Durerea de cap
își face de cap în capul
plecat în timpuri mai bune
pisează scoarța cerebrală
mărunt de tot încât pilula
pare total inutilă pentru hăul
căscat de nevralgia instalată
cu picioarele pe masă
simte durerea ca o ultimă
izbăvire în această viață
știe că venele s-au dilatat
trec prin ele amintirile buluc
leagă capul definitiv cu un fular
cândva la modă în oraș
strânge până când amorțește
pielea pe fruntea plină
de transpirație rece și țanțoșă
durerea se pierde printre amintiri
dar nu are curaj să deschidă ochii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sunt în stare
să înot în apa teribil de rece
sub luna plină de regrete
înaintez încet și abia respir
privesc cum se mărește distanța
de țărm de nisip
în largul mării
în adâncul ei
unde razele soarelui nu pătrund
înot cât pot
și până când mai pot
durerea mea e ascunsă în fundul mării
stă acolo
e departe de mine
mă cuprinde o sete ne
bună de înghițit toată apa
înot cât mai pot
osteneala vine din durerea
lepădată în larg
continui să înot până mă eliberez
apoi simt cum durerea
mă trage în adânc
unde nu pătrund razele soarelui
unde apa e rece și paralizantă
voi sta acolo cu durerea mea re
găsită pe nisipul rece
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Acele
ceasului arătau ora patru pe masă
ochii s-au întâlnit cu umbrele
la un rendez-vous pe peretele prost
văruit și cu crăpături ce înfățișau
balauri gheboși în incapacitate
de plată la ora aceea din noapte
camera mirosea a transpirație
și dragoste irosită inutil până la miezul
lumina becului se strânge în jurul foii
unde se experimentează poezia pumnal
care te poate mântui la ora patru
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea ta...
Durerea ta mă doare și pe mine,
Ești steaua ce îmi luminează zarea,
Ești sângele în pulberi de rubine,
Ești valul ce mângâie marea.
Durerea ta îngenunchează visul,
Crezul că˗ntr˗o lacrimă sunt două
Inimi care netezesc abisul
Unei primăveri sub cer de rouă.
Durerea ta mă˗ngână în tăcere,
Trec îngeri printre noi și sunt uimiți
Văzând cum zac în veșnică˗ntristare
Fiul iubit și ambii lui părinți.
Durerea ta˗i coloana vertebrală
Zdruncinată˗adânc în împlinire,
Când remușcarea este cerebrală
Speranțele visează eterna ostoire.
Durerea ta mă doare și pe mine
Îți spun deschis și nu greșescː
Îndreaptă˗te rapid, fii sănătos și bine,
La brațul tău vreau să mai dăinuiesc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea
Durerea-i o chemare,
Durerea-i salvare!
Durerea e un scut!
E viață!
E teama de a pierde... viața!
E trezire, e chemare!
Te ține lângă mine... Nemurire,
Până când se va rupe timpul!
Până voi fi una cu pământul,
Sau cu vântul!
Durerea-i dincolo de toate cuvintele!
E.... infinitul!
E începutul!
E completarea vieții!
E în toate, chiar și-n stele!
Durerea arde!
Durerea...
