Pierduţi pe veci

Aş vrea să murim
Ţinându-ne de mână
Pe câmp cu mărăcini
Jeliţi să fim de lună

Să sape corbi morminte
În zbor să ne aducă
Pe margine de groapă
În cântec de nălucă

Şi iarăşi să ne scoată
Să ne arunce-n mare
Să fim ca zeii mării
Scăldaţi în băi de soare.

Pe frunze ruginite
S-apară pentagrama
Prin stele veştejite
Să ne trăim iar drama

Pierduţi pe veci să fim
Uitaţi de orice zeu
Plângând să rătăcim
În imnuri de Orfeu

De sus să privim lumea
S-o lăudăm în şoapte
În râsete de grauri
În cea mai neagră noapte

Din turle de biserici
Să va chemăm la rugă
În urma vor rămâne
Familii să vă plângă.

Veţi fi cei de pe urmă
Captivi la o răscruce
Iar noi vă vom veghea
Îmbrăţişând o cruce.

poezie de Alin Ojog (11 octombrie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lepădare

Cântaţi...
..
Urlaţi în loc să cântaţi
Zeului ce va dat viaţă,
Ce-aduce soarele pe cer,
Din noapte face dimineaţă.

Veţi vrea...

Să părăsiţi acest Pământ,
Ce v-a fost dat în dar de El
Dar veţi rămâne tot ce-aţi fost,
Închinători lui Azazel.

Strigaţi...

La lună să dispară
Să-şi ia şi stelele cu ea
Că doar şi ele sunt la fel,
O piază rea.

Cereţi...

Să va aducă spre lumină,
Să fiţi eliberaţi de chin,
Să vă ofere a Lui mână,
Dar veţi primi, foc si venin.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierduţi

S-ar întuneca raiul când ne-am înălţa
Daca ne-ai da
Aripi ca arhanghelii din rai
Ti-am dărui luna.

Am fi deasupra focului înverşunat
Deasupra tuturor
Deasupra împărăţiei stelelor
Ce se sting şi mor.

Ofera-ne lumină în suflet din cimitir
Din mâna morţilor
Să tremure raiul când il privim
Şi străjerii porţilor.

Din furtună ţi-am vorbi pe veci
De cei plecaţi
Dincolo de întunericul etern
De cei uitaţi.

Si poate aceea suntem chiar noi
Ce v-am slujit
Pierduţi v-om rămâne mereu
Dincolo de-asfinţit.

poezie de Alin Ojog (3 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinţii Crăciunului

Sfinţii Crăciunului
autor: Alin Ojog

Aş vrea să vă privesc în raiul împărătesc
Pe cei ce vă numiţi, creştini mult preaiubiţi
De Cel ce v-a dat viaţă, ce tot vă ţine-n ceaţă
Să vă găsiţi cărarea, să vă scăldaţi in marea
Plină cu preţioase daruri, amăgitoare zaruri
Degrabă o să mergeţi cu sete să culegeţi
Pierzând chemarea Lui, blândeţea Fiului
Cântând cu toţii-n silă, pătând cu sânge-o filă
Cu numele Lui, magia cerului
În aburi de alcool, în capul vostru gol
Din nou cânta colinde, lumina ce se-aprinde
Va fi stinsă de zor, de demoni veniţi în zbor
Intrându-vă în gânduri vor sta în hoarde rânduri
Iar El cand se va naşte nu vă va recunoaşte
Veţi fi doar praf în vant, o mână de pământ.

poezie de Alin Ojog (28 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revedere

Plecar-am către voi
Am vrea să vă vedem
Cu feţe de moroi
Să nu vă speriaţi,
O să venim prin ploaie
Stropiţi toţi cu noroi
Să ne-nchinăm la cruci
Să fim pe veci iertaţi.

Aducem jertfă mare
S-ajungă până-n rai
Să ne ofere-o stea
Să ne găsim cărarea,
E noapte ca în iad
Prin marile păduri
De după falnici brazi
Urlând, ne strigă marea.

Degeaba încearcă fiare
Să ne blocheze calea
Suntem de neoprit
Suntem gata de luptă,
Noi nu ne dăm bătuţi
Mergem la nesfârşit
Suntem obişnuiţi
Cu lumea lor coruptă.

Am vrea să vă vedem
Până se face ziuă
Să nu mai fim răpiţi
De groaznica lumină,
Ieşiţi din lumea voastră
Întindeţi doar o mână
Să ne mai daţi în dar
Tămâie şi cu smirnă.

