Broaşte

Broaştele stau într-un mod mai solid
decât orice lucru care stă. In mijlocul saltului sunt
paraşutişti în cădere liberă. Mor pe şosele
cu membrele încrucişate pe piept şi
cu capul înălţat.

Iubesc broaştele stând
într-o poziţie de Buddha, care cad fără
paraşute, care mor
precum tenorii italieni.

Mai presus de orice, le iubesc pentru că,
urmărite în apă, niciodată
nu se sperie până acolo încât să renunţe
la a construi cu picioarele lor de balerine
triunghiuri stilizate

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Horoscop

Ştiu că sunt cuvinte pe care nu le înţeleg,
cum ar fi apogeu sau azimut.
Ştiu că sunt diagrame care se pretind a fi
diagramele trecutului şi prorociri
privind viitorul.

Dar eu sunt îndrăgostit de frumuşelul Azi
care nu stă încremenit
pentru a fi măsurat. Trecutul
e plecat într-o ţară îndepărtată, iar viitorul
n-are-n el viitor.
Dar pe frumuşelul Azi îl iubesc, îl iubesc
pentru că mi se arată...
şi-i voi fi întotdeauna fidel.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai pot

nu mai rezist, vino balsam pentru inimă
te iubesc, te iubesc, te iubesc
seara s-a transformat într-un plânset
fără de culoare e luna şi stelele
şoptesc într-un pahar din care ai băut
te iubesc, te iubesc, te iubesc
plâng, nu vreau nimic, nimic nu cer
ochii au făcut miting cu gaze lacrimogene
te iubesc, te iubesc, te iubesc
o spun de dimineaţă fără să trag aer
într-un accelerat de puls stingher
suspin pe stradă şi-n tramvai
te iubesc, te iubesc, te iubesc
sunt mâhnit şi simt că totul e aprins
inima-mi arde, gura strigă
te iubesc, te iubesc, te iubesc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii care se iubesc

Copiii care se iubesc se-mbrăţişează în picioare
Lângă porţile nopţii
Şi trecătorii care trec îi arată cu degetul
Dar copiii care se iubesc
Nu sunt acolo pentru nimeni
Şi numai umbra lor
Înlănţuită umbra tremură în noapte
Stârnind mânia trecătorilor
Mânia şi dispreţul lor şi râsetele şi invidia
Copiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeni
Ei sunt în altă parte dincolo de noapte
Mult mai presus decât lumina zilei
În orbitoarea strălucire a primei lor iubiri.

poezie celebră de Jacques Prevert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, de needucat

Eu nu studiez prea multe, sunt un om
care nu evoluează. Nasul meu despică aerul
fără nici un fel de profesionalism. Ideile mele profunde
au fost odată jucării pe duşumea; le iubesc, le-am lins
aproape toată vopseaua. Un pahar cu whisky
este o zăngănea pe care n-o scutur. Când iubesc
o persoana, un loc, un obiect, nu văd
ce ar putea fi de comentat.

Am învăţat cuvinte, cuvinte, cuvinte...
oricum, jumătate din ele
au murit din lipsă de exerciţiu, iar cele pe care
le-am folosit cel mai des
se uită la mine cu o privire care şopteşte: Mincinosule.

Ce mult admir raţa sălbatică atunci când, printr-un cerc perfect,
intră în apă fără să ridice vre-un strop sau pescăruşul care pe neaşteptate
străpunge marea. Eu sunt un cormoran
care se scufundă
cum a făcut-o întâia oară: îndreaptă-ţi capul înainte
şi lansează-te în picaj.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice om

Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un
izvor de adâncă tristeţe.

Orice om pe care l-am iubit şi nu pot să-l mai iubesc,
înseamnă pentru mine un pas spre moarte.

Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.

