* * *

ţi s-a întâmplat să ai nevoie de sprijin
şi sa te sprijini cu mana dreapta
pe mana ta stanga?
în momentul acela, cuprinsa de importanta,
mana ta stanga devine o persoana,
ca un om ezita, trage concluzii
despre mâna dreapta.
îşi pune întrebari rapide
la care raspunde singura, gresit.
adopta un punct eronat de vedere,
apeleaza la idei preconcepute.
îşi zice, daca mana asta dreapta
are vreun interes ascuns
şi nici nu a cerut sa o ajut,
numai s-a intins ca o mana
fara discernamant.
pot si eu sa ma intind
dar n-o fac.
astept o cerere politicoasa
sau macar un help
scris in podul palmei mainii acesteia obraznice.
ma intorc totusi la mine,
dezechilibrat pentru o vreme,
ma intreb unde am gresit
de aceste doua maini ale mele
au dezvoltat personalitati diferite
si in caz de nevoie
refuza sa se ajute una pe cealalta
ca si cand ar fi crescute
de o straina.
straina sunt eu.
ele, dupa atata tatonare,
au început să se cunoască.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinda Miorita

Intorcu-se-ntorc,

Iai Domnului Doamne,
Trei cioporti de oi,
Si trei pacurari.
Doi sunt veri primari
Unu-i streinel.
Cei doi veri primari,
Ei se vorovira,
Pe cel streinel,
Ca sa il omoara,
Joi de catre seara.
Iar se vorovira,
Unde sa-l ingroape?
Strunga oilor,
Glasul mieilor
Toporelul lui,
Unde sa il puna?
In mana cea dreapta
Fluierita lui,
Unde sa o puna?
In mana cea stanga
Cand ploai-o ploua,
Toporu-o taia,
Cand neaua o ninge,
Fluierit-a o zice,
Oile s-or strange,
La mormant si-or plange
Cu lacrimi de sange.
-Si te veseleste
Acest streinel
Noi s-o inchinam
D-albai sanatate.

folclor românesc
Adăugat de vanghelis007
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred, nu stiu, nu inteleg

Iarta daca am gresit,
Astern vorbele rele in fata mea si le marturisesc pe toate,
Nu ai gresit doar tu caci am gresit si eu si ai dreptate,
Si pentru propriul meu bine am mintit.

Dezleaga-ma pe mine de soarta ce mi-e scrisa,
De mana rea de om si nu de mana Lui,
Si sper sa nu mai dau pacatul nimanui,
Si da-mi voie s-ating iubirea interzisa.

Tu Doamne ia pacatul ce n-a fost scris de Tine,
Si da-l uitarii, mortii ci nu la cin' l-a dat,
Sa fie mai ferice, sa fie mai bogat,
Dar Te implor parinte sa nu ma uiti pe mine.

Cuvintele se scriu de teama, disperare,
Si nu stiu daca-i bine, si nu stiu de e rau,
Ajuta-ma pe mine caci sunt copilul Tau,
Si scapa-ma acum de orice cugetare rea, si-mi cer Tata iertare.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mana ta

da-mi mana ta
sa ma agat de ea
ca de un vis
sa ma legan de ea
ca intr-un vis
da-mi visul tau
sa-l cuprind ca pe o mana
sa zbor agatata de el
pana pe acoperisul norilor
da-mi mana ta.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu beu

Eu beu
Putin...Putin cate putin
Pan` cand capu meu
Pe umeri nu mai pot sa`l tzin
Si am sa beau
Atata pan` cand o sa aflu cine poate sa`mi spuie
Cat sa beau sa`mi fie numai bine.

Cand dau incet sa ma indrept
Genunchii cad pe langa piept
Eu n`am stiut ca daca esti bat
Te faci deodata acrobat
Sa shada toti cum eu am shes
Sa vada toti ce eu invat
Sa`si unga toti cum eu mi`am uns
Cu grija gatu`ndeajuns.
Ma tin de tot ce sta in bar
Dar cel mai tare de pahar
Eu inca nimeresc sa torn
Cu toate ca aproape dorm
Da daca nu dorm inseamna ca is treaz
Si afara inca e azi.
Eu pot sa ma tin si intr`un chicior
Cu mana daca`s pe ulcior.

