Visam
că trăiesc într-o țară liberă
și conducătorii nu sunt viermi
sau râme credeam eu în alt vis
conectat la altă dimensiune
unde soarele era gratis pe cer
mă spălam cu apă fără să stau
în genunchi în fața celor care
și ei au căzut în genunchi în fața
stăpânilor stăpânilor mei
inima era străpunsă de iubire
pentru modelul de viață intrat
în vigoare odată cu deschiderea
ferestrelor care se jucau cu umila
mea ființă când se închideau
sau deschideau și totul depindea
de visul visat înainte să-i ating
limitele de sclav într-o lume rea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Spășită
În genunchi mi-am tors speranță
din fuiorul viețuirii,
norocului să-i țes treanță;
cu drama nefericirii.
În genunchi mă plec pioasă
la altar de rugăciune,
când conștiința mi-apasă
suflet rătăcit prin lume.
În genunchi voi sta spășită,
până aripi îmi vor crește.
Ca-n lume neprihănită
să-mi duc destin de poveste.
În genunchi îmi duc menirea
printre îngerii din Ceruri,
să le caut nemurirea
gândurilor puse-n versuri.
Sufletu-n genunchi rămâne,
invocând Divinitate,
gândurile de-a-mi rămâne
cuprinse-n pagini de carte.
În genunchi mă voi întoarce
pe pământ, la altă viață.
Îngerii de-mi vor preface
sufletul, într-o speranță.
poezie de Maria Filipoiu (12 iulie 2014)
Adăugat de Un prieten

Comentează! | Votează! | Copiază!
Am visat acest vis și încă-l mai visez
Am visat acest vis și încă-l mai visez
și-l voi visa cândva încă o dată.
Totul se repetă întru sine, totul se va reîntrupa,
iar visul meu îl vei avea și tu.
Acolo, într-o fațetă a noastră și a lumii-ntregi
val după val se sparge-n țărm:
și-n val o stea, o pasăre, un om
val după val - real și vis și moarte.
Iar timpul nu contează. Am fost, exist, voi fi.
Nu e miracol mai mare decât Viața, iar în genunchi eu cad
în fața miracolului, singur ca orfanii,
singur între oglinzi, captiv în apa lor,
mări și orașe, sclipind și strălucind prin fum.
O mamă plânge luându-și pruncul pe genunchi.
poezie de Arseny Tarkovsky, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude

Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri...
Credeam că știu ce-i frumusețea
Că eleganța-am cunoscut
Credeam că știu ce e iubirea
Până ce chipul ți-am văzut.
Credeam că inima se crapă
C-ai mei genunchi îi simt slăbind
Credeam că știu cum cântă mierla
Până te-am auzit vorbind.
Credeam că trandafiru-i roșu
Că ceru-albastru e tăcut
Credeam că-mi place mult natura
Până când tu ai apărut.
Credeam că soarele lucește
Că am văzut tot ce se poate
Credeam că stau drept în picioare
Până când tu m-ai dat pe spate.
Credeam că ochii-mi sunt deschiși
Că văd că nu am niciun rost
Dar, iată, sunt îndrăgostit
Cum niciodată n-am mai fost.
Ce simt acum voi păstra veșnic
În sinea mea, ca într-o groapă
Până în clipa aceea în care
Iubirea noastră o să-nceapă...
poezie de Ashley Peter Loasby, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Grupuri
de albi se pun în genunchi
în fața grupurilor de culoare
grupuri de culoare se pun
în
genunchi în fața grupurilor de albi
își cer iertare
pentru ce a fost își cer ier
tare (?!)
pentru ce va fi în america de toate zilele
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Visând într-o lume diferită
Uneori suntem un pic naivi
trăim într-o lume imaginară,
care pictează cum copiii sunt neajutorați,
pentru că ei nu cunosc ipocrizia
și nu au scuturi pentru a se proteja.
Ei sunt sensibili, vulnerabili,
visând într-o lume diferită,
liberă, afară din această cutie.
Fără prejudecăți,
fără nebunia celor mari.
Uneori sunt atât de fragili
de ți se rupe inima într-o mie de bucăți.
Copiii au mult de învățat,
cum trebuie să repare
tot ce alții au distrus fără milă.
Adunați-vă și de fiecare dată când se vor gândi
rămâne o cicatrice în plus, în suflet.
Asta îi face să fie mai prețioși și mai puternici,
ușor determinați pentru a face dreptate,
într-o lume atât de imperfectă.
poezie de Eugenia Calancea (10 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!