Voi, cei care ştiţi că meritaţi dragostea mea, aveţi grijă
să nu mă ucideţi.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În genunchi în faţa iubirii

Cândva eram foarte fericit
te iubeam pretutindeni
în orice spaţiu
în orice gând
făceam dragoste sub duş
în parcuri şi gări
ţin minte
ultimul vagon în care
omorâsem uitarea
am tăiat-o în felii spunând
te iubesc nu te iubesc te iubesc
nu te iubesc
te iubesc
am închis fereastra
am tras perdeaua şi
mi-am proptit buzele de
pieptul tău dezvelit ca o nucă toamna
coborâsem unul în celălalt
ca doi amanţi
doar gândul
târât peste orgasm
îmi încetinea privirea
nu exista nimic dincolo de noi
ci doar un timp ce
ne asculta povestea
într-un oraş fără bariere

sunt sigur că Dumnezeu
a asistat la păcatul săvârşit
ca o împăcare
acum
mă plimb şi las păsările
să ciugulească din mine până la răni

dar cu fiecare atingere
să ştii că voi fi
tot mai aproape de tine

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt şi voi fi toată viaţa mea pentru Unirea Principatelor Române. Voturile din 5 şi 24 ianuarie 1859, prin care am înălţat pe Alexandru Ioan I pe tronul Principatelor, nefiind decât sublima expresie a eternei dorinţe a românilor, voi susţine cu orice preţ tronul la a căruia fundare am participat eu... Sunt pentru întemeierea guvernului constituţional reprezentativ în toată puterea şi întinderea cuvântului... Sunt pentru libertatea conştiinţei, a presei, a întrunirei, a petiţiei... Sunt pentru aşăzarea dărilor pe un sistem de dreptate pentru toţi cetăţenii... Sunt pentru organizarea marilor lucrări publice: drumuri de fier, canale, porturi... Sunt pentru cea mai mare răspândire a învăţăturii publice, astfel încât fiecare oraş să-şi aibă gimnaziul său şi fiecare sat să-şi aibă şcoala sa primară, încât fiecare român să ştie să scrie şi să citească... Sunt pentru emanciparea ţăranilor prin desăvârşita lor împroprietărire. Sunt pentru cea mai strictă şi temeinică responsabilitate a miniştrilor şi funcţionarilor Statului. Iată principiile pe care le-am profesat de-a pururea şi pe care şi în viitor le voi apăra în orice ocazie şi în orice poziţie mă voi afla".

Mihail Kogălniceanu în Almanah "Viaţa Românească", "Mărturii autobiografice" /"Profesiunea de credinţă"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

-esc...

Iubesc... cum aş spune înfloresc,
Iubesc... cum se vede că trăiesc,
Iubesc... într-un sentiment ceresc,
Iubesc... e mai mult decât firesc,
Iubesc... e în stilul românesc,
Iubesc... câteodată chiar prostesc,
Iubesc... de grandoare eu mustesc,
Iubesc... mi-e elanul vitejesc,
Iubesc... chiar dacă mai văicăresc,
Iubesc... dar nici nu mă lăfăiesc,
Iubesc... într-un fel copilăresc,
Iubesc... timpul îl sărbătoresc,
Iubesc... cu natura mă-mpletesc,
Iubesc... de n ori îmi tot doresc,
Iubesc... cred că-ncep să plictisesc...
Şi ce dacă... eu iubesc!...
C-am pe cine... ce... să –esc!

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate elementele care pot fi percepute sunt însuşiri corporale, iar simţurile nu pot percepe altceva, fiindcă ele sunt doar puteri răspândite în corpuri, care se împart odată cu împărţirea lor. Prin urmare ele nu percep decât corpuri care, ca şi ele, pot fi împărţite. Aşadar, fără nici o îndoială că, atunci când percepe un lucru, orice putere fie ea senzitivă sau imaginativă-răspândită într-un lucru ce poate fi împărţit împarte acest lucru după părţile acelei puteri înseşi. Orice putere răspândită într-un corp nu percepe decât corpuri sau ceea ce se află înlăuntrul corpurilor.

Avicenna în Cartea Definiţiilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misionarii, reformatorii sociali au cele mai mari ego-uri din lume. Un lucru natural, întrucât se văd superiori fiinţelor umane obişnuite. Ei nu sunt obişnuiţi, fiindcă doar oamenii obişnuiţi se iubesc pe ei înşişi. Ei îi iubesc pe alţii, iubesc idealuri înalte, îl iubesc pe Dumnezeu. Iar dragostea lor este falsă, pentru că toată dragostea lor este lipsită de orice fel de rădăcina. Un om care se iubeşte pe el însuşi face primul pas către dragostea adevărată.

