Voi reveni...

Voi reveni, la braţul tău iubire,
Poate într-o altă viaţă de va fi...
Să-mi pun pecetea sărutului patetic
Pe inima ta purpurie şi neobosită,
Aşa cum n-am ştiut s-o fac la timpul potrivit.
Voi reveni, la braţul tău iubire,
Poate într-o viaţă mai veselă ca cea de-acum,
Să-ţi cânt în nopţile înstelate plină de fericire
Măreţia caracterului tău nepreţuit,
Mai ceva ca la orice curat început.
Voi reveni, la braţul tău iubire,
Poate într-o altă viaţă de va fi...
Să îţi slăvesc icoana vie înspre nemurire,
Iar din fapte măreţe să îţi ridic statui,
Că numai tu eşti armonia din lume,
Şi bogăţia omului de zi cu zi.
Voi reveni, la braţul tău iubire,
Poate într-o altă viaţă de va fi...
Acum, îţi pictez cu ochii minţii icoana din viitor...
Şi îmi promit să nu mai pierd o clipă falsă
când te voi reîntâlni,
Căci iubirea este divină!
Dumnezeu ne-a dăruit-o
Ca s-o putem dărui.

poezie de Valeria Mahok (31 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar reveni iubirea

În noapte ne iubeam
sub o lună plină,
Iubirea nu mai e.
-Din a cui pricină?
Eu mi-am dat inima
să fie totul bine,
Am primit în schimb
doruri şi suspine.
Dragostea ne-a fost
dulcele parfum,
Într-o clipă toată
s-a prefăcut în scrum.
N-a mai rămas decât
o scânteie care
Fără iubirea ta
se stinge şi dispare.
De-ar reveni iubirea
cu parfumul ei
S-ar reaprinde alte
sute de scântei,
În noapte-ar răsări
luna şi-alte stele,
Te-aş avea din nou
în braţele mele.
Este atât de greu,
cu vise mă hrănesc
Şi cu speranţa că
iubirea o găsesc,
Poate va renaşte
din cenuşa veche
O altă iubire,
sufletul meu pereche.

poezie de Răzvan Isac (7 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiul vieţii - IV

Într-o lume relativă
Tot privind ultimul pas
Am avut de toate-n viaţă
Dar cu nimic n-am rămas!

Într-o lume perdandă
Tot trecutu-i greu de învins
Am avut de toate-n viaţă
Dar multe mi-au rămas în vis!

Într-o lume captivă
Tot sperând la mult mai mult
Am avut de toate-n viaţă
Dar toate cu timpul au trecut!

Într-o lume plină de vii
Tot iubind mii de virtuţi
Am avut de toate-n viaţă
Dar tu, iubire să nu mă uiţi!

Într-o lume absolută
Tot rugându-mă la Dumnezeu
Am avut de toate-n viaţă
Dar nu le-am avut când am vrut eu!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pecetea

Pecetea de pe braţul tău,
E chipul meu când aţipeam,
Sărutul, când te sărutam
Şi de neşters va fi mereu.

Poate că o să-ţi pară rău
De clipele când te iubeam,
Pecetea de pe braţul tău
E chipul meu, când aţipeam.

În gândul tău, ce mai e nou
Totul e vechi, precum ştiam?
Sărutu-şi caută ecou.
A fost o vreme când eram

Pecetea de pe braţul tău.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate

O inimă rănită zace într-un sertar,
petecită toată de un păpuşar...
Suferind, distrusă, de când ai plecat.

Poate într-o zi ne vom întâlni,
Într-o altă viaţă ne vom regăsi.

Poate atunci ne vom iubi,
Poate vom trăi ce-am risipit,
Poate!

poezie de Maria Nagy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-te, nu îmi lăsa privirea

Întoarce-te, nu îmi lăsa privirea
Să caute în zadar privirea ta!
Nu e nimic mai viu decât iubirea,
Nici viaţa nu e vie fără ea!

Te caut în vis, te caut în amintire,
Visez că într-o zi vei reveni,
Dar nu-mi pot aminti de-o împlinire
A visului că nu-mi vei mai lipsi.

Şi nu pot să te ştiu în altă parte
Şi nu-s întreg cât tu eşti partea mea,
Iar viaţa dacă seamănă a moarte,
Eu şi în moarte te voi căuta.

