Launtric invadator

Launtric invadator
se exterorizeaza
si prin combustie
se stinge usor
o apa moale.

Eschive...
Confesiuni desarte;
Copilul e mort,
Nu mai asculta.
Lapte nu torni
Pe os, e fragezit.

Manza e ostenita
De la atata stat
Si ruguceste oarba
Mana care o framanta.

Drapelul ei
E alb si negru,
Iar imnul ei
Sunt calele.
Imparateasa doarme,
Orgasmic viseaza.

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul de stat şi drapelul fac parte din sufletul ţării.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Imn (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers metafizic

Iată şi ultimul salut. Coboară,
În hăul mării adânci coboară
Acest sicriu înfăşurat în steag
Precum un zbir, cu faţă-acoperită.

Marea-l înghite odată cu nisipul -
Cu nisipul niciodată descoperit
Moale ca lâna, sau poate negru
sau poate încărcat cu o duzină de culori

şi abia acolo - cel mort
Ochii înfundaţi ai celui mort
Vor zări minunăţia noilor lumi:
Plante, plancton, scoici şi lumini.

Ah, ce sfere minunate, fosforice,
Luminoase sfere fosforice!
Ah, frumoasă e această junglă a nopţii
Ah, ce minunat şi măreţ mormânt,

Soţia plânge deasupra umedului ocean,
Plânge deasupra oceanului rece,
Căpitanul se uită la cerul cel vânăt
Împovărat de nori grei şi ascuţiţi.

Iar copilul? Copilul doarme în cabină
Cabina gri - ca apa în stratele de sus,
Muşte i se plimbă pe nas
în ochi îl înţeapă fumul de tun.

poezie celebră de Stanislaw Grochowiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ireal

gura stramba de atata ura
urechile surde de atata tacere
ochii secati de lacrimile ce au curs
sufletul mort si inima franta

nimeni nu poate descrie
setimentul dezamagirii.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coasa este drapelul ţăranului, ciocârlia – imnul.

aforism de Efim Tarlapan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ţi s-a întâmplat să ai nevoie de sprijin
şi sa te sprijini cu mana dreapta
pe mana ta stanga?
în momentul acela, cuprinsa de importanta,
mana ta stanga devine o persoana,
ca un om ezita, trage concluzii
despre mâna dreapta.
îşi pune întrebari rapide
la care raspunde singura, gresit.
adopta un punct eronat de vedere,
apeleaza la idei preconcepute.
îşi zice, daca mana asta dreapta
are vreun interes ascuns
şi nici nu a cerut sa o ajut,
numai s-a intins ca o mana
fara discernamant.
pot si eu sa ma intind
dar n-o fac.
astept o cerere politicoasa
sau macar un help
scris in podul palmei mainii acesteia obraznice.
ma intorc totusi la mine,
dezechilibrat pentru o vreme,
ma intreb unde am gresit
de aceste doua maini ale mele
au dezvoltat personalitati diferite
si in caz de nevoie
refuza sa se ajute una pe cealalta
ca si cand ar fi crescute
de o straina.
straina sunt eu.
ele, dupa atata tatonare,
au început să se cunoască.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţă de combustie

Unele, fără noroc,
Sting ca apa – orice foc!
În schimb, altele, de crude,
Se aprind şi-n paie ude!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu esti...

