Luna

Motto: "Timpul n-o uzează; ea-i călăuzeşte carul;
Moartea sub secera ei îşi face veacul." (Walter Raleigh)

Luna plină cu razele ei bine-cunoscute
Îşi înalţă la răsărit capul din eter,
Nepăsătoare că nopţile-s tot mai scurte
Străluceşte consecvent pe cer.

Ea nu dispare ca norocul meu, pe care
Razele-i nu-l binecuvântează, nici susţin;
Când eu voi fi ajuns la capăt de cărare,
Ea va lumina la fel, nu mai puţin.

Iar dac-acum abia luceşte spre apus
Şi-i e palidă lumina pe şesurile bolţii,
Întotdeauna pe orbita ei, acolo sus,
Va fi regina nopţii.

poezie de Henry David Thoreau, 1817-1862, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-mi razele şi luna, dragostea, apoi şi tihna...

Doamne, nu ştiu cum se face de ai pus atâtea ace
pe-a mea inimă ce bate, numai supărări în noapte,
numai gânduri nourate, învechite, neuitate,
Doamne, nu ştiu cum se face de n-am linişte şi pace.

Doamne, când păşesc spăşit plin de gânduri aiurit,
nu îţi cer să mă iubeşti, nu îţi cer clipe cereşti,
nu-ţi cer razele Domneşti, să mă ierţi, să mă-nsoţeşti,
nu-ţi cer timpul aurit, tinereţea ce-a fugit...

Doamne, locul meu de tihnă îl doresc, îl vreau să vină,
să-mi găsească liniştea furişată într-o stea,
îmi doresc pe calea mea dor puţin şi dragostea
s-o mai simt cum mă alină cu lumina ei divină.

Doamne, când aprind lumina într-o candelă prea plină
mă gândesc atât de mult doar la timpul din trecut,
stau, mă rog, te tot ascult să îmi spui ce m-a durut,
Doamne, mă tot rog într-una să-mi laşi razele şi luna.

Doamne, razele şi luna, dragostea, apoi şi tihna,
te rog Doamne, să le-aduci, să nu uiţi, să te încurci,
să scap Doamne, de năluci, să se piardă printre nuci.
Doamne, lasă şi lumina, să le văd de-acum într-una!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de mai

E prima zi de mai, după apus de soare,
Deschid fereastra larg, e linişte în sat,
Au înflorit castanii şi-i liliacu-n floare,
Din când în când pe uliţi (...) se-aude un lătrat...

Natura îşi deschide spectacolul de noapte,
În,, parcul'' Bahna plopii se clatină încet,
Pe banca de sub tei cuvintele sunt... şoapte
Şi o privighetoare dă satului concert...

De după deal apare şi urcă-n vârf de plop
Un glob măreţ de aur, e zâna nopţii, Luna,
Pe boltă Carul Mare cu stelele-n galop
În drumul spre apus strecoară-n parc lumina...

E miez de noapte-acum, privighetoarea cântă,
Miroase-a iasomie, mă îmbată liliacul!...
Cu timpul nemilos eu m-aş lua la trântă
Secunda să-i dilat şi să o fac cât veacul!...

E-atâta frumuseţe în,, Universul'' meu
Şi-atât mister încape în nopţile de mai
Că-mi vine pentru-o clipă să-l rog pe Dumnezeu
Să pună timpu-n lanţuri, să-i spună clipei:,, Stai!''

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb cu lumina

Cu faţa la răsărit şi spatele către apus
îmi vedeam memoriile în tragic învelite,
din coincidenţe puse pe un fulger am compus
iubirile cu semne de întrebare împletite.

Şi am ţinut în bancă anii mei de tinereţe,
în conturile legănate în eternitate,
ca să-i am dobândă la zilele de bătrâneţe
presărate peste trotuarele asfaltate.

Şi nu am înţeles cântecul ciocârliei triste,
deşi săruturile fredonau doar o romanţă.
Fereastră mi-a fost iubirea ce-o doream să existe
şi albit de gânduri n-am căutat nici o vacanţă.

Dar vine timpul gândului spre albul de mireasă,
chiar şi pentru strălucirea sclipirii de zăpadă.
Imaculatul alb de lună, a nopţii crăiasă,
îşi caută lumina pe a cerului estradă.

În viaţă emoţiile se scaldă-n amorţire,
spre lumină o albă rugăciune avem de spus
când am ajuns pe albele cărări de despărţire
cu spatele la răsărit şi faţa către apus.

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum, în domnia-i absolută, se înalţă luna

Acum, în domnia-i absolută, se înalţă luna,
Iar gospodarul şi vânătorul
Recunosc că-i amanta lor.
Aştrii şi culoarea aurie sunt stăpânii câmpurilor,
Iar viaţa veşnică e tânără întotdeauna.

