Aleluia!

E miezu nopţii
Iar noi
În spatele morţii
Cântăm
Privind spre rai strigăm
Aleluia!

Şi vin cu toţii
Să vadă
Chemând toţi morţii
Să plângă
Pe cei rămaşi în viaţă
Căzuţi.

Vrem să bată clopotele
Aleluia!
Să strige îngerii din nori
Convoi
De arhangheli să zboare
Plângând.

Şi-atunci noi fugim
După cripte
După poarta iadului privim
Murim
În faţa luminii ne topim
Zâmbind.

Iar crucea acelui Împărat
Ne-nvie
Ne scaldă-n pucioasă
Ne-aruncă
În purgatoriul numit Pământ
Sfânt.

Şi v-om rămâne cu voi
Până plătiţi
Până vă credeţi sfinţi
Fericiţi
Din umbră vă v-om cânta aleluia!
În timp ce muriţi.

poezie de Alin Ojog (20 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mântuire ne-a sosit

Mântuire ne-a sosit
De la Domnul cel preasfânt
Nouă, poporulu său,
De la Domnul Dumnezeu,
Că Fiul dumnezeiesc
Al Tatălui ceresc
S-a născut azi din Fecioară
Voind pentru noi să moară
Ca prin sfânt sângele lui
Să ne facă fiii lui,
Să-i cântăm cu umilintă
Cântarea de biruintă,
Aleluia, aleluia, aleluia,
Lui Dumnezeu unuia.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revedere

Plecar-am către voi
Am vrea să vă vedem
Cu feţe de moroi
Să nu vă speriaţi,
O să venim prin ploaie
Stropiţi toţi cu noroi
Să ne-nchinăm la cruci
Să fim pe veci iertaţi.

Aducem jertfă mare
S-ajungă până-n rai
Să ne ofere-o stea
Să ne găsim cărarea,
E noapte ca în iad
Prin marile păduri
De după falnici brazi
Urlând, ne strigă marea.

Degeaba încearcă fiare
Să ne blocheze calea
Suntem de neoprit
Suntem gata de luptă,
Noi nu ne dăm bătuţi
Mergem la nesfârşit
Suntem obişnuiţi
Cu lumea lor coruptă.

Am vrea să vă vedem
Până se face ziuă
Să nu mai fim răpiţi
De groaznica lumină,
Ieşiţi din lumea voastră
Întindeţi doar o mână
Să ne mai daţi în dar
Tămâie şi cu smirnă.

Am fost cu voi o viaţă
Şi nu vă v-om uita
Chiar dacă locuim
În umbra neagră a morţii,
De veţi ajunge-n rai
Prea mult ne-om bucura
V-om fi iar împreună
Când v-om învia cu toţii.

poezie de Alin Ojog (8 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit grabnic

Sfârşit grabnic
Alin Ojog

Când arme vor urla la uşa noastră
Oferindu-ne bilete către rai
V-om uita culoarea florilor din glastră
V-om blestema frumosul nostru grai.

Lumina lunii ne va conduce în noapte
Spre crucea marelui stăpân
Ne v-or privi cei morţi prin geamurile sparte
Sau de dupa umbra căpiţelor de fân.

Pământul va urla în ploaia de gloanţe
Rănit fiind de nemilosul foc
Iar păsările noptii cânta-vor iar romanţe
De parc-ar fi să vină, un mare proooroc.

Sub pumnul ca de fier al liniei duşmane
V-om sta captivi decenii, sfârşindu-ne
încet
Cădea-vor mii de steaguri şi sute de coroane
Poporul rămânând un inutil tapet.

poezie de Alin Ojog (18 februarie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezicere

V-om trece... şi eu şi tu...
V-om trece ca un vânt
Un vânt, de toamnă, rece
Ce viaţa o să ne-o sece
Spre moarte dându-ne avânt.

V-om sta in lumea noastră sumbră
Lângă nepoţi, lângă copii
Afară va fi ploaie de vară
Iar tu citindu-le din cărţi, spre seară
Despre fantome si stihii.

De nicăieri, câte-o problemă,
Ne va mai pune la încercare
Dar v-om fi trecuţi prin toate cele
Prin toate vremurile grele
Şi-n viaţa noastră va fi soare.