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile nopții
Să nu aștepți durerea să te frângă
Când clipele se duc în drumul lor,
Doar amintirile ar trebui să plângă
Pe-aleile-mbrăcate-n tainic dor,
Și printre felinare-ascunse-n noapte
Pășind prin frunzele ce pietruiesc
Aleile crescute dintre șoapte
Rămase-n nopțile care sosesc,
Dar uneori uitate printre clipe
Durerile își plâng trecutul lor
Și peste timpuri lumii vor să țipe
Doar, doar vor trece-n viață mai ușor,
Când așteptările vor să te frângă
Rămas prin clipele născute-n dor
Să lași doar amintirile să plângă
Și frunzele să te-nsoțească-n zbor.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dus cu preșul
de fiecare dată de surâsul aruncat
firesc la momentul când trebuie
să convingă nu cade pe gânduri niciodată
ține capul sfidător și zâmbește
deschide poșeta, scoate o țigară
se preface că dorește s-o aprindă
caută alt surâs din gentuță îl extrage
apleacă ușor fruntea lăsând
zâmbetul într-o rezervă pentru privitor
simte că este o capcană această scenetă
nu o evită din mai multe calcule
recunoaște sângele care-i zvâcnește
întâi în piept, o goană nebună, un tropăit
sofisticat, se simte dus înainte
spre noua aventură amoroasă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec linia
de sosire ultima dată târâș
aproape mort de dor firesc
îți zici că pare nebună teama
de a ajunge dincolo de o dungă
care nu știi că desparte această
lume de alta cu cerul întunecat
o trec definitiv și-mi pare rău
că sunt acum în cealaltă parte
pierzându-mă în grădini liber
o trec și pot să-mi reproșez
că stau pe culcuș de mormânt
moale cu satin galben ca-un lut
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
camera era rece și goală
raza a pătruns prin geam
orbea ochii obișnuiți
odată ajunsă la picioarele ei
a început să-i picure viață
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Scuze
Ție străine îți cer scuze,
Pentru visele ce ți-au apus,
Pentru lacrimi, brațe, buze,
Pentru tot ce ți-am distrus.
Îmi pare rău chiar foarte,
Pentru amintirile în doi,
Pentru îmbrățișările uitate,
Pentru ochii tăi cei triști și goi.
Nespus de rău îmi pare,
Pentru că nu te mai chem,
Pentru gândul care doare,
Pentru că îți sunt blestem.
Scuze că durerea nu te cruță,
Scuze că privești la ceas,
Scuze că te plimbi desculță,
Printre cioburi vechi ce au rămas.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin Miron

Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea unei lacrimi
E greu să vezi durerea și lacrimi arzând,
Să-ți fie milă și s-o alini trecând,
S-ajungi, s-asculți în liniște apa din izvor,
Să miroși o floare, să vezi un cocor,
Să te așezi într-un loc mai curat,
Să nu mai fii atât de îngrijorat,
Să treacă viața câte un pic,
Să nu mai vrei să faci nimic,
Să te rogi un pic să-ți treacă
Durerea să te părăsească,
Să poți merge cu fruntea sus,
Să vezi cum dorul tău s-a dus,
Să nu-ți pleci capul în fața nimănui,
E greu, dar ca tine alta nu-i.
Domnul îți va da mai mult în viață,
Tu meriți un zâmbet nu lacrimi pe față.
poezie de Eugenia Calancea (2 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă
E o ploaie rece...
Și de când tu ai plecat
Durerea nu mai trece,
Dar deloc nu ți-a păsat.
De ore-ntregi plouă
Și e foarte târziu.
Mi-ai rupt inima-n două,
Totul e așa pustiu.
Singură de nebună,
Am ieșit afară
Cu ochii la Lună
Aștept durerea să dispară...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (4 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Îl văd
pe apollinarie cu minerva
zeița drept fiica lui
cum îi umblă pe scoarța cerebrală
e rațiunea omului rău
tămăduit cu metaforele netrăite
din unghiul optuz îi văd
spărtura din cap și dinții prin nisip
e destinul lui zăbovind
în universul uman
muzele îl fac să scoată poezii
din întunecata zare
până la tomurile frumos aliniate
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
O rugă altfel...
Cu mâna întinsă a rugă spre cer,
Cu ochii închiși și capul plecat,
Cu gândul la Tine încă mai sper,
Speranța, o, Doamne, nu-i un păcat.
Umilă Îți cer să-mi dai sănătate
Și pâine pe masă,
În viață dreptate,
O rază de soare,
O floare de crin,
O toamnă frumoasă
Cu cerul senin,
Un strop de iubire
Și-o cupă de miere,
Că știu ce-i durerea
Și gustul de fiere.
Tu, Doamne, pe toate le poți de voiești.
Te rog în genunchi
Ruga mea să primești.
poezie de Silvia Holotiuc (1996)
Adăugat de Silvia Holotiuc

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!
