Desenându-i pe piele nervurile negre ale unui cireş japonez înflorit

cele mai mari victorii sunt chiar acele jocuri în care ai fost înfrânt
iremediabil distrus de propriile argumente
tocmai atunci când erai poleit cu certitudini

adevărata lumină îl îmbracă pe cel învins
desenându-i pe piele nervurile negre ale unui cireş japonez înflorit
cum seva materialităţii
maternă

coborând în celălalt
un cer mai deschis către implozia finală
un scut de care te izbeşti
înainte de a străpunge universul
către revelaţie
prin durerea voluptuoasă a unui adevăr ce se stinge

poezie de Angela Furtună din Pelerinul din Aqualung (25 septembrie 2008)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ai putea şti când eşti fericit, dacă n-au fost momente, în care, totul se prăbuşea şi simţeai că nu mai găseşti ieşirea.
Aminteşte-ţi că, din cea mai întunecată noapte se nasc şi razele dimineţii.
Şi, când noaptea este mai întunecată, atunci ştii că răsăritul se apropie.
Lecţiile cu adevărat valoroase, acele care te vor transforma, sunt cele care te vor purifica prin durere.
Durerea este asemenea unui foc: arde tot ce este şi nu se mai potriveşte, lăsând loc frumuseţii să se dezvăluie.
Aşa cum aurul se purifică prin foc, conştiinţa ta se purifică prin durere.
Exact ca-ntre agonie şi extaz!
Şi, cu cât agonia este mai adâncă, cu atât mai puternic vei putea simţi extazul.
Totul are un pret!

Inspirat din Henri de Lubac - "Durerea este firul cu care se ţese stofa bucuriei."

Dacian Nemeş (7 mai 2016)
Adăugat de Dacian Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin mine

De n-ar fi acceptat în trup rănirea,
Cum altfel ar fi înflorit copacul?
Tu, dovedindu-ţi chiar prin răni simţirea,

Ai deschis uşile din tabernacul
Şi ai lăsat lumina să pătrundă,
Când dragostea te-a prins ca un tentacul

Nu măsura cât este de profundă!
Nu cântări ce nu se cântăreşte
Când flori de primăvară o abundă.

Prin mine chiar păcatul se sfinţeşte,
Îţi voi urca prin vene precum seva
Care în flori tristeţea converteşte,

Eu sunt copacul, şarpele şi Eva.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gabriel Liiceanu, autor al unui cunoscut "Apel către lichele", a fost prins cu un plagiat şi cu alte fapte nu tocmai conforme cu statutul (autoproclamat) de reper moral al societăţii româneşti (ziarele)

Doamne, ce mai pui de lele!-
Presupun că exclamaţi.
E "Apel către lichele"
Sau... apel către confraţi?

epigramă de Ion Bucheru din Spinii trandafirului (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subţierea sensului într-o minte spartă

subţierea sensului într-o minte spartă, un bloc de marmură murmură hamartia

aroganţa când îl umple pe muritor
cu poveşti despre fum.
realitate ca refugiu
pentru fantasme.
clapele orgii
spasmul celui învins
lut în ghearele celui ce învinge
cu sângele ploaie deasupra capului

curgere tragică a vârfului către rădăcină
când eroica naştere descreşte în împuţinare
în loc de a ţâşni.
subţierea sensului într-o minte spartă
un bloc de marmură murmură
hamartia

condensarea norului de filosofie
în picături de gramatică a firii

punem virgulă unui peisaj
alături de textul eliberat

nu noi simţim durerea
ci aceea se luptă cu noi spre a fi recunoscută:
dreptul durerii de a fi iubită,
de parcă trupului nu-i pasă de suflet
atunci când îl hăituieşte cu expunerea la cunoaştere
Pelerinul din Aqualong face o plecăciune şi murmură hamartia hamartia hamartia

poezie de Angela Furtună din Pelerinul din Aqualung (27 septembrie 2008)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt de ajuns, şi clopote şi aripi

dacă trebuie să scrii e ca să nu stea mâna celor nouă ursitoare
la lumina unei lămpi se prefigurează în mişcare umbre
dar tu nu mai auzi
să repeţi după mine cuvântul Dumnezeu e imposibil

un ocean în care pluteşte tăcerea aduce la ţărm vietăţi ce au murit odată
sufletul îngheaţă mai repede chiar decât ai aprinde farul lumină
să inspiri prin fular temperaturile scăzute
şi nici atunci să nu poţi bloca adevărul de la un capăt la altul
ai învăţat că echilibrul se află în bătăile neregulate ale inimii

care te cuprinde dintr-o singură mişcare
care te însoţeşte pe celălalt mal şi scoţi prin ochi şi oase cele mai negre temeri
le arunci prin crăpătura uşii celor nouă ursitoare
chiar înainte de începerea unei spovedanii

îngenunchezi lângă icoană

poezie de Afrodita Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ADU-MI-TE APROAPE!