Impreuna iubito o să fim
Până natura îşi va pierde coloritul
Pierzându-se in nopţile de vară
Când stele vor incepe sa piară,
Atunci iubito, ne va fi sfârşitul.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul viitorului

Venită de nicăieri
De ieri
O pacoste amară
Ce zboară
Peste acest ţinut
Pierdut
Departe-n timp
Va triumfa.

Şi-arată groaznic
Năpraznic
Ne va izbi în inimi
Cu patimi
Va fi lovit Pământul
Iar Sfântul
Ne va privi plângând
De după nori.

Şi zilele-s aproape
Să-ngroape
Pe cel necredincios
Tăios
Va fi cuvântul Lui
Nimănui
Nu-i va păsa că pleacă
În mormânt.

Ne v-om privi trecutul
Ca scutul
Va fi al Lui veşmânt
În vânt
Se vor stinge stele
Prea grele
Vor fi acele zile
Pentru Pământ.

poezie de Alin Ojog (4 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu se spargă gheaţa

Să nu se spargă gheaţa înnegrindu-se
lasă-i unii pe alţii, alţii pe alţii
adormindu-se.
Leneşi, somnoroşi, înalţii,
Mai bine dă ninsoare mărită.
Geometrie, noi suntem elevi.
Să cadă memoria noastră chincită
prin evuri, prin evi.
Coboară-n jos Luceafăr blând
dincolo de materie
unde dorm aiurând
şi nu se mai sperie
strămoşii strămoşilor noştri muriţi,
rămaşi în urmă, în urnă
îngeri iubiţi
fâlfâiţi deasupra în turmă.

Cine moare în zbor, să cadă deasupra-mi,
în spinarea mea îi dau voie...
Valuri putrede şi cascadă
cu spume vertebre ale lui Noe

Ale lui A.
Aleluia.

Aleluia zic şi-atât.
Să nu se spargă gheaţa;
de cald îmi ţine
şi de urât.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie funebră

Prin moartele scânduri ce stau de strajă
Aş vrea să te mai văd mergând prin cimitir
Să îţi mai văd ochii cum mă privesc cu teamă
Iar după să dispari ca prin delir.

Ce opere, ce cantece regale?
Doar vocea ta mă-ncântă când o ascult
Ce îngeri care cântă lin la harpe?
Vreau să mai văd corbii din urma ta cântând.

Să bată clopotele să îţi anunţe sosirea
Iar preoţi să citească-n urma ta
Să arda candeli pe uitatele morminte
Să-ţi aminteşti că tu ai fost a mea.

Şi să dansăm în marea mascaradă
Creată pentru noi de ingerii din iad
Să zboare lângă noi roiuri de fluturi
Ce se transformă-n scrum şi cad.

Dar nimeni nu va şti această noapte
V-om dispărea ca vorbele în vânt
Doar cimitirul va rămâne-n noapte
O părăsită bucată de pământ.

poezie de Alin Ojog (10 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

În alt timp

Firul ierbii se usucă,
La fel ca sufletul de om
Pământul o să rămână,
Fără stele sau vre-un pom.

Si privim alienatici,
Timpul ăsta de gherilă
Aşteptând ca şi copii,
Să mai vină Moş Gerilă.

Totul putrezeşte-n cale,
Paşii noştrii nici n-au fost
Vor rămâne doar victorii,
Inutile, fără rost.

Când alţii o să petreacă
Pe planete-ndepărtate,
Noi v-om fi tot la colibe,
Ascunşi într-un colţ în noapte.

Iar urmaşii o să vadă,
Vremurile astea vechi
Şi pe noi în alte poze,
Fără creier sau urechi.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uniţi,pe acest pământ...

Smeriţi, în rugăciuni să ne-nchinăm,
Să fim iertaţi şi noi să ne iertăm,
Căci Dumnezeu, noi ştim că-i supărat,
Când viaţa-i grea şi ceru-ntunecat.

Uniţi, pe acest pământ ca să trăim,
Să fim iubiţi şi noi să ne iubim,
Doar prin credinţă cred că v-om putea;
Dar slăbiciuni cu toţii v-om avea.

poezie de Stelian Daniel (13 decembrie 2020)
Adăugat de Stelian Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suglet sfânt

Târziu în miez de noapte
Când luna e la pândă
Când lupii toţi visează
O lume doar a lor,
Noi îţi atingem chipul
Să poţi avea un zâmbet
Să vadă-n tine toţi
Un om nemuritor.