Câmpurile sunt secerate, văduvite de mândria lor;
Dar o verdeaţă lăuntrică e încă acolo;
Ciulinii împrăştie seminţe pe malurile lacurilor
Şi râul se îmbracă-n frunze galbene,
Şi nimic nu tulbură atât de importanta viaţă a oamenilor.

Dar în spatele snopilor, sub iarba deasă,
Se ascunde-un fruct copt, pe care secerătorii nu l-au cules,
Adevărata recoltă a anului – fructul septentrional,
Aflat acolo permanent,
Aşteptând, an de an, să fie cules.

Dar omul nu taie niciodată lujerul
Pe care se află acest gustos fruct.

poezie de Henry David Thoreau din antologia de versuri Flori de peste şapte mări şi de pe şase continente, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele şi Luna

Soarele e domnul zilei,
Îi zâmbeşte-n zori zambilei,
Străluceşte şi-ncălzeşte
Şi la viaţă ne trezeşte.

Luna e regina nopţii,
Şi nu doar la echinopţii;
Când pe boltă, noaptea, trece,
Străluceşte, dar e rece.

Luna palid străluceşte,
Dar lumina-i ne vrăjeşte;
Chiar de-i rece, negreşit
Ea ne-ndeamnă la iubit.

poezie de George Budoi din Soarele şi Luna în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţie

Nu mai văd a scrie
Cum vedeam odată
Însă bucurie
Am ca niciodată;

Pe-orizontul bolţii
Zorii-s de lumină,
În lumina minţii
Ziua e divină,

Noaptea-i o orchestră
De armonie plină,
Aura terestră
Somnul îmi sprijină,

Universu' înclină
Arfa peste mână,
Cântecu-n surdină
În duh mi-l îngână,

Zorii-s o splendoare
Plină de lumină,
Ziua-i uimitoare,
Viaţa e divină,

Vânt de bucurie
Suflă pe cărare,
Ploaia timpurie
Toarnă înviorare,

Vântul bucuriei
Spulberă întristarea
Dând călătoriei
Toată încântarea,

Razele de soare
Inspiră chemarea,
Prin Cuvântul Care
Linişteşte marea,

Se adapă-n rouă
Rostul înflorit,
Cerul se coboară
Spre-un nou răsărit,

Sufletul zâmbeşte
Într-un bob de rouă,
Duhul străluceşte
De viaţă nouă,

Piscul mult dorit
Fruntea mi-o mângâie,
Ceru-i însorit
De nădejdea vie
A Celui Preaiubit.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii (2 iulie 2023)
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mii de ori tai răul în frunze, dar cu secera dai o singură dată.

citat clasic din Henry David Thoreau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna plină

A furat lumină de la soare.
Globul ei arămiu
imită zeul vieţii,
străluceşte pe cerul nopţii
printre astre,
rotindu-se neobosit
în jurul planetei albastre
în faza ei de lună plină.

Se oferă privirii
în toată splendoarea.
Contururi şterse,
reliefuri nedefinite
îi atenuează paloarea.
Cărări ascunse,
drumuri neumblate,
împodobesc minunea rotundă.

Perdeaua de raze
îmbrăţişează discret
întunericul rece al nopţii.
Somnul noctambulilor e agitat,
dispare...
Insomniacii îşi pierd timpul
în dezmăţ şi în chefuri,
până în zorii albi ai dimineţii.

Luna blondă, rotundă,
aruncă spre pământ
priviri curioase,
iscoditoare,
după ce străpunge
cu săgeţi ascuţite de aur
pânza veşmântului nopţii
căzute în visare.

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ancoră noaptea pe fluviu

Puţin somn şi multă mâhnire – călătorul
Se trezeşte la miezul nopţii şi priveşte înapoi spre casa lui.
Nisipurile sunt strălucitoare-n lumina lunii;
Vela e albă, umedă de la roua care-acoperă barca.

Apropiindu-se de mare, fluviul devine din ce în ce mai lat:
Se-apropie toamna – nopţile-s tot mai lungi.
De treizeci de ori am dormit în mijlocul ceţurilor şi-al valurilor,
Şi n-am ajuns încă la Hang-chow!

poezie de Bai Juyi din Flori de peste şapte mări şi de pe şase continente, Despre mare şi oamenii apelor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina pe care nu o poţi vedea
Să află ascunsă în inima ta
Lumina pe care nu o poţi vedea
Luminează-n taină calea ta.

Lumina pe care nu o poţi vedea
S-a născut odată cu tine.
Ea este în fiinţa ta,
Şi te călăuzeşte doar spre bine.

Lumina pe care nu o poţi vedea
E splendidă şi frumoasă ca o stea,
S-a ascuns după un nor
Şi aşteaptă să răsară luceafărul, sfetnic călător.

poezie de Vladimir Potlog (17 noiembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina mă-mprejoară
în sărutul tău
aphelian.