Cu tine infloresc gradinile,
Cand soarele se-aseaza-n
parul tau,
Si miile de raze sparg bobocii,
Cu ajutorul zambetului tau.
Cu tine se-negreste cerul,
Cand norii se ating de chipul tau,
Si-ti simt tristetea-n colt de gura,
Ce sapa riduri, an de an.
Tu esti samanta-n vant lasata,
De-un Dumnezeu, sa nasti samanta,
Cu dragoste sa cresti apoi,
Rodul iubirii crud si verde.
Tu esti un cufar plin de amintiri,
Inchis cu lacate pazit de ingeri,
Deschis doar la lumina lunii,
Cand dorul tipa-n inima si iris.
Tu esti o insula pustie,
Pe care poate plange un barbat,
Din dor de frumusete si iubire,
Din dor de tine, cum te-a cunoscut.
Tu esti cuptorul ce incinge,
Si arde inima unui Adam,
Cu flacara atat de rosie,
Aprinsa de minciuni si multe interese.
Tu esti un san cu lapte dulce,
Pentru copilul tau ce-ti plange,
Esti cantecul ce-adoarme inger,
Binecuvantat noapte si zi, de Domnul.
Esti ghimpele din coasta lui,
Din coasta dulce, a barbatului,
Ce-ti lasa toata mierea lui,
Pe buze cu miresme amarui.
Tu esti imblanzitoarea inimilor reci,
Cand sunt pierdute in aceasta lume,
Ce pribegesc doar cand sunt stele,
Si fug de soare, fug de lume.
Tu esti vazduhul ce framanta,
Gheme de nori, plini de suspinuri,
Din dor de mama si de tata,
Aduci doar ploaie si reci-vanturi.
Tu esti un plans in cimitire,
Multi ani de-acum incolo,
Esti oarba ce nu are liniste,
Pana nu-ti saruti, stelele stinse.
Esti vas din lut usor ori greu,
In mainile olarului ales,
Pictat si fasonat duios,
O viata-ntreaga, cu iubirea lui din suflet.
Tu esti o luna-n colt taiata,
Atunci cand ai o suparare,
Esti luna plina ce se schimba,
Dupa cum adie vantul, noaptea.
Tu esti un iepure ce fuge,
De dragoste, iubire si iertare,
Te-ascunzi in lan de maci si gemi,
In brate mincinoase, ce apoi te-mpusca.
Tu esti minune pe pamant,
Esti intrebare si suras,
Esti un razboi si-o furca oarba,
Ce-aduna bani, si toti barbatii slabi gramada.
Tu esti salbatica din pesteri reci,
Femeia ce-si blesteama zilele,
Un clopot ce nu oboseste,
Sa bata zi de zi, cu vorbe grele.

poezie de Adelina Cojocaru (8 martie 2017)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu zăcea mort în paradis

Dumnezeu zăcea mort în paradis;
Îngerii cântau imnul sfârşitului;
De pe aripile lor picurau
Pe pământ
Stropi de sânge.
Acesta, lucrul care gemea,
A devenit negru şi s-a scufundat.

Apoi, din cavernele de departe
Ale păcatelor moarte,
Au ieşit monştrii, învineţiţi de dorinţă.
Ei s-au încăierat,
S-au certat pretutindeni
Pentru o îmbucătură.

Dar, din toată povara de tristeţe, asta a fost cel mai trist –
Braţele unei femei încercau să apere
Capul unui om care dormea
De fălcile ultimei fiare.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai zâmbesc. Este peste puterile mele. Sunt mort şi îngropat. N-am să fac copii. Morţii nu se reproduc. Sunt un mort care strânge mâna oamenilor de prin cafenele. Sunt un mort mai degrabă convivial şi foarte zgribulit. Cred că sunt persoana cea mai tristă pe care am întâlnit-o vreodată.

Frederic Beigbeder în Dragostea durează trei ani
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se-ntampla...

Aud picuri curgand,
Si lume-ncet mergand,
In negru imbracati,
Cu capurile aplecati,

Imi vad a mea mama,
Si nu-mi dau sama,
Ce se-ntampla,
De ce lumea-ncet umbla,

Imi vad neamurile,
Printre ele si surorile,
Si-al meu tata,
Tinand in mana o roata.

Dar eu nu sunt,
Pe cine duce la mormant,
De ce lumea nu ma aude,
De ce chipurile le sunt ude,

Eu nu apar,
Unde sunt, nu am habar.
Si vad ca se opreste,
Dar ceva ma uimeste...

Ma vad pe mine-n loc de mort,
Ce se-ntampla, eu nu mai suport,
Nu am cum sa fiu eu,
Dar de ce pe cruce e numele meu...