Osho în Calea lui Buddha
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A.K. Macleod

Am plecat să revăd priveliştea aceea pe care o iubesc atât mult,
iar omul care era însăşi înţelesul locului – şi pe care îl îmbogăţea –
m-a întâmpinat la Ullapool.
Fermecătorul ţinut era înzăpezit
şi de aceea frumuseţea lui se revela într-o nouă lumină.
A doua zi, acel care m-a salutat la sosire
cu bucuria adevăratei bucurii,
a vomat sânge
şi a murit.
Fermierii, pescarii şi femeile incapabili
să spună ceva, au spus:
"E o zi deosebită" şi "E o zi minunată";
iar eu am gândit: "Da, este."
Şi m-am mai gândit la el zăcând acolo,
centrul mort al tuturor si a toate.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În genunchi în faţa iubirii

În genunchi în faţa iubirii
Autor: Teodor Dume

Cândva eram foarte fericit
te iubeam pretutindeni
în orice spaţiu
în orice gând
făceam dragoste sub duş
în parcuri şi gări
ţin minte
ultimul vagon în care
omorâsem uitarea
am tăiat-o în felii spunând
te iubesc nu te iubesc te iubesc
nu te iubesc
te iubesc
am închis fereastra
am tras perdeaua şi
mi-am proptit buzele de
pieptul tău dezvelit ca o nucă toamna
coborâsem unul în celălalt
ca doi amanţi
doar gândul
târât peste orgasm
îmi încetinea privirea
nu exista nimic dincolo de noi
ci doar un timp ce
ne asculta povestea
într-un oraş fără bariere

sunt sigur că Dumnezeu
a asistat la păcatul săvârşit
ca o împăcare
acum
mă plimb şi las păsările
să ciugulească din mine până la răni

dar cu fiecare atingere
să ştii că voi fi
tot mai aproape de tine

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te iubesc înainte de orice plecare

îţi număr paşii
mă frământ în zadar
eşti atât cât poţi
niciodată nu spui nimic
de parcă tăcerea ta e singura formă
prin care pot înţelege că te doare
când nu sunt
şi când sunt
e ceva ce nu mă mai înspăimântă
e ceva ce devine normal
să te caut în mine
ca pe un adevăr de care să nu mă ruşinez

eu te iubesc înainte de orice plecare
dragul meu
eşti atât cât poţi
şi crede-mă că adormi în pieptul meu
că te pot naşte oricând din cerneală
şi tăcerea ta
şi plecarea ta
şi toată această pierdere de timp inutilă
când am putea să ne fim
ceea ce trebuia să ne fim
un singur suflet

eu te iubesc înainte de orice plecare

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc orice picur ...

Iubesc orice picur, risipă de cer,
Ce curge spre mine cu pasul stingher.
Mănunchi de şiroaie-mpletite-n fuior
Stingând cu stopi tainici frântura de dor,
La care mai sper.

Prelins lin pe trupu-mi şi-n suflet ajuns,
Iubesc orice picur, al bolţii răspuns,
Ce cade de-a valma-ntre cer si pamânt,
Rostind parcă-n şoaptă un singur cuvânt,
Ce nu-i îndeajuns.

Şi ploaia zurlie răzbeşte prin nori,
Culege în drumu-i cântări de viori.
Iubesc orice picur pe umeri prelins,
Ce-n păr diademe de perle mi-a prins,
Ca roua din flori.

Calzi picuri de ploaie prin vânturi răzbat,
Săruturi aştern peste sâni, apăsat.
Stau singură-n ploaie gândind la cel drag.
Iubesc orice picur ce-mi face şirag,
Din visul uitat.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balerinele iubirii

Albe toate, cât de albe!
Porumbei zburând pe-o scenă,
Toate flori şi toate dalbe,
În rochiţe fără trenă

Un spectacol, balerine,
Graţie şi frumuseţe,
Elegante, feminine,
Gingăşie şi supleţe

Sunt doar ele, în lumină,
Spectatori, în întuneric,
Au o linişte divină,
Sufleteşte e feeric

Tot ce simt, nici nu contează,
Apăsări şi suferinţe,
Balerinele dansează,
Un spectacol de dorinţe

Dansul lebedelor parcă
Îmi alină orice stare,
Sentimentele încearcă
Să mă scoată din uitare

Ce sunt ele? Suflet paşnic,
Adiere pe o apă,
Sunt femeia care straşnic,
Curge lacrima sub pleoapă