Tu eşti al nostru frate
Şi vrem să fii ca noi
Îţi oferim destinul
Curat ca si un nor
Suntem fiii luminii
Trimişi de Împăratul
Care ne este Tată
Şi-un zeu preaiubitor.

Îmbracă-ţi a ta haină
Şi-apucă-mă de mână
Să-ti arătăm regatul
În care vei veni
Te v-om purta pe braţe
Pe flori culese-n zori
Prin locuri mii la care
Nici nu te poţi gândi.

Vei fi ca noi o stea
Ce luminează codrii
Vei fi un magic scut
În zile cu furtună
Vei da-napoi naturii
Tot ce-a pierdut în timp
Pământul căpătând
O lume mult mai bună.

poezie de Alin Ojog (16 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de vis

Noapte de vis, timp preasfânt,
Toate dorm pe pământ;
Doar două inimi veghează,
Pruncul dulce visează
Într-un leagăn de cânt.

Noapte de vis, timp preasfânt,
Dumnezeu râde blând;
Pieptu-i varsă iubire,
Lumii dă mântuire
Pace-n ea aducând.

Noapte de vis, timp preasfânt,
Păstoraşi vin cântând;
Îngerii cântă Aleluia,
Nouă vestind bucuria,
Domnul e pe pământ.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea lor

Frigul se înteţeşte
Trec pe lângă el
Timpul se opreşte
Totul e altfel.

Loc prea întunecat
Si unic de fel
Cine-i împărat?
Oare Azrael?

Luna se ascunde
In nori de hârtie
Din pământ se-aud
Şoapte din sicrie.

Preoţi la un loc
Din Scripturi citind
Învăluiţi cu foc
Crucile aprind.

Morţii toţi dispar
Tăcerea se-aşterne
Vor rămâne doar
Regrete eterne.

Doar in lumea lor
Sufletul devine
Astrul zilelor
In vremea ce vine.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haine de lumină

În lumina Ta Divină
vrem Isus să ne scăldăm
să trăim fără de vină
pe veci Domn să te avem

vrem lumina mântuirii
Tu Isuse să ne-o dai
izvorul neprihănirii
să fim cu Tine în Rai

în lumina Ta curată
toţi azi ca să ne zidim
o viaţă fără pată
pe pământ ca să trăim

vrem să fim cu toţi lumină
raze vii de pe pământ
pentru patria Divină
şi al vieţii viu Cuvânt

toţi dar să ne îmbrăcăm
chiar în haine de lumină
pe Hristos să-l onorăm
până când El o să vină

curgă dar de azi lumina
din noi toţi pe acest pământ
să-l cinstim întodeauna
pe al nostru Mire Sfânt

El ne este sărbătoare
şi lumnină şi menire
Isus ne este un soare
ce ne-mbracă în iubire

haideţi dar acum cu toţii
să-i dăm fiinţa şi iubirea
Isus chiar şi-n clipa morţii
să ne fie mântuirea

ale Lui cuvinte sfinte
să străluce azi în noi
pe a vieţii aşezăminte
toţi să fim de fire goi

din lumină spre lumină
tot mai mult noi să privim
să-i dăm viaţa-n veci deplină
Mirelui ce îl iubim

curgă dar lumina sfântă
fiinţele să ne inunde
ca noi toţi să fim la nuntă
unde lumea nu pătrunde

fie-i glorie -- onoare
Celui Sfânt ce ne-a creat
să-i cinstim Numele-i mare
fie-n veci gflorificat

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 octombrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trâmbiţa se v-auzi

Puţin mai e şi Mirele apare
Sus pe norul de lumină
Şi cea mai scumpă sărbătoare
Va-ncepe cu o slavă mare
Isus Hristos când o să vină

Mai e puţin şi trâmbiţa va răsuna
Să iasă morţii din mormânt
Acei ce-au împlinit voinţa Sa
Şi l-au slujit pe Mesia
Al Celui Prea Înalt Cuvânt

Mai e puţin şi Mirele revine
Dar sus pe nori El va sosi
Să-şi ia mireasa atunci la Sine
S-o-brace-n hainele Divine
Căci pentru ea Isus — muri

Şi trâmbiţa se v-auzi
Atunci de cei neprihăniţi
Ce-au vrut fiinţa a-şi sfinţi
În dragoste pentru-a trăi
Să fie nişte terebinţi

