Mi-a luat mult timp până să-mi înțeleg nuferii... Îi cultivam fără să mă gândesc să-i pictez... Un peisaj nu-ți pătrunde în suflet într-o singură zi... Și apoi, am avut brusc revelația magiei iazului meu. Mi-am luat paleta. De atunci, nu am mai avut un alt model.
citat din Claude Monet
Adăugat de Doina Maria Tudor

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Când am avut câțiva bănuți mi-am cumpărat cărți, iar dacă mi-a mai rămas ceva, mi-am luat hrană și îmbrăcăminte.
citat clasic din Erasmus
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictez așa cum pasărea cântă.
citat din Claude Monet
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Decis
Am umplut un râu de lacrimi,
Cu el planeta-i inundată.
Mi-am plâns amarul, îs plin de patimi...
Din mine, marea e sărată!
Sunt stors de vlagă din străbuni...
Tot ce-am avut, mi-au luat cu japca
Și sunt mințit, că ei sunt "buni";
Precum, ei-s ziua și eu noaptea.
Mă păcălesc nenorociții,
Că-i un alt timp și sunt de-ai mei...
Subjugă... îndobitociții!
Pe ei îi alegi, de vrei, nu vrei...
Mi-au luat avut de la strămoși;
Din furt, au aură și nimb.
Pe boala mea, sunt sănătoși...
În vorbe goale viața-mi plimb.
Tot ei mă judecă, pe bani;
Să spun, de unde totul am?!
Mă mint de douăzeci de ani...
Zâmbeau parșiv, când îi votam!?
Sunt hoți, inepți, anagramați,
Se țin în găști, jucând "partide"...
Din banii-mi dorm și-s îmbrăcați;
Geambași de suflet, minți perfide.
Atâta ură am adunat
Și am puterea să-i înfrâng.
Sunt toți, pământ, o apă, un leat...
N-o să-i votez... să nu mai plâng!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am făcut plăcerile astea, de-a avea mașini scumpe. Dintr-un alt salariu, în '90 și ceva, mi-am luat șapte sacouri colorate. Și apoi n-am mai avut o pasiune cu hainele. Cam așa și cu mașinile.
citat din Dan Diaconescu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Săgetez cu sufletul
Creatorul
m-a simțit singură
în trup,
atât de neliniștită...
- Zboară! mi-a zis.
M-am răsucit
ca-ntr-un mormânt:
- Doamne, mi-e greu,
vezi-mă...
Creatorul
și-a luat o sprânceană,
și, cu gest firesc,
mi-a pus-o în mâini.
- Zboară!
- Mi-e greu, Doamne...
Atunci, și-a luat din suflet o lumină
și mi-a pus-o în gânduri...
- Zboară! mi-a zis.
De atunci,
săgetez cu sufletul.
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Andra Iosifan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Două porții...
Mi-am luat două porții
Din surâsul tău dăruit,
Buchet din lacrima vieții
În palma iubirii-nflorind.
Mi-am luat două porții
Din apa sfințită, aprinsă,
În candela nuferilor albi
De inima noastră cuprinsă.
Mi-am luat două porții
Și-aș fi luat puzderie din timp,
De nu mă pierdea singurătatea
În sânii arși de stele și nisip.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire
am luat o coală de hârtie
și-am scris cu ochii pe ea iubire
am luat o frântură de cer
și ți-am desenat chipul
am luat gândurile
și le-am prins între pagini
am luat buzele tale
și
am sărutat timpul că mi-a dat timp
să te citesc
poezie de Viorel Muha (septembrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiul vieții - IV
Într-o lume relativă
Tot privind ultimul pas
Am avut de toate-n viață
Dar cu nimic n-am rămas!
Într-o lume perdandă
Tot trecutu-i greu de învins
Am avut de toate-n viață
Dar multe mi-au rămas în vis!
Într-o lume captivă
Tot sperând la mult mai mult
Am avut de toate-n viață
Dar toate cu timpul au trecut!
Într-o lume plină de vii
Tot iubind mii de virtuți
Am avut de toate-n viață
Dar tu, iubire să nu mă uiți!
Într-o lume absolută
Tot rugându-mă la Dumnezeu
Am avut de toate-n viață
Dar nu le-am avut când am vrut eu!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o dimineață, am avut brusc revelația că un creștin convins de fericirea deplină a vieții viitoare nu trebuie să pună preț pe lucrurile efemere. Cum se făcea că, în marea lor majoritate, acceptau ca, toată viața, să fie oameni ai timpului lor?
Simone de Beauvoir în Memoriile unei fete cuminți (2011)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua de dimineață
El și-a pus cafeaua
liniștit în ceașcă,
laptele l-a pus
în ceașca de cafea,
zahărul l-a pus
în cafeaua cu lapte
și cu lingurița
l-a amestecat.
a băut cafeaua,
ceașca a lăsat
fără să-mi vorbească.
a scos o țigară,
a fumat tăcut,
s-a jucat cu fumul
- cercuri a făcut -
a pus, calm,
tot scrumul
într-o scrumieră
fără să-mi vorbească.
fără să mă privească.
și s-a ridicat,
și-a pus pălăria
cu un gest distrat,
și-a luat pe umeri
mantaua de ploaie,
pentru că ploua,
apoi a plecat.
a plecat în ploaie
fără să-mi vorbească.
fără să mă privească.
(și atunci mi-am strâns
fruntea grea în palme
și am plâns...
am plâns...)
poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Gellu Naum
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelația
... când voi ajunge la mine va fi
prea târziu pentru ținuta de vară:
nu zboară
în ultimul timp nicio remarcă ușoară la una
din două adresele mele de tânăr
teribil care am op(h)tat pentru sânii aceștia pro
eminenți și atunci
mi-am luat un job de cacao-ndulcită
în spatele unui pult
culinar militar (?!) la o popotă deschisă în centrul
vechi al unor istorii recente va fi
totuși va fi
mă gândesc prea târziu să slăbesc
anume cătarea ce-am pus-o pe tine strivind
patul armei trepidant biologice-n breteluțele
sutienului
de împrumut de păstrat până la
următoarea revelație sexuală. sau
revoluție dacă vreți dacă știți...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rachel: Chiar credeai că nu mi-am luat la revedere de la tine pentru că nu-mi pasă?
Ross: Mie așa mi s-a părut.
Rachel: Nu pot să cred că după zece ani nu știi numic despre mine!
Ross: Bine. Atunci de ce nu ți-ai luat la revedere de la mine?
Rachel: Pentru că e al naibii de greu, Ross! Nici nu pot să-ți explic cât de mult o să-mi lipsești. Când mă gândesc că nu o să te mai văd în fiecare zi, îmi vine să nu mai vreau să merg. Bine? Așa că dacă îți imaginezi că nu ți-am spus la revedere pentru că nu îmi pasă de tine la fel de mult ca de ceilalți, te înșeli. E pentru că însemni mai mult pentru mine. L-am spus, bine? Uite-ți salutul.
replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC

Comentează! | Votează! | Copiază!

N-au mai avut ce să-și spună, până și înjurăturile din largul repertoriu s-au epuizat. Atunci la palme s-au luat.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Instituția căsătoriei e ca mersul la restaurant în grup: comanzi ce vrei, apoi vezi ce-au luat alții și, brusc, nu-ți mai place ce ai ales tu!
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinții unei eleve de la Școala Marin Sorescu, din comuna Racovița, jud. Argeș, au făcut un scandal public, cu televiziune, pentru că directorul Adrian Duță a luat mită de la ei ca toanta lor să treacă clasa a VII-a, dar tot a rămas repetentă (pamflet)
Fără de nicio rușine,
Ai luat mită de la mine,
Ca să-mi treacă fata clasa,
Că-i cam proastă, păcătoasa.
Ț-am dat "uschi", "euroi",
Un godac și doi rățoi,
Trei pachete de cafea
Și-un costum de catifea.
Mi-am luat mie de la gură,
Ț-am dat și din bătătură,
Ț-am băgat în portbagaj,
Și-ai luat tot cu mult curaj.
Ai luat "uschi", ai luat toate,
Dar n-ai pic de demnitate,
Că deși eu ț-am dat "dreptul"
Iară tu ț-ai dat acceptul,
Cum că totul se rezolvă
Și că fata mea absolvă,
Ai lăsat-o repetentă,
Că la minte e prea lentă.
Fierbe sângele în mine,
Că abia mă pot abține.
Să-mi dai totul înapoi,
Că de nu, eu te jupoi!
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (20 iunie 2015)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, păcătosul...
Păcătuind și mult și bine,
Chiar Lui, în bolta sa cerească,
O pată i s-a pus pe mine...
Vrând aspru să mă pedepsească.
La început mi-a dat femei,
Ce de parale m-au tapat:
Neveste am avut vreo trei...
Amante, n-am mai numărat...
Să nu fumez, să nu fiu beat,
Să mi se-acrească vinu-n beci,
Iar de-o să duc femei în pat,
Să fie cu picioare reci.
Mi-a luat tot părul de pe cap,
Că nu-s frumos și nici slăbuț,
Dar compensând c-un handicap...
Să dau mereu din lac în puț.
Mi-a dat obstacole, poveri,
Prieteni ce prin dos lovesc,
Doar sărăcie, nu averi,
Ba m-a forțat să și gândesc.
M-a obligat să fiu citit,
Să fac juma' din viață școală,
Și pân' la urmă s-a gândit
Să-mi dea pedeapsa capitală.
S-a răzbunat fundamental,
Găsind și o perversă cale:
Să scriu, fiind un imoral,
Doar fabule cu trei morale!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a luat foarte mult timp până am învățat să nu mă mai judec prin ochii altora.
citat din Sally Field
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tot n-am avut lună de miere, de-a lungul vremii mi-am tot luat ore suplimentare.
aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Viața ca o închisoare
când am fost aruncat în viață nimeni nu mi-a spus ce mă așteaptă
așa că mi-am luat porția zilnică de plimbare
și noaptea rația de libertate
când am simțit pubertatea împungându-mă
i-am întors spatele, mi-am șters lacrimile și am mers mai departe
chiar dacă mersul era doar o învârtire în cerc
mi-am ridicat brațele, simțeam că pot să zbor, infinitul mă chema
dar umbra, ancora împământenirii, îmi atârna prea greu în suflet
și am lăsat orizontul să se ducă la culcare... și tu?
o singură dată am visat că zbor și iubirea plutea alături
dar mi-am luat ranița responsabilităților în spate
și am continuat să mă învârt în cerc dându-i formă vieții
cândva, oricând, moartea va veni cu toate protestele
și voi privi cu teamă și cu groază pasul ce mă scoate din rând
dar poate că atunci voi realiza că viața e doar un alt fel de-închisoare
indiferent de ce va spune lumea, știu că pot să aleg
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuși: Trandafirul era frumos, dar treaba s-a terminat urât. Dascălul, o matahală fără suflet, n-avea habar de artă. A început să urle la mine, că i-am stricat banca... Ba m-a luat și la bătaie... Și, lucrul cel mai grav, mi-a confiscate unealta... (Tare, țărănește) Mi-a luat briceagu', mă, oameni buni!... Pricepeți au ba? (Pauză) Așa că am fugit iar la Târgul Jiului...
replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuși), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro

Comentează! | Votează! | Copiază!