Am fost cu voi o viaţă
Şi nu vă v-om uita
Chiar dacă locuim
În umbra neagră a morţii,
De veţi ajunge-n rai
Prea mult ne-om bucura
V-om fi iar împreună
Când v-om învia cu toţii.

poezie de Alin Ojog (8 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste pământuri

Cei ce aţi fost muritori
Peste pământuri domniţi
Vegheaţi alături de umbre
Ne priviti tăcuţi din întuneric
Şi iarăşi muriţi.

V-asşteaptă biserici în noapte
Să vă-nchinaţi, sa regretaţi
Ce-aţi fost şi că sunteţi rătăcitori
Monştrii nebuni şi ne-nfricaţi
Pierduţi eroi.

Căutaţi lumină sfântă
O inimă blândă
Ce-a fost alături de voi
Când aţi trăit
Când aţi murit cu greu
Prin bălţi şi noroi

Şi iarăşi peste pământuri vă pierdeţi
Ghidaţi de stele şi furtuni spre abis
Prin flori de salcâmi adormiţi
Luând cu voi doar noaptea
Dispăreţi în zori.

poezie de Alin Ojog (12 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii mei

Eu v-am purtat în braţe şi în pântec,
V-am înfăşat în scutec de lumină,
V-am alintat în versuri şi în cântec
Şi v-am ţinut de mână prin grădină.

Am râs şi-am plâns atâta împreună,
Iar vremea nemiloasă a zburat,
Acuma grijile când se adună
Noi lăcrimăm, dar, sigur, separat.

Copiii mei, în lumea asta mare
Veţi întâlni atâtea nedreptăţi
Şi oameni prefăcuţi ce sunt în stare
Să vă arunce-n mii de greutăţi.

Voi să priviţi în urmă cu putere,
Să v-amintiţi de zilele când eu
V-am spus că-n clipe mute de durere
Atelă fi-va Bunul Dumnezeu.

Oricâţi vor încerca să vă convingă,
De farisei pământu-i plin mereu,
Să ştiţi că nimeni n-o să vă învingă
În suflet de-l aveţi pe Dumnezeu.

Când veţi simţi că unii vor trăda,
Şi-n inimi au doar ura ca reper,
Copiii mei, de lacrimi vor brăzda
Obrazul cald, să vă uitaţi spre cer

Şi nu uitaţi, că numai în credinţă
Muncind cu drag, cum aţi făcut prin timp,
Veţi dobândi în toate biruinţă
Şi-al nemuririi veşnic anotimp.

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet pierdut

Priveam lumânările si florile aduse de voi
Priveam plângând trecutul şi ne vedeam pe noi
Am fost prea fericiţi în lumea noastră blândă
Acum v-am părăsit sunt doar o stea plăpândă.

Cand vântul bate-afară şi-n jur e plin de şoapte
Eu iar vă vizitez, târziu, în miez de noapte
Aş vrea să intru-n casă dar sunt oprit de îngeri
Şi iarăşi am să plec învăluit în plângeri.

Am fost un suflet bun dar cu mii de păcate
Nici nu credeam că e, pedeapsă moarte
Aş vrea doar să vă spun să credeţi în Cel sfânt
Ca veşnic să aveţi, odihnă în mormânt.

poezie de Alin Ojog (4 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine spre abis

Mergeam cu tine spre abis,
Şi te ţineam de mână
Iar cerul era mult prea închis,
Şi nici urmă de lună.

Un câmp întins ne cuprindea,
Plin doar cu flori alese
Şi vântul din urmă venea,
Prin flori fără să-i pese.

Picioarele ne sângerau,
Dar nu simţeam durere
Puterile ni se sfârşeau,
Ne adăpam cu fiere.

Iar gustul ei ni se părea,
Mai dulce decât mierea
Abisul tot nu se-arăta,
Şi ne creştea temerea.

Pe cer toţi norii prevesteau,
Că va veni furtuna
Iar corbi de nicăieri veneau,
Ţipând la noi întruna.

De teamă îmbrăţişaţi stăteam,
Tot aşteptând să vină
Dar eu cu ea încet muream,
Cu ochii spre lumină.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din alte lumi

Am irosit o viaţă
Umblând prin ceaţă
Mergând cu voi
Prin bălţi şi noroi
Cantand la stele
Visele mele
Crezând în zei
Ca-n fraţii mei
În mari experţi
Plini de peceţi
În mâini cu aur
Cu gând de graur
Veniră la mine
Toţi soli din iad
Cu ochi de jad
Ei vor să mor
Să fiu de-al lor
Cântând în noapte
Alături de şoapte
Venite din case
La ora şase
În miez de noapte
Sunt voci aparte
Dintr-un ţinut părăsit
Destin ţintuit
În cripta crăpată
Cu sânge pătată
Mă închin plângând
Văd suflete râzând
Uitate pe veci
În criptele reci
Iar eu muritor
Intru-n visul lor
Devenind ca ele
Suflete de iele
Numite în lume
Umbre fără nume.