Când viaţa viaţă nu-i fără iubire,
Nici moartea morţii nu-mi dă liniştire.

sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la uşă (11 decembrie 2008)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub aripa Ta Divină

Ţie Doamne mă închin
Şi te laud te slăvesc
Prin credinţă iată vin
Să îţi cânt mai pe deplin
Căci Isuse te iubesc

Mă vreau Doamne-n braţul Tău
Sub aripa Ta Divină
Să-mi fii Domn şi Dumnezeu
Cinste să îţi dau mereu
Trăind viaţa în lumină

Fiu al Celui Prea Înalt
Îţi aduc acum onoare
Pentru viaţa ce ne-ai dat
Pentru Duhul Tău curat
Ce ne-ai dat s-avem salvare

Cu atâta mulţumire
Eu te laud te cinstesc
Plin mă fă de-a Ta iubire
În har şi-n neprihănire
Numele să ţi-l cinstesc

Calde flamuri de iubire
Să-mi inunde a mea fiinţă
Tu fiindu-mi fericire
Să îţi cânt ca în neştire
Toată viaţa prin credinţă

Mă vreau în a Ta lumină
Şi în Adevărul Tău
Măna Ta ca să mă ţină
Ca fiinţa să-mi devină
Crin ales pe placul Tău

În lumina Ta cea vie
Pentru veci ca să mă scald
Să-ţi cânt slava-n veşnicie
Fiinţa Ta pururea vie
Eu în Tine ca să ard
03-12-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Iubire! Cât te-am aşteptat, te căutam orbeşte;
Să te am, aş fi dat orice posibil omeneşte.
Dar negăsind ce îmi doream, învisă-am renunţat.
Şi-atunci când n-aş mai fi crezut, în viaţă mi-ai intrat.
E vis sau e un fapt real? E bine sau e rău?
E normal să mă simt protejată la braţul tău?
De ce îmi eşti tu primul gând în zorii dimineţii?
Şi cum reuşeşti să mă scoţi din ghearele tristeţii?
Ce ai aşa de special încât te vreau o viaţă?
Cum poţi şi fără să încerci să-mi pui zâmbet pe faţă?
Cred că-i adevarată vorba "Nu căuta şi vei găsi",
Tu ai creat mii de culori doar din tonuri de gri.

poezie de Gabriela Dedu
Adăugat de Gabi Dedu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra de neînlocuit

Te caut de mult timp şi tu eşti atât de departe...
Acum că te-am găsit distanţa aceasta
Îmi scoate sensibilitatea în afara sufletului
Şi voi aşterne pe hârtie iubirea
O iubire imposibilă se poate scrie?
Da, se scrie ca o coală cu cerneală incoloră
Dar se scrie şi poate aduce fericirea
O fericire unică şi individuală
Poate că neîmpărtăşită în totalitate...
Tu crezi în iubirea nemărturisită?
Oare există?
Sau există acea imagine ideală despre iubire....
Eu am să cuprind lumea cu idealul meu
Şi ochii tăi se vor umple de lumină
Suntem aici să visăm ce alţii nu au putut
Şi jocul nostru de iubire nu se va termina curând.
Nu-mi doresc a fi o piatră la gâtu-ţi frumos
Dar una căreia să-i plângi şi să-i cânti duios
O imagine de vis, într-o lume de poveste...
Un capriciu într-o noapte insiprată de dragoste
Un covor albastru stă întins în camera primitoare
Tu mă saluţi cu ochii semi-închişi de iubire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu siguranţă unul a pierdut totul pentru nimic numai pentru simplul fapt că s-a legat sincer de celălalt, întrebându-se dacă îşi poate permite să vorbească despre viaţă în al douăsprezecelea ceas unde poate aduna sau pierde şi ultima forţa necesară de a reveni la cotidian şi a se (re)conecta la viaţă.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului, Iubirea nu are dreptul la somn (decembrie 2000)
Adăugat de Ada Olaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurământ călcat

Un fior mi-apare dintr-o veşnicie
Ca un vis frumos care a fost cândva.
Chipul tău de înger e fantomă vie,
Faţa ta de ceară - albă ca o stea.

Visez la nesfârşit clipele frumoase
Şi-mi amintesc ades privirile cuminţi.
Simt fiorul nopţii în artere, oase,
Simt misterul magic al clipelor fierbinţi.

Privirea ta precum un vânt de vară
Se îneca în lacrima de cer,
Şi luna-mprospătată c-o lumină rară
Ne petrecea pe drumuri de mister.

Dar ce folos că tu mi-ai promis iubire...
Ai să mi-o plăteşti cu lacrimi mai târziu,
N-ai să uiţi nicicând sfânta amintire,
Din prezent ţi-o spun, căci deja o ştiu!

Şi azi te văd mergând pe strada lată,
Cred că ai uitat ce-ţi era mai sfânt.
La braţul tă pe-atunci, era o altă fată,
Cu care ai călcat în vechiul jurământ.