Adu-mi-te... Adu-mi-te aproape,
Minune întrupată, să-mi fii scut!
Sunt trubadurul care nu mai poate
Să îţi aştepte ultimul sărut.

Am obosit, cântând prin căi lactee,
Să fiu de zei şi îngeri ignorat,
Căci m-am născut spre-a te iubi Femeie...
De-acest păcat nu voi să fiu iertat!

În drumul meu sihastru către cruce
Am fost sortit, Aici, să te-ntâlnesc.
Adu-mi-te cât încă mai pot duce,
Povara unui suflet omenesc.

Căci mai 'naite poate-am fost o floare,
Pe care, sărutând-o, lăcrimai.
Sau poate că am fost privighetoare
Şi cântecul din rai îmi ascultai.

Poate cândva ai fost, şi tu, o stâncă,
Eu veşnic val care te mângâia.
Sau poate-ai fost prăpastie adâncă
În care-ai strâns toată durerea mea!

Poate ţi-am fost, la zi de sărbătoare,
Un dar nepreţuit, iar tu - altar.
Sau poate doar o frunză oarecare
Din cel mai maiestos trup de stejar.

Eşti, sigur, zămislită din lumină.
Nu vreau să mai rămân un singur gând.
Sau poate amândoi suntem de vină,
Că vieţile petrecem rând pe rând.

Te-am regăsit, Acum, în astă lume.
Şi-n acest rai, pe globul pământesc
- Unde Destinul ne-a adus anume -
Numai de tine simt că-mi amintesc.

Minune întrupată în Femeie,
Adu-mi-te aproape să-ţi fiu scut!
Şi tot ce e, ce-a fost ori va să fie,
Să le topim pe toate-ntr-un sărut.

Daniel-Petrişor Dumitru

Daniel-Petrişor Dumitru în Cont Facebook (29 august 2020)
Adăugat de Daniel-Petrişor Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaţiile care ne îmbracă ajung, cu timpul, să ne şi locuiască.

Angela Furtună în Elegiile Estului Sălbatic
Adăugat de clara vieru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am luptat şi am învins

Covid-19 a ucis
primăvara mult aşteptată.
Pe toţi în casă ne-a închis,
ne-a pus lacătul la poartă.

Covid-19 a ucis
bucuria primăverii. Ne-a lovit
când în livadă, muguri s-au deschis
şi când grădini au înflorit.

Covid-19 a ucis
frumuseţea florii de cireş.
Să ne salutăm, n-a fost permis,
zâmbetul din faţă ni l-a şters.

Covid-19 a ucis
copilăria-n lumea toată.
Să ne-întâlnim, n-a fost permis.
Doamne, ce urâtă soartă!

Dar, Covid -19,
oricât de mult s-a străduit
sufletul nu ne-a ucis.
Noi, PENTRU VIAŢĂ am luptat
şi AM ÎNVINS.

poezie de Dumitru Delcă (22 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai mari victorii ale lumii au fost înfăptuite de oameni care nu au fost suficient de inteligenţi încât să ştie că sunt imposibile.

citat din Doug Larson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În după-amiaza lui 19 octombrie 1899, m-am urcat într-un cireş înalt şi, înarmat cu un fierăstrău pe care încă îl mai am, şi cu o secure, am început să tai crengile moarte din cireş. Era una dintre după-amiezile acele tăcute, pline de culoare de o frumuseţe pură pe care noi o avem în octombrie, în New England, şi în timp ce mă uitam în est spre câmpuri, mi-am imaginat ce minunat ar fi să fac un dispozitiv care ar avea chiar şi posibilitatea de a zbura pe Marte. Am fost un puşti diferit când am coborât din acel copac, pentru că atunci când am coborât, existenţa părea în sfârşit să aibă un scop.