Da eu mai beu
Beau putin, putin cate putin
Pan` cand capu meu
Pe umeri nu mai pot sa`l tin
Si am sa beu
Atata pan` cand o sa aflu cine poate sa`mi spuie
Cat sa beu sa`mi fie numai bine.

Ce interesant se uita toti la mine
Cum eu ma invat
Cu mana dreapta sa ma indrept
Spre buzunaru de la piept.
E drept ca daca beau mai des
Mai des ma trage sa fumez
Fumez si iara dupa ce fumez
Incep sa beau mai des.
Eu nu stiu unde mai incape
Atata vodka si lichior
Si nu stiu toti de ce se uita
De parca as bea de banii lor.
Da eu ma fac, nu fac ninica
Si nici nu stiu ca ei ma stiu
Si eu cand am sa fiu ca dansii
Eu tot ca dansii am sa fiu.

Da amu mai beau
Beau putin, putin cate putin
Pan` cand capu meu
Pe umeri nu mai pot sa`l tin
Si am sa beu
Atata pan` cand o sa aflu cine poate sa`mi spuie
Cat sa beu sa`mi fie numai bine.

Eu nu stiu bine pentru altii
Ce inseamna...da eu stiu
Cand beau ce vreau, manac ce vreau
Ma culc cu cine vreau, si`s viu
Si daca`mi spune cineva cum ar putea sa fie mai bine
Ma las de toate, ma duc acolo, ma intorc inapoi, ma iau si pe mine
Da eu mai stau acolo unde imi chica ca sa shad
Unde ma uit si nu vad nik, da pe mine toti ma vad
Cum beau putin d`ales si mai ales di cela de care am vrut
Si daca am uitat sa ma uit ce beu incep de la inceput...
Da eu maï beuuuu....

poezie de Pavel Stratan
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

CAND INIMII II CRESTE-O MANA

Cand inimii ii creste-un brat,
Intaiul semn pe care-l face
E-o cruce sfanta peste cupa
Ce raspandeste-n lume pace.

Dar mana inimii din piept
Nu este-o mana oarecare,
Ea e nascuta din speranta
Si suferinta de-ncercare.

Si e mosita de un Inger
Ce-aduce cupa pe Pamant
Si-n fata inimii o pune
Cu leacul de iertare sfant.
💛

Agenor Crisan în Toiagul de fier, 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miniaturi – Furtuna

Furtuna! Tu-mi intanzi o mana mica,
Ti-e teama si te ghemui langa mine
Sfioasa ca un pui de randunica,
Si ploaia, rapaind grabita, vine.
Ti-e parul ud si fata toata uda,
Alergi cu mana calda-n mana mea.
Miroase campu-a grau si-a iarba cruda,
Si tremuri si esti alba ca o stea.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaratie de dragoste

Priveste-mi mana
ce usor se-nalta
spre fata ta plecata
inspre a mea
Priveste-mi sufletul
Ce fericit sopteste
Inca o oda, iarasi dragostea

Priveste-mi ochii
Si spune-mi de sunt sinceri
Cand rugaciunea si-o inalta spre eter.
Priveste-ma pe mine
Cum te astept tacuta
Pe banca noatra
Sub inaltul cer.

Mai da-mi o data mana
Sa mai zburam o data
Spre cerul negru-al noptii
Spre luna ce se-arata.

Mai scrie-o data versul
Acesta pe hartie,
Pune argint in pana
Sa tin-o vesnicie.

poezie de Mirabela Lazăr (28 octombrie 2008)
Adăugat de Mirabela Lazăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare?

In lanurile de grau ratacita
privesc cerul senin ca prin sita.
Cand soarele arde-n fasii
inchid ochii si stii
ca traiesc?