Aveam iluzii grele, visam dezamăgire,
Dar nu credeam în asta, îmi era absurd,
Căci tu plângând îmi tot jurai iubire,
Şi mă făceai într-una iluzia s-o uit.

...

Ce păcat a fost când am crezut în tine,
Am crezut în toate, dar toate-s o prostie...
Şi astăzi plâng, plâng tăcută-n sine
Şi mă topesc în mări de gelozie.

În nopţile pustii şi-n seri cu lună plină
Curaj în sinea mea nervoasă-o să-mi adun,
Şi din iubirea voastră o să fur iubire,
Răpusatule, căci vreau să mă răzbun.

Amintirea-i goală în viaţa mea de vis
Chiar de mă sting în lacrimi fără de puteri,
Căci oricum şi astăzi îţi declar deschis,
Că nu rămân o pradă negrelor dureri.

Nu vei reuşi să mă faci să sufăr,
Ştiu că ţi-o doreşti, da-i de necrezut!
Ochiul îşi va strânge pleoapa cea de nufăr
Şi lacrimile mele rămase-s în trecut.

Orişice ar fi, viaţa-i înainte
Şi ştiu c-ai să-ntelegi, dar va fi târziu...
Într-o zi pustie să-ţi aduci aminte,
Într-o zi frumoasă când n-am să te mai ştiu.

Şi timpul a trecut, trăiesc o altă viaţă,
Mai mândră sunt, mai plină de puteri,
Mă salut-un soare-n orice dimineaţă
Ce m-a făcut să uit murdarele dureri.

Dar tu-ai rămas în urma mea uitat...
Ne-am despărţit, plecând din loc în loc.
Mort eşti pentru mine şi arăţi ciudat
Ca o tăciune neagră ce nu mai are foc.

...

Deja s-a revărsat jumate din cea viaţă...
Într-o zi frumoasă, pe strada cea de lut,
Mi-am amintit fioru-ţi, lacrima pe faţă,
Fără ea la braţu-ţi pe stradă te-am văzut.

Cu ochii roşi de lacrimi şi cu părul alb
Mi-ai apărut în cale rugându-mă să iert,
Dar orice nu mi-ai spune sub acel înalt,
Cu orice jurământ, n-am să te mai cred.

Ce folos că plângi şi regreţi de toate,
Regreţi de price clipă care a trecut,
Căci de astăzi viaţa, se transformă-n moarte,
Nu-mi rămâne azi decât doar să te uit...

poezie de Diana Enachii (1 mai 2011)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire antigravitaţională

Iubirea într-o zi ne va scăpa
De pământeasca cruntă gravitaţie
Şi-n cerul necuprins ne va purta
Cu forţa ei divină de atracţie.

Prin galaxii ne vom plimba uşor,
Mereu în imponderabilitate,
Privind vrăjiţi la marele decor
Creat din vid pentru eternitate.

În Universul vast, nemărginit,
Vom fi uniţi ca stelele binare,
Nu va mai fi nici nor, nici asfinţit,
Ci doar lumina noastră călătoare.

Nimic în cale nu ne va ieşi;
Asteroizi, meteoriţi, comete,
În găurile negre vor sfârşi,
Fiindcă iubirea vrea să ne desfete.

Şi-n cer vom face sacru legământ,
Fiind pătrunşi adânc de fericire,
Ca într-o altă viaţă pe pământ
Să ne lăsăm purtaţi iar de iubire.

poezie de Octavian Cocoş (18 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată buzele nu se curbează într-o durere care nu poate fi sărutată pentru a reveni în zâmbet.

citat din Bret Harte
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe calea fără nume

Iubirea se tot duce
spre neştiute astre,
adesea nici cu gândul
nu o putem găsi,
pierduta sa trăire
din sufletele noastre
ne tulbură tăcerea
puterii de-a mai fi.
.
Dar poate vreodată
va reveni pe-o rază
să lumineze calea
parcursă, cea dintâi,
ce strajă neuitării
din haos ne veghează
cu-o ultimă dorinţă
rămasă căpătâi.
.
Voi aştepta minunea
când zorii la fereastră
veni-vor din văzduhuri
cuprinse de uitări
să-alunge luna plină
rămasă sus pe creastă
sub vraja revărsată
din mitice viori.
.
Atunci voi înţelege
că într-o zi anume,
călare pe licornul
cu frâul de argint,
vei reveni, iubito,
pe calea fără nume,
să te alint în patul
cu flori de hiacint.

poezie de Corneliu Neagu din antologia de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflex 13