și lumina pogorându-se peste toată această durere
întâi brațele
apoi picioarele
și la urmă ochii
fi-voi albă
ca o coală nescrisă
ca un zbor lin printre vulturi
"Cred, Doamne!"
iar tăria mea nu e în brațe
nici în picioare
sau în ochi
e în inimă
acolo unde Ți-ai făcut loc de popas
și din vreme în vreme
când durerea mă strânge
vii să îmi alungi demonii
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sare prin gaură
în gaură șiretul îl bagi
tragi și te uiți la bătrână
degeaba o întrebi dacă a mâncat
ea spune același lucru
e numai piele și os. simți
că se duce
tragi șiretul papucului
până simți deznădejdea
cum urcă în capul tău pătrat
de la ultimul chef. te uiți. o
simți că pleacă
te întrebi cât de mult
mai ții la ea. atingi mâna ei
e rece de la circulația deficitară
zâmbetul a rămas același
șiretul sare din gaură
în gaură și tragi ușor
e jocul învățat de la ea
când erai bolnav. spunea
că șiretul era iepuraș
vocea ei alina durerea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

"Mă cred fluturele ce stă nemișcat pe piciorul tău..."
ai spus
iar lumea din jurul meu
a devenit atât de mică
încât
m-am simțit inutilă
cu brațele moi
cu tâmplele zvâcnind de durerea cuvintelor tale
și când n-am putut să mai respir
am închis ochii
de parcă sub pleoapele mele
se ascundea
o grădină imensă
unde strigătele stau suspendate
și vezi tu
mă tem să te crezi fluture
că toamna fluturii trec în uitare
și nu vreau să îmi fie dor
nu încă
pentru că n-am apucat
să gustăm
din întâmplarea noastră
ca dintr-un fruct zemos
și să ne limpezim poveștile
să ne ștergem brațele
de sânge
să alergăm desculți prin toate visele
ca și când tot ce am trăit până acum
a fost nimic
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă enervează frumusețea ei
care mă doboară la pământ și mă pisează
mărunt cu picioarele mici. prea delicate
să facă rău. enervarea-mi crește când o privesc
rana din piept se lărgește de la glonțul
indiferenței tras să rănească mortal
aș vrea să ne promitem multe. șoptit
să nu ne audă nimeni
nici măcar noi
unii ar spune că sunt fleacuri omenești
care te atrag mai mult în viața obișnuită
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Doream să scriu
un poem doream să-ți scriu
chiar am vrut
jur! da' n-am putut în
cepe îmi erau ochii
mă țineam de stilou
cu foile m-am învelit
albe au rămas
am luat un pahar în plus
unul și-ncă unul pentru curaj
unul plus unul pentru ins
pirație care e transpirație acum
trebuia să fie un poem
să te impresioneze teribil
mă țin de masă și de geniu meu
creator aburit de alcool
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Iart-o, Doamne, că nu știe ce face!
Îngerul ei se izbește cu tâmpla de stele,
viața ei plânge ca un copil născut mort,
pământul începe să-i intre sub piele.
Iart-o, Doamne, că nu știe ce face!
Ea își închipuie că trăiește această viață pentru ea
și tot darul pe care l-a primit îl ponegrește.
A batjocorit minunea, și-acum plătește cât nu credea.
Iart-o, Doamne, că nu știe ce face!
Amintirea îi despică ființa cu un fulger de oțel ‒
În jurul ei e vară, dar i se pare viscol,
și-o strânge neîmplinirea de gât ca un inel.
Iart-o, Doamne, că nu știe ce face!
Cândva a lăsat să se stingă acel cântec ceresc,
undeva soarta ei s-a oprit ca o lumină prea slabă
în zborul către nemurire, din omenesc.
rugăciune de Dragoș Niculescu din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoș Niculescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la...
Se ascute dor, săgetător, de fiecare lipsă, cât de rară,
Tăind felii în orice rațiune
Ce-și pierde firu' a nu știu câta oară
Până la, până la boală, afecțiune.
Își uită gândul, singur, corp de el,
Sau nici nu vrea, n-ar vrea să-ți știe
Plecat... pleacă și el ca să te caute fidel
Până la, până la să te aibă, o veșnicie.
Se dă până și timpul, totul, pe-o secundă,
Se pierde, să se piardă învață
De nu-ți simte tic-tacul puls, s-ascundă
Până la, până la a nu mai exista... doar ție dat, pe viață.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!