E gata îngerul să sune
Să iasă morţii din mormânt
Pe norii cerului să îi adune
Căci sunt lipsiţi de astă lume
Doar au iubit al Vieţii Sfânt Cuvânt

Suna-va trâmbiţa atunci
Mormintele să se deschidă
Şi din tenebrele adânci
Să iasă toţi acei ce-s sfinţi
În braţe Miurele să-i prindă

Vui-va trâmbiţa cu greu
Pe tot pământul va suna
Toţi fii de Dumnezeu
Ce au trăit prin Duhul său
Din morţi atunci se vor scula

Iar noi cei vii care vom fi
În viaţă pe acest pământ
O altă viaţă vom primi
Mireasă sfântă pentru a fi
Mireasa Mirelui Cel Sfânt

Şi-atunci cu toţii vom fi duşi
În Faţa Mirelui pe nor
În haine albe vom fi puşi
Cu Mirele să fim acuşi
Cu-al nostru Viu Mântuitor

Căci Duhul Sfânt ne va răpi
Atunci pe norul de lumină
Şi Mirele îl vom privi
Iar El pe toţi ne va primi
La Sine El ca să ne ţină

Şi Mirele ne va conduce
În zbor spre Cerul Lui cel sfânt
Într-o lumină ce străluce
Cum nu e om ca s-o apuce
Căci ea nu e de pe pământ

Vui-va ceru-n sărbătoare
Mireasa când îşi va cânta
Înmiresmata ei cântare
Ce aduce Mirelui onoare
Cum n-a fost şi nu e alta

Mărire Mirelui Hristos
Şi Lui Isus în veci onoare
Căci El din lumea rea ne-a scos
Când viaţa noastră doar pe dos
Era trăită spre pierzare

O Doamne Tată-ţi mulţumim
De Mirele ce ni l-ai dat
Noi Numele ţi-l proslăvim
Căci vrem ai Tăi pe veci să fim
O Tată Scump şi Minunat
20 august 2019 Laura

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

nu călcaţi pe umbre, umbra
e a voastră temporar
umbra-ţi şade la picioare
cât eşti viu prin calendar
credincioasă ca un câine
stă în lanţul nevăzut
cine ne-a legat de umbre
niciodată n-am ştiut
caii şi stejarii-au umbre
florile de pe mormânt
gâzele, copiii, dorul
stau la umbra unui sfânt
umbra Lunii - şarlatană
tăinuie poeţi şi hoţi
şi-n eclipsele-i arare
ea ne dă umbră la toţi
marea, cât e ea de mare
poartă umbre-n orice val
uneori prin naufragii
strigăm umbra unui mal
umbre, umbre infinite
ce ne pasc nedomoliţi
iar de supărăm destinul
stăm la umbra lui umbriţi
doar Hristosul n-are umbră
umbra lui şi-a nimănuia
dar creştinii-i cerşim umbra
în amin şi aleluia…

poezie de George Filip
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fum căzut

S-aude zbor scurt şi zadarnic
de gâşte peste pajişti reci.
Undeva un cântec se pătrunde
de chemări de veci.
Un fluier seacă, altul nu s-arată.
Aleluia, privirea mi se umple de păsări şi vânt,
vieţii nu i-am rămas dator nici un gând,
dar i-am rămas dator viaţa toată.
Cu mişcări oprite ades
văd bolţi prăbuşite în apă.
Din frunzele satului ies
ca dintr-o biblică şatră.
Aleluia, astăzi ca niciodată
sunt fratele obosit
al cerului de jos
şi-al fumului căzut din vatră.

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocând natura

Pregătiţi-vă să stăpâniţi
Voi, vanturi
Peste cei ce au fost părăsiţi
De gânduri
Aduceţii în adieri line
Pe ei
Să capete de la natură
Puteri de lei
În şoapte line să strige vântul
La noi
Ca toţi suntem blânzi ca o turmă
De oi
Toţi pomii ce-ndură furtunile
Grele
Ce încă ţin în viaţă păcatele
Mele.
Să vină, să strice cu crengile
Lor
Blestemul ce mă ţine legat
Până mor
Degeaba am în maini scripturile
Vietii
Degeaba urlă câini enumerând
Poeţii
Doar morţii îmi pot spune ce este
O viaţă
Doar ei îmi pot găsi scăparea
Prin ceaţă.
Dar ploaia stinge portalul
Dintre lumi
Ridicând zid peste înaltele
Culmi
Scăpându-mă de tot de tristul
Viitor
Transformându-mi jalnicul trecut
Într-un nor
Făcându-mă să văd Pământul
Ca un rai
Să cânt naturii ca îngerii
La nai
Făcând să dispară tristeţea
Pe vecie
Pământul să rămână de drept,
Numai mie.