Si strig... Nu-nchideti capacul,
De ce-mi dati de poamana colacul.
De ce nu ma aude mama,
Eu nu-mi dau sama...

De ce plangi mama dupa mine,
Stau aici chiar langa tine,
Dar nu ma aude,
Nici nu ma vede,
Sunt mort si nu pot crede...

poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sucuri sau extracte vegetale numite impropriu lapte şi folosite pentru consumul uman: lapte de alune, lapte de castane, lapte de cânepă, lapte de cereale, lapte de cocos, lapte de migdale, lapte de orez, lapte de ovăz, lapte de quinoa, lapte de soia. În UE, printr-o decizie din 2010, denumirea de "lapte" este autorizată comercial doar pentru lapte de cocos şi lapte de migdale.

aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire, Lapte (24 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe deal

Pe dealul negru şi sălbatic,
Ca pe-un grumaz voinic de fiară,
Privind apusul singuratic
Noi amândoi am stat asară.

De arcul fin al mâinii tale
Îmbrăţişaţi am stat sub pom,
Că de departe de pe vale
Păream noi doi un singur om.

Pe coasta dinspre Cetăţuie
Cu fumul alb în nouri suri,
Vedeam un negru tren cum suie
Ca o omidă prin păduri.

...

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ai ajuns copilărie...

Cum te-am lăsat copilărie, pe străzi, prin parcuri, pe trotuare,
Pe leagăne şi printre blocuri, cui ne-ai lăsat acum tu oare!?
Eram cuprinşi de Baba Oarba şi urmăriţi de Nouă Pietre,
De-a v-aţi Ascunsa şi-Omu' Negru, pân-ajungeam sleiţi la vetre;
Cu ce-ai rămas copilărie, noian de jocuri pe pavea,
Desene, cu şotron şi tenis, dar cine nu le agrea!
Dar raţele şi vânătorii, cu ţară, ţară vrem ostaşi,
Cu jucărele mici de plastic în cowboy şi în apaşi;
Unde-ai rămas copilărie cu telefonul fără fir,
Cu lapte gros sau capră nouă, coarda, batistuţa, tir,
La cartonaşe, cuci, miuţe, şi maţele-ncurcate, ştiţi?
Leapşa, bâza şi ursul doarme, eram cu toţii nelipsiţi!
Cum ai ajuns copilărie, ecoul tău e cam pustiu,
Acum te joci printre tablete, între reţele, eu ce ştiu?!
N-ai haz deloc şi viaţă-n tine, te pierzi prin rânduri pixelate,
Arareori mai vezi ici-colo, copii în jocuri"demodate"...
Dar ce sunt eu să judec timpul dar spun cu gândurile-mpăcate,
Încă-mi trăiesc copilăria, dincolo de maturitate!

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Golul negru"

Cunoscut ca un "black hole",
Astrul totuşi nu e gol,
Căci e o pată plină, plină
Cu particule de lumină.

Nelăsând nimic să iasă,
Prinde totul ca-ntr-o plasă;
Planetele, praful cosmic
Le aruncă-n întuneric.

Ca un nor ce şade-n aur,
Negru şade prin gălbui,
În al cerului tezaur
Impunând prezenţa lui.

"Goluri negre" sunt formate
Din a materiei colapsare,
Producând o prăbuşire
Prin propria lor greutate.

Şi prin marea prăbuşire
Mereu spre interior
Se formează cu uimire
Un "gol negru", negru nor.

Iar din astă nebunie
Nici lumina nu mai scapă;
Ea păleşte străvezie,
În întuneric se îngroapă.

Astfel lumina se stinge
Formând un "black hole" închis;
Iar când lumina se frânge,
"Golul negru" a învins!

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demontarea abstracta

Crescendo, suprapunere, moloz.
Am farmitat ce nu era al nostru,
Cu imprumut spre grija incredintat.

Sa facem altul repede, indata.

