Ung genunchiul

monoton în aerul jilav instalat
de zile bune prin peştera
din apartamentul fără pretenţii
şi geamuri veşnic sparte
unde genunchii mei în general
mă dor şi oasele pocnesc
la fiecare pas care mă duce
aduce în singurătate stau
frigul mă-nconjoară grijuliu
pe întuneric fac somnul
desprins din vechi palate
foamea-i instalată provizoriu
şi mă scobeşte peste tot
nu pot să mă apăr de noul trend
impus de minţile rătăcite
durerea de genunchi potoleşte
foamea cea de pe urmă conştientă
că a trecut deja pe locul doi
în obţiunile cu flori de mucegai

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie înainte de răsăritul zorilor

Monoton ţârâit difuz, în ore încercănate,
Se-abate peste somnul meu şi-mi burniţează-n păr;
Aerul jilav mă-apasă, nu pot să mă apăr.
Sufletu-mi trudit se micşorează, ca în vechi palate,
Pustii, însinguratele regine alunecând spre moarte.
Orbit de neodihnă, devin conştient de-un adevăr:
Că aerul, împins de-aripi largi, m-apasă cumva-n răspăr
Şi parcă de-un miros greu de flori celulele mi-s saturate.
Zac în propria inimă. Asemeni unor mâini, ochii
Se-agaţă de perna udă. Zorii zilei de-acum
Sfâşie în bucăţi de pe pieptu-i umed bluza nopţii,
Cu-ochi de plumb, ei se lăţesc peste pajişte şi peste drum,
Privind încruntaţi printre perdele – în urma-le stropii
Şiroiesc ca de pe un înotător. Moartea-şi culege morţii!

poezie clasică de F. Scott Fitzgerald, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tufele pârjolite

de ger ne aşteaptă pe lângă casele
îngheţate discret şi sofisticat
unde oamenii stau mohorâţi
în singurătate privind pe fereastră
degradarea care se aşează pe jos
o neputinţă unsă cu toate alifiile
fiecare om păşeşte şi-i gata
să se spargă ca o pedeapsă
cinică în frigul care s-a refugiat
în casele lipsite de orice confort
toţi se ţin de pereţi în deplasarea
fără adresă pe lângă mobila arsă
de iarna dusă de oameni peste tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Genunchi de femeie

Pe genunchi de femeie sunt ţesute poveşti,
De amor, ori materne, mii şi mii poţi citi
Că o parte le ştii, despre altele veşti
Pe genunchii femeii... numai ea poate şti...

Pe genunchi de femeie ai crescut, alăptat
Pe genunchii rotunzi tu ai fost oblojit
Ai crescut, învăţat, pe genunchi te-ai jucat
Pe genunchii iubitei, un amor îndârjit...

Pe genunchii femeii sunt însemnele vii
Că lucrează prin casă, ori la câmp, ei au rost
Pe genunchii ei fragezi, dacă vei vrea să ştii
Sunt trăiri adunate, sunt iubiri, e şi post...

Pe genunchii femeii au trecut umilinţi
Şi a stat aplecată într-o rugă, cândva
Pe genunchii iubiţi au curs lacrimi fierbinţi
Să ne poată ei spune... ne vor spune cumva...

poezie de Petrică Conceatu (17 mai 2020), traducere de Conceatu Petrică
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

în podul care miroase a teamă
era instalată luneta indiferentă
de unde astronomul-copil
veghea o stea lovită
de un monstru astral fără niciun motiv

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea de cap

îşi face de cap în capul
plecat în timpuri mai bune
pisează scoarţa cerebrală
mărunt de tot încât pilula
pare total inutilă pentru hăul
căscat de nevralgia instalată
cu picioarele pe masă

simte durerea ca o ultimă
izbăvire în această viaţă
ştie că venele s-au dilatat
trec prin ele amintirile buluc

leagă capul definitiv cu un fular
cândva la modă în oraş
strânge până când amorţeşte
pielea pe fruntea plină
de transpiraţie rece şi ţanţoşă
durerea se pierde printre amintiri
dar nu are curaj să deschidă ochii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot acel trecut

Pădurile sunt străvechi;
Iar bobocii care se deschid
Printre spinii tufanilor,
Treziţi în martie de-un vânt lichid,
Sunt milenari în frumuseţea lor –
Nimeni nu ştie din ce noroi,
Din ce întunecate vremuri
Vine trandafirul înspre noi.
Izvoarele sunt din tinereţea lumii,
Iar pârâul susurând în liniştea din jur
Curge din locul unde zăpezi reci dorm
Sub ceruri de azur,
Cântând istorii lungi despre periplul
Anotimpurilor, niciodată monoton;
Fiecare strop limpede şi pur
Este înţelept ca Solomon.