poezie de Alin Ojog (21 martie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură dată

Pescăruşi pierduţi în zarea albastră,
Trec anii pe lângă noi într-un vârtej.
O furtună pierdută în largul mării,
Clipe frumoase, uneori triste ce ne ţin întotdeauna treji.
Val aruncat în sufletul mereu dezlănţuit,
E omul purtat pe aripile vieţii.
Ne trezim într-o zi bătrâni, uitaţi de vreme,
Pierduţi în vâltoarea mereu vie a dimineţii.
Alergăm după himere, ne amestecăm cu viaţa,
Dar într-o zi privim în urmă la noi.
Ne e bine, suntem împăcaţi sau dezamăgiţi?
Am vrea să mai trăim odată, să dăm timpul înapoi?
Mâna în mână, viaţa pulsează linişte în oamenii frumoşi,
Bogăţia sufletească se pierde odată cu beţia bogăţiei lumeşti.
Înţelepciunea se câştigă cu trecerea vremii,
Nu uita om frumos că... o singură dată trăieşti!

poezie de Liliana Andrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleluia!

E miezu nopţii
Iar noi
În spatele morţii
Cântăm
Privind spre rai strigăm
Aleluia!

Şi vin cu toţii
Să vadă
Chemând toţi morţii
Să plângă
Pe cei rămaşi în viaţă
Căzuţi.

Vrem să bată clopotele
Aleluia!
Să strige îngerii din nori
Convoi
De arhangheli să zboare
Plângând.

Şi-atunci noi fugim
După cripte
După poarta iadului privim
Murim
În faţa luminii ne topim
Zâmbind.

Iar crucea acelui Împărat
Ne-nvie
Ne scaldă-n pucioasă
Ne-aruncă
În purgatoriul numit Pământ
Sfânt.

Şi v-om rămâne cu voi
Până plătiţi
Până vă credeţi sfinţi
Fericiţi
Din umbră vă v-om cânta aleluia!
În timp ce muriţi.

poezie de Alin Ojog (20 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie funebră

Prin moartele scânduri ce stau de strajă
Aş vrea să te mai văd mergând prin cimitir
Să îţi mai văd ochii cum mă privesc cu teamă
Iar după să dispari ca prin delir.

Ce opere, ce cantece regale?
Doar vocea ta mă-ncântă când o ascult
Ce îngeri care cântă lin la harpe?
Vreau să mai văd corbii din urma ta cântând.

Să bată clopotele să îţi anunţe sosirea
Iar preoţi să citească-n urma ta
Să arda candeli pe uitatele morminte
Să-ţi aminteşti că tu ai fost a mea.

Şi să dansăm în marea mascaradă
Creată pentru noi de ingerii din iad
Să zboare lângă noi roiuri de fluturi
Ce se transformă-n scrum şi cad.

Dar nimeni nu va şti această noapte
V-om dispărea ca vorbele în vânt
Doar cimitirul va rămâne-n noapte
O părăsită bucată de pământ.

poezie de Alin Ojog (10 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru îndrăgostiţi

Pierduţi în nopţi cu plină lună,
Mereu ţinânu-se de mână,
Sub ploi de vis, prin ploi de tei,
Îndrăgostiţi trec pe alei.
Doar luna-şi varsă în tăcere,
Deasupra lor, aleasa miere
Pe când în suflet li se zbate
Un tainic univers de şoapte.

Pierduţi în nopţi cu plină lună,
Cu lira sufletului, până
În neuitatele tăceri,
Se-ascund şi azi, la fel ca ieri.
Precum un talisman, sărutul,
Încununează începutul.
Cuminţi, sub dulci îmbrăţişări,
Vor fi-mpreună până-n zori.

Mereu ţinându-se de mână,
Cântul iubirilor îngână
Pe bănci de lemn pictate-n gri...
Numai bătaia inimii
Se-aude grav şi sacadat.
Atâţia tineri s-au plimbat
Pe sub coroanele de tei...
Pe bancă, au rămas doar ei.

