers în noaptea de tăcere,
Particulă de vis în infinit.
Prin pulbere de artă, între spațiul
De ani-lumină dintre două stele,
Ne vom continua viața și visul
Trăirii noastre simple și eterne.
Vom fi o dulce rază de lumină,
Mângâietoare-n suflete și-n gând,
Acoperiți de mantie divină,
În adâncimea nopții luminând.
Căci lumea-ntreagă este guvernată
De-același soare și trăind prin vers
Un ochi deschis vom fi... Azi, lumea toată
Îi dă vieții, parcă, un alt sens...
Suntem aici doar pentru-a ne cunoaște
Și de-a-ndrepta greșala celor mulți,
Însă egali vom fi în fața morții,
Singuri și triști, neîmpăcați, desculți...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tristețe sau poezii despre stele

Două
Te-am recitat astrelor:
Din vers cu tușul mărilor,
Cu metaforele razelor,
Cu sunetul cetinelor,
Răsunând ritmul fluturilor!
Și toate au coborât
Să te preamărească-n rouă
Și-au mai rămas doar două,
Căprui ca ale nimănui,..
după fiecare asfințit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre rouă, poezii despre ritm, poezii despre metafore, poezii despre fluturi sau poezii despre astre