Se-aude tacerea cum merge
prin lanuri si snopii-i culege.
Cu ea vantul de mana se tine,
pasesc catre mine
si-mi spun:

Un lac este viata si-o barca-i legata,
lasa in urma galbenul grau
alearga, nu stii
ca te-asteapta?

Incerc sa le spun ca raman
sub cerul senin am camin.
Sunt a soarelui bob
ma resorb
daca plec.

Tacerea si vantul de mana se tin,
cuvintele lor fara forma raman.
In mine e lacul intins,
amurgul in sange cuprins
imi striga:

E viata ce vine la tine,
desprinde barca si tine
in mana a soarelui sfera,
lumina efemera
de zi.

In lanuri de grau odihnita
inghit seninu-ntr-o clipa.
Cu noaptea calda ma-nvelesc
si-mi pare ca traiesc.
Las barca sa se duca,
zambesc cam in deruta
si-mi spun:
oare iubesc?

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te astept intins pe spate

Unde vine Ursul noaptea
Si e intuneric bezna
Te astept intins pe spate
Ca mi-am fisurat o glezna

Doctorii nu au ce-mi face
Si atunci te-astept pe tine
Ca te stiu rece ca gheata
Si la glezna face bine

Pune mana ta pe glezna
Bine sigur o sa-imi fie
Ca atunci cand este bezna
Tu ai bioenergie

poezie de Constantin Vaduva
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de viata

Viata?
Aceasta mare amagire
Uitata in timpul nostru
De catre Dumnezeu.
Nu ascult si nu vad.
Merg inainte
Precum ultimul om
De pe Pamant.
Iubire?
Inexistenta trecuta
Din mana in mana
Pana la epuizare.
Da-mi trecerea
Sa pot asculta inima.
Batai scartaite
In vartejuri
De aer.
Durere fara chemare,
Fara caldura,
Fara lacrimi.
Durere uscata.

poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tren

Am sclipiri in care mai scriu cate-un vers
Da-n rest am un suflet destul de banal
Care-atunci cand toate sunt la carnaval
Sta singur in casa molatec si sters

Ma-ntreb uneori daca sunt special
Pentru simplul fapt ca nu ma integrez
Si-apoi imi raspund fara sa epatez
Ca nu mai gasesc masca de carnaval

Ma doare un deget de cand mi l-am prins
La usa la care-am batut indecis
Sa aflu ce-i maine, dar ea s-a inchis
Pe mana mea dreapta total dinadins

Ii spun raspicat controlorului scund
Din trenul cu care in cap ma incurc
Ca imi pare rau, dar eu n-am vrut sa urc
Ca nu am bilet si ca regret profund

poezie de Gabriel Cîndea (iunie 2017)
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoza intamplatoare

Eram libelula...
Te-ai aplecat, cu ochii mari, deschisi
a mirare, asupra mea.
Cu infinita grija, ai intins
o mana, sa ma aperi de umbra
ploii.
Ti-am simtit caldura,
m-am prins, usor,
de-un deget oferit mie ca sprijin.
Am intors privirea spre tine
si te-am zarit, deschizandu-te
intreg, mie, cu un zambet.
Si-atunci, intreg cerul s-a deschis,
ai intins mana ce ma ridica spre slavi
si-am devenit puterea
Care nastea lumina.
Ne-am privit in ochi, in
fractiunea de secunda
decisiva:
ti-ai concentrat fiinta
intr-un izvor de tandrete si
am zburat, o noua pereche
Adanc in azur.

poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este nevoie intodeauna de o pesoana de mana a doua, sa transmita o barfa de mina intai.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand ai nevoie de ajutor întinde mana spre cer niciodata către oameni...

Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimente

Da-mi mana peste timp
Vorbeste-mi de alta data
Caci nu pot sa-nteleg
Ce rol joc azi in viata.
Vorbesc cu Dumnezeu
Despre visele de ieri
Si nu-mi poate raspunde
Dacat prin lungi taceri

As vrea sa resimt
Dragostea ce-am trait mai devreme
Dragostea cea mare
Ce-alearga-n minutare
Ceas ascuns in artere

Spre necunoscuturi
In galopuri saltand
Ma invart in iluzii,
Dansind und dans absurd
Uneori doresc sa ma piarda ravagii
Sa ma derulez ca un film in imagini.