Manechinul din vitrina stie tot,
E stalp de veghe, raza lunga.
Sa-l mutilam, sa-i oprimam stiinta?
Dar noi ce facem cu constiinta?

Sa spunem totul drept in fata,
Nu ne-ar ajunge maini de atata adevar.
Ne-am condamnat oare pe veci fiinta,
Sa nu mai facem parte lumii lor?

Ba e de vina manechinul,
Cu ochii lui supervizor...

Impresionat de framantarea noastra,
Decide si se sinucide spunandu-ne
Ca el e orb si ca nu-i pasa!

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburlie, inaltatoare

De-ar fi sa iti cunosc tot spatele,
Probabil ca ti-as pune aripi,
Fara sa stiu ca le-ai avea deja.

Nichita martor zborului sa-ti fie,
In linii ascutite desenata,
Cand arcuirea ta, te-nalta.

Necontrolat, curat, tomnatic,
Spre o culoare fantomatica omisa.
Ochilor nostrii nepermisa.

Tresar de bucurie, aici ploua,
Tu peste nori, nebotezata,
Dansezi un rol, zburlie.

Atata drum pana la tine,
Nu-i cu putinta pentru mine,
Sa-l traversez cu bine.

Si-atunci te intreb:
Strain si lumii lor,
Strain si lumii tale?

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Torni cafea

peste cana aurită de soarele bogat
în raze şi gândul se duce la sânii
pietroşi muşcaţi aseară cu luna
martor tăcut la vederea picioarelor
zvelte de femeie dulce care culege
fructul copt din păcatul milenar
torni cafea peste muntele de zahăr
şi totul e negru ca o noapte cu stelele
plecate în alt univers să lumineze
altă piele răscolită de nesomn

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot un om...

Atata timp te-am ridicat,
Pana acolo unde nu-ti era locul..
Atata timp am asteptat
Sa pot sa-ti zic ce simt cu adevarat..
Dar parca totul a fost un joc..
Acum cand jocul s-a terminat
Am reusit sa te cunosc cu-adevarat...
Ti-am vazut fata fara masca,
Am vazut adevaratul "TU"
Caci tu cel ce erai in mine, erai altfel decat "TU"
Acum am senzatia ca totul s-a schimbat,
Ca tu esti altfel,
Insa tu ai fost mereu asa,
Eu sunt cea care a vazut in sfarsit realitatea...

Dupa toate astea, a mai ramas ceva?
E prea tarziu sau poate prea devreme ca sa pot accepta,
Adevarul si pe tine...
Insa asa cum esti tu... esti o parte din mine...
Asa ca... mai bine un gol in mine decat un suflet plin de iluzii desarte
Sunt toate doar povesti... ce s-au lasat prea mult asteptate....
Esti tot un om ca si mine..
Altceva nu esti si nici nu vei mai fi
In ochii mei esti tot un om, un copil, un adult...
Se aud ganduri pe care tot incerc sa le ascult...

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucerind abisul

Piedestal peste copilăresc,
Prezenţa ta absentă mie;
Semne moi, solubile în palmă,
Conştiinţa de prezent în drum.

Emulsie pentru nebuni,
Păpuşa cu mâinile rupte,
O relicvă preţuită,
Contestabilă acum.

Jocul veşted tot presară
Larmă-n nasturii cămăşii mele;
Foarfeca ce sfarmă vidul
E tăcerea sau sublimul.

O sonată dă tot sensul
Dacă tu eşti printre note,
Însă schimbi compozitorul,
Spor să laşi abstracturlui.

Fie-n frac sau nud absurdul,
Cioburi, cioburi îmi torni rolul
Într-un pustnic fericit,
Neştiind de drept băiatul
- că-n abis am nimerit...

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

om de stat

Acum ştiu ce e acela un om de stat; este un politician mort. Avem nevoie de mai mulţi oameni de stat.

definiţie de Bob Edwards
Adăugat de Antonio Rado
Comentează! | Votează! | Copiază!