poezie de Alin Ojog (1 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

A înviat

Am spus: "Mesia s-a născut!
Uitaţi-vă spre empireu
Cum cad speranţe pe pământ,
În boabe mici de curcubeu.
'Şi-apleacă fruntea Dumnezeu,
Plângând în taină Pruncul Sfânt,
De naşterea ce L-a durut,
De viaţa grea ce-a început..."
Iar magii-au spus ca-ntr-un descânt:
— Adevărat că s-a născut!

Am spus: "Vai, Mielu-I condamnat,
Se mută Templul la Calvar
Şi crucea plânge pe altar!"
Şi-atunci un cui hidos, murdar,
Chemând ciocanul ce-a lovit
În mâna mea s-au aşezat,
Unite cu al meu păcat;
Şi-o şoaptă pieptul mi-a zdrobit:
— Adevărat, e condamnat!

Am spus: "Hristos a înviat!"
Şi am văzut cum curge ura
Din haitele de vulpi viclene.
Dar cine să închidă gura
Acelor ce-au primit tortura
Privind spre ceruri din arene?!
"De ce muriţi?" am întrebat
Şi mi-au răspuns cu glas curat
Mii, zeci de mii de Magdalene:
— Adevărat, a înviat!

poezie de Viorica Mariniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Te sărut, te strâng în braţe,
mă cuibăresc în sufletul tău...
tu mă aşezi pe-o frunză din Lumină
şi mă porţi prin labirintul cerului,
prin florile ce curg din piatra fericirii,
povestindu-mi ce dor îţi este de crinul iubirii,
ce mult doreşti să nu ne mai despărţim...
oriunde am fi, vom fi mereu împreună,
zburând prin ferestrele larg deschise
spre zările destinelor primite şi neprimite...
eu şi tu mereu nedespărţiţi în eternitate,
purtaţi prin zâmbet de cleştar,
ce pătrunde-n flacăra ce arde-n piatră...
este fericirea supremă a sufletului,
să poată a fi ce doreşte iubirea celestă.
Te sărut, te strâng în braţe,
mă cuprinzi, mă alinţi cu zâmbetul Luminii,
care mă sfâşie, de fericirea neînţeleasă de om
mă ţii de mană, alergând printre stele,
culegând rodul polenului ceresc,
care curge-n palma mea pentru tine
şi pentru acele fiinţe ce zburdă-n jurul meu.
Este frumoasă caleaşca ţesută din fir de iubire,
străluceşte-n Univers,
condusă de caii ce au aripi de îngeri şi glezne din chihlimbar,
frumoasă plimbare printre stele
şi îngeri...
caii conduc caleaşca printre alaiul
care strigă: Aleluia, Aleluia, Aleluia!
stelele se prefac în poteci de Lumină,
supuse cuvântului divin
strecurat în verbul supremei bucurii...
vasele cerului se pregătesc de nuntă,
Soarele străluceşte ca un mire,
deschizându-şi braţele către iubirea sa,
pe care o urcă-n caleaşcă şi trec pe la sora Lună,
povestindu-i destinul pregătit eternităţii,
crestat de puterea Luminii,
strecurată-n faţa vremilor ce vin.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul iubitei

Pe drumu fără capăt,
Înaintez spre seară
Aş vrea să îţi mai văd,
Înfăţişarea iară.

Să ieşi de printre pomi,
În spate având vântul
Să mă priveşti îndelung,
Să-mi tulburi iarăşi gândul.

Veşmintele-ţi din ceaţă,
Ce rup liniştea nopţii
S-atingă iar cărarea,
Acestui ţinut al morţii.

Îmi vei vorbi prin soapte,
Certându-mă zadarnic
Iar după vii şi plângi,
Căindu-te amarnic.

Ai fost şi vei rămâne,
A mea împărăteasă
O frumuseţe rară,
Din alte lumi culeasă.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!