Balerine, balerine,
Îngeri albi, femei fragile,
Ce pe mine şi pe tine,
Ne iubesc mereu, umile

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulia, te iubesc

Te iubesc pentru ca esti fata de care am nevoie,
Te iubesc pentru ca nu esti ceea ce caut,
Te iubesc pentru ca nu esti perfecta,
Te iubesc daca-mi dai voie...
Te iubesc pentru ca esti tacuta si nu spui nimic,
Te iubesc pentru ca desi sunt mare ma faci sa par mic,
Te iubesc pentru ca ai o mie de zambete,
Te iubesc pentru ca le inteleg pe toate,
Te iubesc pan-oi muri daca se poate...
Te iubesc pentru ca esti prima fata ce-ai trecut de bariere,
Te iubesc pentru ca m-ai cucerut cu frunze de pelin si nu cu miere,
Te iubesc desi eu m-am jurat sa n-o mai fac,
Te iubesc desi ma jur ca nu te plac...
Te iubesc pentru ca imi zambesti cand am nevoie,
Te iubesc pentru ca m-ai ajutat sa cresc,
Iulia, te iubesc!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

XVII ( Nu te iubesc...)

Nu te iubesc ca pe-un bulgăre de sare roz, ca pe-un topaz
sau ca pe un arc de garoafe incendiind grădina.
Te iubesc aşa cum trebuie să fie,-n secret, iubite
anumite lucruri întunecate, între umbră şi suflet.

Te iubesc ca pe o plantă care nu-înfloreşte niciodată,
dar poartă-n ea lumina tuturor florilor ascunse privirii noastre;
datorită iubirii tale, o mireasmă-anume, prea de tot solidă,
se-înalţă din pământ şi, noptatic, trăieşte-n trupul meu.

Te iubesc fără să ştiu cum o fac, de unde sau de când.
Te iubesc de-a dreptul, fără complexe şi fără mândrie;
te iubesc pentru că nu pot trăi altminteri, ci doar astfel:

undeva unde eu nu exist, nici tu, dar atât de-apropiaţi
încât mâna ta pe pieptul meu devine mâna mea,
atât de-apropiaţi încât ochii tăi se-închid când eu adorm.

poezie clasică de Pablo Neruda, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc pămânutul de sub picioarele tale şi aerul de deasupra capului tău, şi orice obiect pe care îl atingi, şi fiecare vorbă pe care o rosteşti. Iubesc toate privirile tale, toate faptele şi toată făptura, aşa cum eşti.

Emily Bronte în La răscruce de vânturi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debarcând acolo în '31, fără să ştiu mare lucru, cu memoria agasată de relatările unor pedanţi, dau peste omul de pe stradă. El mă înhaţă, mă înşfacă, nu mai văd altceva decât pe el. Mă iau după el, îl urmez, îl însoţesc, convins fiind că împreună cu el, mai presus de orice, cu el, cu omul care cântă la flaut, şi cu omul care joacă într-un teatru, şi cu omul care dansează şi gesticulează, am ce trebuie ca să pricep totul... cu aproximaţie. Împreună cu el, pornind de la el, reflectând, străduindu-mă să urc pe firul istoriei.

Henri Michaux în Un barbar în Asia (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai să mă poţi ierta, că te iubesc până la sfârşitul acestei nopţi

şi mai departe,
prin timp,
până când lumina ţi se va aşeza pe mâini?

Ai să mă ierţi,

că locuiesc în partea cea mai întunecată a fiinţei tale
acolo unde strigătele sunt vii
acolo unde toţi demonii îşi leagă umbrele?

Ai să mă ierţi,

că n-am să deschid fereastra,
şi n-am să mai plec din camera ta,
acolo unde am îngenuncheat după toate războaiele,
acolo unde mi-am ascuns durerile fiecărei treceri?

Ai să mă ierţi?
Ai să mă ierţi,

că nu vreau să te las, în mijlocul acestei vieţi, fără să guşti adevărul până la ultima firimitură
şi lumina să îţi adoarmă pe piept?

Ai să mă ierţi,

că nu pot altfel, că singurul drum pe care îl văd trece prin sufletul tău,
acolo unde voi sta pentru cât mi-a mai rămas?

Oare, ai să mă ierţi?

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!