Invers sa-mi traiesc clipa fada fara culoare
Totusi de urit nimeni azi nu mai moare.
Nimeni nu moare.
As vrea sa revii, timp pierdut incarcat de speranta
In acelasi vis incolor si trist
In care te chem de-o viata.

Sa ma trec prin ieri
Ca vantul printr-o adiere
Sa te simt mereu, sentiment prea greu-
Puls asuns in artere
Alergand continuu
Peste linii dintre transee
Sirmele ghimpate sa le simt pe toate-
Corzi de chitara rebele:
In arterele mele.

Da-mi azi peste timp
Mana ta sa te simt
In suflet si-n gand..

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima zi

Daca vei voi
Cea din urma zi
Sa o traim macar pe ea frumos.
Sa plecam in munti
Unde nu sunt punti
Unde merg si vulturii pe jos.
Sa avem niste vin
Sa dormim putin
Sub anestezii de cavernet
Eu sa te ascult
Si tu sa taci mult
Sa ne depanam viata incet.
Dupa atata timp
Nu pot sa ma schimb
Totusi trebuia sa ma cunosti
Si la cap de zi
Pentru a sfarsi
Plangem amandoi ca niste prosti.
Poate ca-s naiv
Dar te mai cultiv
In Antichitati de sentiment
Piesa noastra in doi
Va avea apoi
Un tarziu zadarnic happy-end.
Eram numai doi
Zilnic numai noi
Drum nici inainte nici `napoi
Cum s-a intamplat
De s-a adunat
Si e toata lumea intre noi.
Rani atatea am
Ca un cal in ham
Care trage greu un car de spini
Si am sa merg la targ
Si am sa imi vand cu sarg
Toate ranile la cap de timp.
Ne mintim mereu
Unul tu sau eu
Are in mana ultimul atu.
Trec la suferinzi
Murmur in oglinzi
La adio la adio tu.
Nu se mai aud
Pasari de la sud
Un curent polar le strabatu
Ca-ntr-un trist halou
Iti rostesc din nou
La adio la adio tu.
Ce a fost a fost
Ce va fi va fi
Uite ca a venit
Ultima zi .

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna ca o revansa

Sunt toti copacii incarcati de frunza,
munitia de toamna e intreaga,
si-n prabusirea prea adanc ascunsa
o mana trista s-a decis sa traga.

Un singur gest mai trebuie in clipa
abia legata de un fir subtire,
si pasarile lumii cu aripa
mai tin acest frunzar in naruire.

E-o toamna ca o ultima instanta
si ca un anotimp dupa-o betie,
si mana trista s-a atins de clanta
dar s-a retras: tragaci putea sa fie.

Si ce e cel mai trist din toate-acestea
e ca apel nu poate sa existe,
c-asa de natural s-a stins povestea,
incat pamantu-i plin de frunze triste.

Si fiecare frunza e o mana,
care-a uitat de tutelarul umar,
si ce va fi din toate sa ramana
decat senzatia de scrum si numar.

Atata tine micul drept la vara,
atata tine restul peste toamna,
si fiecare frunza ce coboara
ne-acuza, ne arata, ne condamna.

Cocori si gaste, randunici si rate,
se duc de-aici, sa nu cumva sa vada
cum noi cu toate frunzele in brate
ne pregatim de cea dintai zapada.

In arbori plini de scrum e frunza-ntreaga
ca-n niste tevi de arma fara tinta,
si mana trista n-are chef sa traga
si gura trista n-are chef sa minta.

In ochi batrani, cu lacrima etansa,
acestea toate vin de peste fire,
cum vine toamna, cea dintai revansa
a verii cand credeam in nemurire.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (5 august 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atat

Simte mana rece peste sanii tai
si gura dulce de pe gat
inconjurata de vapai
si-atat.