în fața unui calculator
trăiesc într-o lume de care nu mă pot dezice
mi-am părăsit sufletul pentru orașul eterogen și anost
înghițit de singurătate n-am cu cine povesti
nu am nimic statornic familie prieteni
fără să vreau mă simt într-un pustiu care se extinde
tot timpul mă feresc de întâmplări nefericite
sunt un neînțeles alături de alții la fel
în care tu ești o stea căzătoare
întotdeauna fără un cod deslușit
în zile fără anvergură de memnționat
în fiecare anotimp mă găsești în fața unui calculator
în care cunosc prea multe și nu cunosc pe nimeni
ard ca o lumânare într-o închisoare
din care m-am eliberat fără un scop
oripilat de ce se întâmplă-n libertate
tu ești singura care poți găsi o cheie
să-mi deschizi inima zăvorâtă-n piept
insensibilă la cuvinte și gesturi necunoscute
ca o boală la medicamente uzuale
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu este o ființă. Dumnezeu este o ființă separată de univers. Dumnzeu este o entitate separată de noi, dar ne cunoaște toate gândurile. Nu-ți imagina că Dumnezeu vrea să-i purtăm vreo credință și că vrea să ne sacrificăm viața pentru el. Dumnezeu este o ființă avansată, nu vrea să stăm în genunchi în fața lui. Dumnezeu nu vrea să ne simțim datori față de el că ne-a creat de aceea nici nu apare și nu ne spune nimic. Dumnezeu nu vrea să stăm să ne gândim la el și să spunem că viață este un păcat în fața lui.
Iustinian Cruceanu în Mintea condcue lumea (iulie 2013)
Adăugat de Iustinian Cruceanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întreb
mă întreb mereu
fără sens, fără rost
într-o clipă obosită, tare chinuită
băusem mâhnirea pînă la fund
într-o seară chioară
într-o cârciumă goală
doar eu și ea...
nu mi-a păsat de mine, de lume, de toate
sunt beat într-o lume beată
și ce... sunt beat, nu vezi...
pe cer, stele inegale
cad în cale
a mai căzut azi una
se șterg una câte una
stau și mă întreb
desigur fără rost
cum o să fie chipul lumii noi
când totul e clădit
din rugină, nămol și gunoi.
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Greșelile soțiilor, copiilor, ale servitorilor, ale celor slabi, ale celor săraci și ale celor neștiutori sunt greșeala soților, a părinților, a stăpânilor, a celor tari, a celor bogați și a celor învățați.
citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciclu
Totul a-nceput într-o continuare...
Cum se naște floarea zâmbind către soare,
Soarele -o usucă într-o scăldătoare
De raze călduțe și unduitoare.
Nu-i nimic pe lume care nu foiește,
Chiar și piatra, timpul o încărunțește
Până când în rosturi o cermăluiește
Și o suflă vântul până-o prăfuiește.
Totul este viață și apoi e moarte,
Moartea se transformă într-o vietate.
Într-o perioadă ciclul se rotește,
Nu mai știu din ce totul încolțește.
Din nisipuri fine și din praful mării
Stâncile se-nalță până-n vârful zării,
Din apa sărată crește altă floare
Ce-și ia din pietroaie frunze și-o culoare.
Totul este moarte într-o disperare,
Totul este viață într-o încântare,
Din oase de păsări fluturii iar zboară
Și prin iarba crudă câte gâze zbiară.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Treci prin mine
ca o amintire ce-ai rămas
când ai plecat uitând să-ți iei
rămas bun mai sunt zile
și unghere să te caut în lume
cu gânduri bune o să te adun
într-o carte fără foile rupte
treci prin mine ca visul dureros
oricum nu mai încapi în inimă
mi-ai ocupat tot corpul din cerul
poeziei scrisă cu stiloul atent
nu treci decât în noaptea albastră
cu zeii căzuți în genunchi la pat
purtăm în noi gărgăunii tăi
vărsați în cupele cu șampanie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca om nu poți fi stăpânul acelora care stau în genunchi în fața ta.
aforism de Teodor Dume din Dresorul de umbre pierdute
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Andru plângând
Trec prin starea acestui suflet
posibile existențe -
un năvod mortal ce smulge în sus
totul, lăsând numai absențe.
Las locului această-nfățișare
și o adorm, și o îngheț, și o țin
în pura suspendare
a celor care n-au venit și vin.
Nimic nu rămâne el însuși mai mult
decât o foarte singură dată.
Nu sunt vinovat că trăiesc
într-o lume întruna schimbată.
Numai un gând dacă-l întorc, de la tine,
nu mai regăsesc apoi, înapoia-mi, nimic.
Depun mărturie-n genunchi despre-aceasta,
cuvinte pentru nici o ureche ridic.
Decade piatra în inima mea,
rămân în centrul unor margini ce se schimbă.
Desigur, eu sunt un cuvânt
adormit la tine pe limbă.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
într-o lume
fără sfârșit apelăm
la soluția shopenhauer
toate sunt efemeride
sau povestiri de psihoterapie
o perspectivă de nicăieri
aștept clipa potrivită
într-o lume care geme
de durere și boală
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Modelul inimii mele
Tu ești modelul pe care mi-l doresc,
Ești vorba dulce pe care o șoptesc.
Tu ești model pentru inima mea,
Ești energia și puterea ce bate în ea!
Tu ești modelul de care am nevoie,
Ești raza de lumină pe care nu am voie,
Să o ignor, să nu o văd, să o ratez...
Ești iubirea cu care vreau să mă tratez!
Tu ești modelul ce mult l-am căutat,
Ești unda de iubire ce m-a acaparat.
Tu ești model pentru dragostea mea,
Ești tot ce pot avea mai bun din ea!
Tu ești modelul ce mult l-am visat,
Ești ființa de care nu m-am săturat.
Tu ești supermodel în viața mea,
Ești liniștea și pacea ce eu le-aș vrea!
poezie de Ovidiu Kerekes (10 martie 2021)
Adăugat de Ovidiu Kerekes

Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi reveni...
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Să-mi pun pecetea sărutului patetic
Pe inima ta purpurie și neobosită,
Așa cum n-am știut s-o fac la timpul potrivit.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o viață mai veselă ca cea de-acum,
Să-ți cânt în nopțile înstelate plină de fericire
Măreția caracterului tău neprețuit,
Mai ceva ca la orice curat început.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Să îți slăvesc icoana vie înspre nemurire,
Iar din fapte mărețe să îți ridic statui,
Că numai tu ești armonia din lume,
Și bogăția omului de zi cu zi.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Acum, îți pictez cu ochii minții icoana din viitor...
Și îmi promit să nu mai pierd o clipă falsă
când te voi reîntâlni,
Căci iubirea este divină!
Dumnezeu ne-a dăruit-o
Ca s-o putem dărui.
poezie de Valeria Mahok (31 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!

Loc de rugă
Azi, în genunchi, în fața ta,
Genunchii să-ți pot săruta,
Căci ești în fustă, vreau să stau,
Cu dinții poalele să-ți dau
Mai sus, cu buzele apoi
Să îți sărut genunchii goi.
Azi, în genunchi, în fața ta,
Genunchii să-ți pot asculta,
Căci ești în fustă, să-mi lipesc
Urechile să mi-aciuiesc
Între genunchii-ți, să mă strângi
Până-mi vor spune de ce plângi.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În fața istoriei, stai drept sau în genunchi. Niciodată tolănit într-o rână.
aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba română e actul meu de naștere, eu sunt ființă sub măslinul ei, care rodește de două mii de ani, dreptul meu e să-i țin dealul verde și bătut de soare și să stau în genunchi sub ploaia cântecelor ce țâșnesc din ea.
citat celebru din Fănuș Neagu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uitam... la un minunat asfințit de soare. În norii îngrămădiți țâșnește o dâră de lumină și acolo, ca un cărbune roșu, neregulat - soarele. Totul - deasupra pădurii și secarei. Bucurie. Și m-am gândit: Nu, această lume nu este doar o glumă, nu este o viață numai de suferință și de trecere într-o lume mai bună, eternă, ci este una din lumile eterne, minunată, plină de bucurii și pe care noi nu numai că putem, dar trebuie să o facem și mai minunată, și mai bogată în bucurii pentru cei ce trăiesc odată cu noi și pentru cei care vor trăi în ea după noi.
citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!