Sub ploi de vis, prin ploi de tei,
Vor trece pruncii lor, ca ei.
Perechi de-ndrăgostiţi cuminţi,
Mereu la fel de fericiţi.
Cântec de flaut trece-n noapte...
Cad flori de tei îmbrăţişate,
Mai suflă vântul şi... tresar,
Apoi, la tâmplele de jar,

Îndrăgostiţi trec pe alei...
Poete, vino dacă vrei!
Pictează fericirea-n vers!
Nectarul vieţii l-ai cules?
Priveşte-l, ia-l din ochii lor!
Un roi de fluturi trece-n zbor –
O zbatere de gene, poate,
În rest tăcere... lună... noapte.

Doar luna-şi varsă în tăcere
Ploi de dorinţi şi visul cerne
Lumina-n muguri de cenuşă...
Deschide-a sufletului uşă!
Nu-nnoura cu lacrimi azi
Coroanele de jad din brazi,
Ci lasă-i cale să coboare
Precum un râu, spre teiu-n floare.

Deasupra lor aleasă miere
Îşi varsă laptele de stele.
Pe bancă văd dormind cuminţi
Însângeraţi de-a lor dorinţi,
Doi tineri blonzi... Stau mână-n mână
Şi rodul dragostei adună.
Deodată-i lumea tei în floare
Şi plouă flori de tei din soare.

Pe când în suflet li se zbate
Un fluture pribeag de şoapte
Pe banca de sub tei se-aşează
Şi ca un prunc firav visează.
La tâmple râuri de argint
Se scurg... Tu nu ai socotit:
Întoarce-ţi-vă amâdoi,
Sub teiu-n floare, numai voi.

Un tainic univers de şoapte,
Clepsidra cioburilor sparte,
Zarea tăiată în felii,
Timpul din care nu mai vii,
Lumină şi întunecare
Şi lacrimă şi întristare,
Vor fi doar amintiri cândva,
Iar teiul... nu va exista.

Un tainic univers de şoapte,
Pe când în suflet li se zbate
Deasupra lor, aleasa miere,
Doar luna-şi varsă în tăcere.
Îndrăgostiţi trec pe alei
Sub ploi de vis, prin ploi de tei,
Mereu ţinându-se de mână,
Pierduţi în nopţi cu plină lună.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea strigoilor

Cu ochii înfometaţi căutaţi sânge
Fugiţi după ei
După cei ce au scăpat
Curmaţi-le suferinţa
Trimiteţii la zei.

Şi fug cu disperare spre libertate
Dar cad, urlă de frică
Voi le ieşiţi în cale
Îi ajutaţi
Să scape de lumea ce se strică.

Strigoi, adunaţi-vă în această noapte
O noapte a voastră
Să curăţaţi locurile
De suflete ca mărăcinii
Ce se cred doar flori în glastră..

Se-ascund în biserici?
Atrageţii afară cu aur
Cu mari promisiuni deşarte
Cu râset de balaur.

Să nu apuce iarăşi
Să se mijească zorii
Împrăştiaţi-vă prin tot ţinutul
La fel ca norii.

poezie de Alin Ojog (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş muri ori de-ai muri

C-o bucurie tristă te ţin acum în braţe.
Privire în privire şi sân la sân trăim,
Şi gura ta-mi surâde, şi ochii tăi mă-nvaţă
Când ţinem fericirea pe sân cum s-o iubim.

Dar de-oi muri vreodată, copilă gânditoare,
Crezi c-o să-ncet din stele mai mult a te iubi
Ş-o să petrec în pace prin lumile de soare,
În care-oi dăinui?

Nu, nu, copilă scumpă!... De-i auzi în noapte,
Când vei veghea în rugă la candela de-argint,
De-i auzi cum tristă aripa unei şoapte
Te-atinge aiurind,

De-i auzi vreo arpă sfărmată, plângătoare,
Vuind ca jalea neagră ce geme prin ruini,
Să ştii că prin a nopţii de întuneric mare,
La tine, înger, vin!

Şi să-mi deschizi fereastra, să trec o boare sântă
Prin oalele uitate de veştejite flori,
Să mângâi cu suflarea-mi a ta faţă pălindă,
Ochii tăi gânditori.

Dar de-i muri tu, înger de palidă lumină,
O, ce m-aş face-atuncea, mărite Dumnezeu?
O să te plâng cu vântul ce fluieră-n ruină
În rece zborul său?

Înger venit din ceriuri, oi plânge al tău nume,
L-oi sămăna-n flori palizi şi-n stelele de foc,
Cânta-te-aş ca şi râul cel scuturat de spume
În nopţi ce stau pe loc.

Şi aş primbla durerea-mi pe mări necunoscute,
Prin stânci ce stau în aer, prin munţi cu cap de fier,
Prin selbele bătrîne şi prin pustii tăcute ­
Prin nourii din ceriu.