citat clasic din Robert H. Goddard
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fox Mulder: Care este cuvântul magic?
Kenneth Ungar: Emet. Vedeţi... Alef, Mem, Tav... Alcătuiesc cuvântul Emet.
Fox Mulder: Nu vorbesc ebraică, nu ştiu ce înseamnă asta.
Kenneth Ungar: Adevăr. Emet înseamnă adevăr. Vedeţi, domnule Mulder, chiar aici este paradoxul... pentru că pericolul adevărului este conţinut în însuşi cuvântul Golem. Care înseamnă materie fără formă, trup fără suflet.
Fox Mulder: Deci Golemul este o creaţie imperfectă.
Kenneth Ungar: O, un fel de monstru chiar. Incapabil să vorbească sau să simtă altceva în afară de cele mai primitive emoţii. Înnebuneşte şi trebuie să fie distrus de către creatorul său.
Fox Mulder: Distrus, cum?
Kenneth Ungar: Ştergând prima literă, Alef. Emet devine Met... care înseamnă mort. Din nou, domnule Mulder... puterea literelor, nu doar de a crea, ci şi de a ucide.

replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persoana care m-a inspirat cel mai mult, dintotdeauna, a fost Bob Dylan. Îi admir geniul şi modul în care îşi exprimă stranietăţile inimii. E capabil să capteze stări emoţionale bogate şi amintiri, ceea ce încerc şi eu să fac cu parfumurile mele. Consider că instrumentele cele mai importante pentru înţelegerea lumii sunt propriile mele simţuri şi sentimente, care sunt atât de puternice, încât singurul aliat cu care le pot captura şi fixa este parfumul. Cealaltă mare inspiraţie a mea este minunea esenţelor naturale. Am avut fericirea să petrec lungi perioade de timp căutându-le prin toată lumea. Când am o esenţă în mână sunt întotdeauna preocupată cum să îi dau viaţă în universul unui parfum şi cum să reuşesc să îi înţeleg toate esenţele pe care, la rândul ei, le dezvăluie.

Mandy Aftel în Istoria parfumului, interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul spre neant

Eu vin cu toată viaţa mea şi gulerul deschis
Şi pe peron aştept un tren ce merge spre abis,
De-aici încolo nu mai sunt nici gări şi nici acari
Doar stelele sunt tot mai mari şi pomii tot mai rari.

Voi lua un tren către neant, mi-am cumpărat bilet,
Mai tare muzica o dau şi inima încet,
Se-aude-un zumzăit mărunt, terasamentu-i mort,
Prin megafon feroviar se ţipă un raport.

Dar eu îi las pe pasageri să zică tot ce vor,
Eu, dacă ei se urcă-n tren, sunt gata să cobor,
Sunt pasagerul spre neant, şi mi-e destul atât,
Cu cei din urmă bani ai mei nu vreau să mor urât.

Călătoria tot o fac, oricât ar fi de greu,
La cap de linie aştept să vină trenul meu,
Dar mi se pare că aud un glas cum n-a mai fost
Certându-mă pentru ceva, luându-mă la rost.

E umbra mea sub felinar, sinistrul ei desen
Ce va cădea la rândul ei în umbra unui tren,
Nu mai e nimeni pe aici, toţi au murit cândva,
Eu sunt de-o viaţă în neant şi nu am cum pleca.

Când greieri duc din loc în loc luminile din cer
M-aşez la geam în trenul meu şi simt că-ncep să pier,
Nu-i nici un tren către neant, ci fapt interesant,
Voi lua neant către neant, neant către neant.

|

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul unei alegeri dificile pe care trebuie s-o rezolve voinţa noastră, decizia finală rămâne secretă pentru noi, la fel ca decizia unui străin, atât timp cât n-am tranşat, când credem că va înclina de o parte, când de cealaltă, în funcţie de motivul care-i este prezentat voinţei de către înţelegere, motiv care, chiar în momentul acela, îşi încearcă forţa asupra ei. În sfârşit, motivul cel mai puternic se impune asupra voinţei, iar rezultatul alegerii este adesea diferit faţă de cel pe care l-am fi presupus iniţial. Aşadar, nimeni nu poate şti cum va acţiona într-o împrejurare determinată alt om, nici măcar el însuşi, înainte de a se găsi în circumstanţele respective. De-abia după ce va trece prin acea situaţie va putea fi sigur de ceilalţi şi de sine.