Noi, oamenii, suntem vechi fantasme;
Visele noastre toate îşi au seva
În penumbra Raiului, în basme
Spuse de privighetorile mamei Eva ;
Ne trezim, şoptim o vreme,
Dar, odată ziua trecută, pe lume
Rămân tăcerea şi somnul indiferent
Al câmpului de imortele – flori fără nume.

poezie clasică de Walter de la Mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrele încep

să se deşire şi să se târască
pe luciul apei
râul a scăpat de întuneric
şi o să vad animalele din jur
va trebui să stau neclintit
ca un guru
va trebui să nesocotesc cârceii
şi frigul nepăsător
trebuie să respir încet
foarte încet şi fără zgomot
pentru ca respiraţia să nu-mi tulbure
apa care a ajuns la bărbie
trebuie să stau nepăsător
la tot ce este târâtor prin mâlul
din jurul meu şi nu am voie
să adorm deloc
o să văd lucruri înspăimântătoare
şi umbre care vor sări din copac
în copac sprintene
dacă o să văd lupii ridicându-se
în două picioare
aplecându-se să bea apă
de lângă mine din râu?
o să trebuiască să stau
ca un guru şi să aştept

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În genunchi

Steaua asta îmi bate în ochi
şi-am scuipat-o cu lumina ei
şi m-a tras de pleoape
de urechi
de genunchi
şi de ape.
Steaua asta multe zile nu are
cu mine
cu pleoapele mele
cu urechile mele
cu genunchii mei
când îi stau în genunchi
însetat.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe optimistă

Oasele
îmi trosnesc,
urechile
îmi ţiuie
şi, uneori, pocnesc,
picioarele
au cărări diferite
şi nu mai vor să m-asculte,
gândurile,
mereu în trecut,
care, deşi plin,
este amestecat şi confuz,
prezent,
fără rost,
viitor,
făr-orizont,
trup bolnav,
şi suflet mort,
din fericire,...
încă mai pot!

poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu înţelege

nici măcar el
de ce a fost numit
ministru într-un domeniu
unde nu avea competenţe
chiar el recunoaşte că nu are
nicio competenţă
dar cineva din filială l-a impus
şi partidul a acceptat
este un trend luat
de la bruxelles ca o boală
molimă care face victime
printre votanţii obişnuiţi
pagubele numirii lui vor fi mari
şi el este dispus s-o recunoască
dar este prea târziu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

şansa mea

a surâs când am trecut
prin oraşul ăla vizitat
de vulpile nevaccinate antirabic
care încercau să fure
inimile strânse pentru incinerat
de îndrăgostiţii cu flori cărunte
la tâmplele sparte de porţile iadului
înaintam în stropii acizi
cu ochii în flăcări
încercând să fur o vulpe
amorţită de mirosul
de inimă arsă pe rug

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrat în întuneric

te poţi rătăci cum m-am ră
tăcit şi eu şi umbrele
umbrele care mă urmăreau
mă însoţeau peste tot
s-au pierdut în întuneric
nici ele nu vedeau
prin negură rătăcind
cu fricile noastre, cu te(a)ma
de necunoscut
s-au rătăcit de mine, s-au rătăcit
de ele
chem fericirea să mă scoată
din întuneric să mă inunde
să mă în
torc firul de unde
am fost rătăcind

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

flori de mucegai -
dalia tatuată
udată cu vin

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi m-am desprins de fiecare nor pentru a-ţi urmări zborul... Şi m-am desprins de mine. Şi te-am iubit cu fiecare strop de ploaie mai mult, în zorii fiecărei zile... în fiecare apus ce s-a aşternut peste cărarea vieţii mele, cu fiecare rasărit. Mai mult. Şi-am învăţat să te iubesc.

citat din Tai Bu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frigul aduce căldura...