Pân' ce bătrân şi palid, cu cap pleşuv ca stânca,
Aş rumpe de pe liră-mi coarde ce nu mai sun'
Şi aş culca în piatră inima mea adâncă,
Cu dorul ei nebun.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rog de lună

Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea la cineva,
Luceferii ţi-i prind cunună
Şi-ţi cern argint în păr de stea.

Mă rog de lună... să rămână
Lumină pentru-al meu sărut,
Iubirea iarăşi culc pe mână
Şi o topesc în aşternut.

Mă rog de lună... să-nţeleagă
Că dragostea nu e păcat,
Chiar de pândeşte noaptea-ntreagă,
Nu pot pe ea fi supărat.

Mă rog de lună... să-mi aprindă
Cărarea buzelor spre tine
Şi braţele să te cuprindă,
Lipindu-te, uşor, de mine.

Mă rog de lună... şi de stele,
S-adune diamant din şoapte,
Să-ţi cânt iubirea mea cu ele,
Amor nebun, pierdut în noapte.

Mă rog de lună... să nu spună
Iubirea mea într-un tîrziu,
Ea peste noapte e stăpână,
Dar dacă ma-nteles... nu ştiu.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveţe divine

Să nu deveniţi ca ei
Ca demonii din voi
Să nu cântaţi cu ei
Că nu veţi fi eroi

Să tot iubiţi natura
Că ea e casa voastră
Să preţuiţi făptura
Şi-ntinsa zare albastră

Să iubiti Creatorul
Să nu vă pierdeti calea
Gândiţi spre viitorul
Învolburat ca marea

Stingheri veţi rătăci
Tot aşteptând chemarea
Cu îngerii veţi fi
Cand veti găsi cărarea

Captivi în intuneric?
Să mergeţi înainte
Că lângă voi va fi
Mereu un sfânt părinte.

poezie de Alin Ojog (9 octombrie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcitor

Prin frunze îmbătrânite păşesc
Prin ramuri, prin flori făr' de parfum
Peste ţinutul strămoşesc
Privesc plângând şi-apoi dispar în fum

De-ar şti cei ce-au plecat în alta lume
Că iarăşi pleacă paseri, dispar în zări
Că iar priveşte soarele de după culme
Şi iar pornesc furtunile pe mări.

Dar poate îi înştiinţează îngeri
Şi le oferă-n dar parfumuri de gutui
Să nu piară chinuiţi în veşnicile plângeri
Să nu conteze pe mila nimănui.

Când am murit cădea frunza din codri
Iar paseri plecau lăsându-mă stingher
Îmi amintesc şi-acum cum trecea clipa
Acum sunt spirit şi clipele nu pier.

Şi-aşa vor trece ani de-a rândul
În lumea mea doar veacuri ca un gând
Prin ramuri ude voi sta aşteptându-l
Pe-al meu părinte ce-l văd mereu plângând.

poezie de Alin Ojog (18 noiembrie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit grabnic

Sfârşit grabnic
Alin Ojog

Când arme vor urla la uşa noastră
Oferindu-ne bilete către rai
V-om uita culoarea florilor din glastră
V-om blestema frumosul nostru grai.

Lumina lunii ne va conduce în noapte
Spre crucea marelui stăpân
Ne v-or privi cei morţi prin geamurile sparte
Sau de dupa umbra căpiţelor de fân.

Pământul va urla în ploaia de gloanţe
Rănit fiind de nemilosul foc
Iar păsările noptii cânta-vor iar romanţe
De parc-ar fi să vină, un mare proooroc.

Sub pumnul ca de fier al liniei duşmane
V-om sta captivi decenii, sfârşindu-ne
încet
Cădea-vor mii de steaguri şi sute de coroane
Poporul rămânând un inutil tapet.

poezie de Alin Ojog (18 februarie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să zburăm înspre soare

Iubirea mea cu ochi frumoşi ca crinii,
Revino din nou la mine!
Că sufletul îmi tânjeşte de dor
Şi aş vrea să am aripi, să zbor!

Să zbor până la soare şi lună,
Să-ntreb de ce nu mai suntem împreună
Şi unde este dragostea cea nemuritoare,
De ce-a dispărut ca un val de mare.

Ea apărut ca o scânteie
Când te-am văzut pe tine, femeie
Dulce ca un fagure de miere
Şi frumoasă cum e luna-ntre stele!

Vino, iubirea mea, cu miros de crin
Ca durerea să-ţi alin
Şi să-ţi sărut obrazul moale, ca să-ţi crească aripioare!
Să zburăm înspre soare, hai, vino, iubirea mea cea mare.

poezie de Vladimir Potlog (12 decembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!