citat din Lucilo Vanini
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai simple formule din matematică au deschis calea către cele mai mari descoperiri.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea este primordială în viaţa fiecărui om! Totul începe prin moarte şi tot acolo se sfârşeşte. Îndeosebi pruncul născut prin lanul de porumb înceţoşat, de către o lăuză moartă, ce a trăit cândva cele mai acerbe înţepături de pumnal. Cum se scurge aievea viaţa unui om mort prin propria măduvă... Aşa este moartea... Un sfârşit lent, nemestecat, şi totuşi... sfâşietor... A da viaţă e ca şi cum i-ai promite unui om că îl vei arunca în ghearele nefaste ale morţii... Ucigându-ţi propria creaţie carnală... Aşa este viaţa... un lung prilej de agonie şi o clipă neputincioasă de revelaţie.

citat din Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amintire

În mine a murit cineva
îngropat sub rădăcina
unui pom uitat

pământul jilav
îl frământ în palme
şi mă-ntreb
dacă a fost un frate
o soră
sau duşman...

privesc frunzişul
ce freamătă răspuns
prin seva ce urcă
prin trup
în timp
către mine
ca o sărutare...

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Godwin James

Harry Wilmans! Tu, care ai căzut în mlaştină
Lângă Manila urmând drapelul,
Nu ai fost schilodit de măreţia unui vis
Sau distrus de o munca lipsită de roade,
Sau adus în pragul nebuniei de ispitile lui Satan;
Nu ai fost tormentat de aprinse iritări nervoase
Şi nici nu a trebuit să-ţi înduri rănile până la bătrâneţe.
Nu ai răbdat de foame, pentru că guvernul a avut grijă să te hrănească.
Tu nu ai suferit şi în acelaşi timp continuat să îndemni "înainte"
Armata pe care o conduceai
Împotriva unui adversar ale cărui zâmbete batjocoritoare
Erau mai ascuţite decât baionetele.
Tu nu ai fost sfârtecat
De bombe invizibile.
Tu nu ai fost respins
Tocmai de către cei pe care îi apărai.
Nu ai mâncat pâinea fără gust
Plămădită din proasta alchimie a idealurilor măcinate.
Tu te-ai dus la Manila, Harry Wilmans,
În timp ce eu m-am înrolat în oastea zdrenţuită
A celor cu ochi luminoşi, a celor însetaţi de divinitate,
A celor care s-au înrolat cu entuziasm sub steagul Impărăţiei Cerurilor
Şi care au fost fost siliţi să se retragă
Bolnavi şi înfrânţi, înlăcrimaţi şi cu credinţa sfâşiată.
Tu şi cu mine, Harry Wilamans, am căzut
Fiecare în felul lui, fără a deosebi
Ceea ce este bine de ceea ce este rău, înfrângerea de victorie,
Fără a cunoaşte faţa care zâmbeşte
În spatele măştii demoniace.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofiţerul Kathleen: Aşadar, Gregory.
Dean: Da.
Ofiţerul Kathleen: Ţi-am verificat numărul insignei. E un control de rutină atunci când lucrăm la un caz alături de Poliţia Naţională şi în situaţii similare cu a ta.
Dean: Aşa.
Ofiţerul Kathleen: Şi, tocmai am primit raportul despre tine... spune că insigna ta a fost furată. Şi e şi o poză cu tine. (Întoarce ecranul către Dean, iar pe acesta este poza unui ofiţer afro-american solid. Urmează o tăcere lungă.)
Dean: Am dat jos câteva kilograme. Şi am acea... boală de piele ca a lui Michael Jackson...

replici din filmul serial Supernatural: Aventuri în lumea întunericului
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa este o pasiune ambivalentă, putând să se manifeste atât în sensul năzuinţei către dobândirea în viitor a binelui, cât şi al celei pentru înlăturarea unui rău. Din acest punct de vedere nu poate exista o pasiune opusă dorinţei, ci doar cel mult "dorinţe pozitive"sau "dorinţe negative". Aşa se face că unele dorinţe, cele elaborate în condiţii în care sufletul aspiră către suprimarea unui rău, sunt însoţite de ură, de teamă şi de tristeţe, sentimente altminteri incompatibile cu optimismul subiacent acestei pasiuni.

citat din Robert Boyle
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!