Frigul aduce căldura sobei prin cercuri de fum,
Îngerii aleargă desculţi, către mine, prin troienitul drum.

Tu la pieptul meu îţi încălzeşti conturul inimii, privirea,
Unde cuibăreşte la ceas de taină, în miezul ei, iubirea.

Trece prin noi, cerul, să ne aducă zâmbete şi flori,
Prin părul răvăşit îşi întinde vântul aripi de viori.

Luna în ritmice dansuri sărută pulberea întinselor zăpezi,
Ochii curioşi taie fâşii din nenăscute păduri şi livezi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocazii

mie-mi cad oasele
iar tu
ai pretenţii exagerate legate cu cătuşe înfiorate
de miş
care (?!) de locul
naşterii oc
azionale a fiecăruia dintre noi -
penalii penibili penalii -
pen
ibili în o
altă limbă maternitate în care
maro
stă să măduvă stau
tinerii mie
îmi stau numai bine
altfel cum
să le sugrumi tinereţea maşina
de în
filetat fi
le la gă
lăgie
la gă
găgă
...
mie de
ce
nu
u
u
u
i
i
i
.
.
.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Social Media Poem

Trebuie să ştii şi tu odată, cum e
Să fii în trend ca toată lumea bună
Şi să locuieşti deja în Paradis
Home- Garden Residence
unde poţi să - ţi achizitionezi
gadget-uri de fericire cu garanţie
de cel putin doi ani, cu condiţia să zâmbeşti
mereu ca în reclamele la pasta de dinţi.

Trebuie să ştii şi tu odată, cum e
să iubeşti atât cât este recomandat
de influenceri spirituali, fără să suferi,
ca să nu te încarci de energia negativă
a celor ce stau prea aproape de spaţiul
tău personal şi să îţi fie suficient că eşti
înconjurat de peste o mie şi una
de prieteni virtuali, care like you
aşa cum te postezi şi cu care să tweetezi
uneori, emoticonând împreună!

Trebuie să ştii şi tu odată, cum e
să faci exerciţii de respiraţie în loc să răsufli
obosit, agitat, îngândurat sau binedispus şi
să faci jogging în fiecare seară sau dimineaţă
prin parcuri, prin iubiri şi prin viaţă
şi viaţa să treacă pe lângă tine fără să-ţi pară rău!

poezie de David Daniel Adam (23 septembrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin cu daruri

fără sănioară să le aduc cititorilor
volumul de poezii nescris
învelit în puf de păpădie
opresc la fiecare casă şi arunc
cadoul în uşa zăvorâtă cu tristeţe
pe stradă oamenii mă privesc
uimiţi de placa mea de skateboard
şi noul costum armani
de moş crăciun cârpit peste tot
aduc vise erotice pentru bărbaţii
uitaţi în parcurile înglodate
în datorii moştenite de la regimul
trecut pe la femeile care plâng
trec ca vântul şi las doar gândul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie

din apartamentul de la etajul doi
unde stau de o jumătate de secol
şi muncesc on-line
izolat în mine însumi mai scriu
poezie ca dar veşnic
sau proză scurtă ca mugurii în furtună
am viitorul făcut scrum
vântul bate de undeva
izbeşte sufletul meu de artist
stau în cuşca de la etajul doi
pictez busturi de vară întâmplătoare
şi umbre scurte-n tumult
un asfinţit prins în pânza de păianjen
versurile cresc şi respiră timp
adânc mă umbreşte deznădejdea
îmi vine să sar în eter
să privesc natura din zborul meu frânt
să fiu vizitat între năluce de pisici şi câini

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fiu faust

care se-neacă în şliboviţa
unde hangiu pune apă
în fiecare noapte udă vii
prin ceaţă şi priveşti felinarele
care afumă ţânţarii obosiţi
de umezeala din casele dărâmate
cu tristeţea care te aşteaptă
la fiecare uşă te topeşti
de băutură prin întuneric
bâjbâi după trupul femeii bete
şi mă reîntorc la zidurile ude
de nimic nu-mi pasă
când simt poezia ca substanţă
vreau să fiu faust mai degrabă
cad în apa care trece peste umeri
chipuri groaznice trec pe lângă nas
le simt mirosul de catran
mă cutremur ridicat şi dus
apoi depus în cârciuma plină de fum

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!