Mă las luminii
fără de grijă.

Mă las curgând
pe razele soarelui
de apus.

Timpul mă lasă
pierdută
între seringi şi chiuvete.

Zâmbeşte!
Dansează!
Iubeşte!

poezie de Patricia Lidia
Adăugat de Ioana Dinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

REGINA NOPŢII

Se-aude-ncet, prin frunze
cum se desfac bobocii,
Se văd razele lunii
cum mângâie petale;
Ca tremurânde buze,
primesc sărutul nopţii,
pulverizând parfumul
în volte siderale.
Staminele virgine
ademenesc pistilul,
pudrate de natură
cu galben fond de ten;
cu unduiri caline
îşi etalează stilul,
împodobind corola
cu-nmiresmat polen.
În zori, când luna plânge
cu picături de rouă,
petalele se-adună
cătând spre răsărit;
în zarea ca de sânge,
o dimineaţă nouă
se naşte cu lumină
şi aer primenit.

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptând

Sunt un om
care merge numărând
frunzele ce cad
în faţa timpului,
iar luna
luceşte în seara asta
cu o privire rece
bizară.
Ca şi tine
stau cu gândurile mele
sub lumina palidă
a unei lămpi
până ce în minte
va încolţi ceva.
Lungă aşteptare.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A regreta cu adevărat presupune a o lua de la capăt.

citat clasic din Henry David Thoreau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar însemna o viaţă, o căsnicie, fără iubire, credinţă şi speranţă? Nimic. Iubirea poate fi durabilă, chiar veşnică, ea este focul care încălzeşte, dar prietenia este la un moment dat cea mai preţioasă, ea este cimentul care întăreşte zidurile iubirii şi-i asigură soliditatea, iar speranţa este lumina care ne călăuzeşte mersul, este steaua noastră, care străluceşte de când ne naştem şi ne conduce până apune şi ea.

Elena Buznă în Marea horă a vântului (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o umbră de lumină

Încercam să te caut deseori seara
în nedecisele hotare dintre zi şi noapte
când concentrat peste măsură amurgul
pătrunde în spărtura mării pe corăbii fugare.

Tu eşti femeia vinovată de dragoste
care omori ceaţa cu ochii pătrunzători
şi te ascunzi în lumina din lanurile nopţii.
Sunete de crin te învăluie-n taină,
scoicile subtiorilor ţi se deschid
şi pleaca odată cu ele întunericul.
Noaptea, din frica de refuz a lunii
de a lumina fântânile răzleţe
pe unde mersul tău e cu miros de salcâm
mă face să te aştept
în praful drumului,
iar tu vii întotdeauna nepăsătoare
ca o umbră de lumină.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (12 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul e râul în care pescuiesc...

citat clasic din Henry David Thoreau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonata Lunii

Luna veghetoare pleoapele-şi ridică
lumina solară îi încălzeşte chipul
sufletul meu un poem îi dedică
sub aripile nopţii visează şi Timpul.

un vis mă poartă până la Lună
în înaltul cerului împodobit cu stele
iubirea-i mă îndeamnă să fiu mai bună
aşează peste mine mătăsoase dantele.

străbate cerul printre vise măreţe
şterge lacrimi pe obraji de îngeri
este regina lumii plină de nobleţe
destramă abisuri a nopţii plângeri.

cerne peste mine înţelepte poveţe
electromagnetism să nu cred în înfrângeri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de flutur

Se-adapă din lacrima nopţii
în zorii ascunşi la hotare
de umbre pierdute în mare,
a stelelor scurte adopţii.

Surprinde lumina în focul
a mii de oglinzi delicate
ce Soarelui vor să-i arate
că-n aripi îşi poartă norocul.

Priveşte, distrat, spre copacul
ce-i pare, acum, doar decorul
în care-a crescut el, actorul,
şi-a fost, doar o vreme, iatacul.

Se-aruncă, în formă perfectă,
spre cer, spre lumină, spre viaţă,
spre noul din care învaţă
că este o biată insectă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LUMINA DINTR-O LUMÂNARE

Lumina dintr-o lumânare
E de ajuns ca pe o cruce,
Să crească mugurul de Soare
Ce pe pământ Cerul ne-aduce,

De-aceea viaţa e Lumină,
Vin nopţi degeaba peste lume,
Că nu-nving flacăra divină
Nici nopţi, nici bani, nici mari de nume;

Lumina e în fiecare
Şi Dumnezeu ne însoţeşte,
De la botez, cu-o lumânare
Până la timpul ce-asfinţeşte.

Lumina dintr-o lumânare
E strop chiar din Lumina Vieţii,
Pe care-o cer fără-ncetare
În ruga lor, prin vers, poeţii!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!