Simte buza calda ce coboara peste trup
si mana mea cea suava cat de cat
si clipele din rai parca se rup
si-atat.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea vietii mele

In viata mea multe s-au intimplat
Mult prea des am cazut si iar m-am ridicat
Am castigat, mai des insa am pierdut
Si m-am murit destul
Apoi m-am renascut.
Am daruit, uneori am primit,
M-am pierdut printre lucruri si iar m-am regasit.
Ma simt acasa totusi o straina
Si nimeni nu ma stie, n-am stea sa-mi dea lumina.

Nu vreau sa fiu saraca, nici sa ma-mbogatesc,
Citeodata mi-e bine, dar des mai prost traiesc.
Am ris si-am plins, am fost si curajoasa
Si lasa am fost si-am stiut sa ma fac si frumoasa,
M-am imbatat candva si-am fumat mult,
Am luptat pana cind in genunchi am cazut
Si cand o sa ma pun din nou pe picoare
Voi fi din nou in viata!
Si va fi din nou soare!
Refren
Aici esti tu viata in mana mea
Caci ma cunosti mai bine decit eu,
Si te iubesc caci tu esti tot ce am
Pe tine doar si sufletul meu.

In viata mea am mai si zburat
Am mintit citeodata si poate-am inselat,
Uneori am fost beata de iubire
Ce ma umplea cu doruri dar iar cadeam in mine,
Ma spinzuram si iar ma ridicam
Cand ma simteam mai singur poate ca ma drogam,
Numaram anii si nu-i mai numaram
Traind in intuneric dupa soare tanjeam...
Refren...

Pe unii oameni inca ii iubesc
Iar cei ce nu ma plac, aceia nu-mi lipsesc.
Imi iubesc copiii si te iubesc pe tine
Si uneori nu simt ca tu mai esti in mine
Imi doresc liniste, doar pace si doar bine
O inima mai calda si insorite zile
Incerc sa-mi inving frica de moarte cu o chemare
A sperantei de viata, ca sa devin mai tare,
Chiar daca acum ma clatin si-aproape ca lesin
Mie-atit de draga viata, nu vreau inca s-apun.

Caci tu aici esti viata, in mana mea,
Ce m-as putea face fara tine?
Vreau sa pasesc mereu plina de curaj
Prin bezna noptii alaturea de tine,
Chiar daca uneori zilele sunt pustii
Si dupa soare se trec nori tarzii
Eu te iubesc cu speranta luminii
Si-a soarelui, ca nu vei mai fugi.

cântec interpretat de Nena (2010), traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inapoi Moldova rusa

Hai Stefane, te ridica,
Fiii iti calcara slova,
Vino sa vezi ce mica
Ne-a ramas Moldova.

Ca decand pe lume santem noi
Tara noastra la rascruci e pusa,
Insa astazi cerem inapoi,
Inapoi Moldova rusa.

Fratii mei moldavi din Chisinau
Eu cu lacrimi si cu sange va scriu voua,
Despre tara noastra-mi pare foarte rau
Ca se-mparte astazi in doua.

Eu nu pot dori nici o femeie
Cum mi-e dor de tara mea,
Si deaceea n-accept o idee:
S-o imparta-n doua cineva.

Tara noastra nu e pan' la Prut
Spune al istoriei registru.
Tara noastra, Doamne, in trecut
Era de la Tisa pan' la Nistru.

Ce dovada sa va dam la mana
Cand Soroca, Balti si Cernauti
Vorbesc ca si noi limba romana,
Storojinet, Dorohoi si Radauti.

Vom mai bea o cupa cu venin
Pan' istoria s-o lumina,
Tara noastra-i si-n Cahul, si in Hotin,
Si-n Lapusna, si-n Tighina.

Spune lumii pe unde treci,
Tu soldat si tu civil,
Tara noastra va dura in veci
Si-n Cetatea Alba, si in Izmail.

("Hai sa dam mana cu mana"
Pe hotarul strabunilor.
Nu uitati: Tara romana
E si-n Caliacra, si-n Durostor.)

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!