În ochii tăi mă vindec
şi mă sclad,
Ne ţinem, unul altuia,
de cald
Sau noaptea, poate,
numai de urât...
Eu nu te-ntreb
de unde-ai coborât,
Tu nu mă-ntrebi cât stau
şi unde plec...
Şi, uite-aşa, trec zilele,
cum trec,
Şi, uite-aşa, vin nopţile
cum vin,
Dar dacă încă vreau să te mai ţin,
Din când în când, visând,
pe braţul meu,
O altă zi se va-ntâmpla mereu
Şi-o altă noapte se va-ntoarce-n noi,
Să ne convingă, totuşi, pe-amândoi,
Cât de frumos e cerul şi de-nalt
Privit, prin somn, cu ochii celuilalt.

poezie celebră de George Ţărnea din Exerciţii de iubire (2003)
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, ca şi ura de altfel, sunt de natură divină, dar nu cred că o iubire se poate transforma într-o mare ură! Dacă totuşi e aşa, înseamnă că ţi s-a părut c-a fost iubire.

Vasile Şeicaru în interviu (26 martie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi trebuie decât o singură minune...

Nu-mi trebuie şampanii, ca să-mi descânţi iubirea,
Care se îneacă deseori în ea, la braţ cu amăgirea,
Nu-mi trebuie vorbe premeditate,
De Casanova ce le ştie pe toate,
Cu pretenţii scumpe sau deocheate,
Vreau frumuseţea modestă a unui câmp de flori,
Sub cer albastru, ca ochii tăi senini, fără de nori...
Şi apă rece de izvor,
Ca să-mi astâmpăr inima şi glasul,
Când focul lor revarsă iubire pe alături,
Înundându-mi patetic simţirea.

Nu-mi trebuie mătăsuri scumpe,
Pe care trupul să mi-l dezmierd alene,
Ca o divă plină de interese...
Ci doar un pat de flori
Şi tu să-mi fii alături, lângă mine,
Sub bolta nopţii înflorată de stele,
Iar Aria fericirii să ne surprindă,
Să ne mângâie, să ne dezmierde,
Până uităm de noi şi de lume.

Nu-mi trebuie, decât o singură minune, iubirea,
Căci la braţul ei puternic le invâng pe toate,
Ca o zeiţă a nemuritoarelor vise măreţe,
Născută pentru a sfinţi iubirea,
Unde te pot găsi, minune?

poezie de Valeria Mahok (7 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru de Australia

sunt femeia
care nu poate trăi...
fără albastrul oceanului!
sunt aripa
care nu poate zbura...
fără azurul clar al cerului!
sunt firul
care nu poate urca...
fără seninul sufletului!
sunt inima de Lună Plină
care nu poate trăi fără ochi de vis,
şi visele mele au gheare de leu,
apără zbor de lebădă neagră...

numele meu este săgeată,
albastru de Australia...
şi nu am să rămân în umbră,
nu am să caut decât cerul,
la fel ca Statuia Libertăţii...
şi zi şi noapte, şi noapte şi zi...
suflet de vis împlinit voi fi mereu!
albastru de Australia...
curat, rostind iubire de oameni!
secret universal, ţesut misterios
de un păianjen creator,
unind viaţă cu viaţă...
într-o carapace infinită...

poezie de Daniela Voiculescu
Adăugat de Ilinca Puiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem aspiranţi la... iubire?!

Ca o şcolăriţă cuminte,
am citit printre ridurile
de pe fruntea-ţi îngândurată...
Am aflat culorile din visurile tale
de când erai un adolescent
care scria poezii rimate ieftin...
De dragul tău,
am mângâiat macii cu miros de levănţică
deşi eu iubesc pe împăraţii Roşu şi Verde...
De câte ori am atins mătasea lor,
mi-au sângerat albastru-n buricele degetelor...
De dorul tău,
am ascultat muzică de jale
şi-am început să-ţi iubesc mâinile cele calde
care-mi scriu caligrafic în fiecare noapte,
pe trupul meu, în vis...
Ce-am mai făcut de dragul tău...?
Am citit mii de poezii,
am scris alambicat decriptări
unor feţe palide care nu înţelegeau nimic...
Am aflat că eşti şi-acum
un adolescent în suflet
şi mi-e teamă să-ţi cânt tot cântecul inimii mele,
ca să nu mă trezesc din visul
în care tu nu-ţi aminteşti de mine...
Aş vrea să te-aştept într-o gară,
de vară, de cu seară,
pe-un peron plin de domnişoare bătrâne
în rochii de tafta prăfuită
şi de domni din altă epocă...
Şi să mă strângi în braţe
cât pentru-o viaţă,
cât pentru-o altă viaţă,
până la nemurire!
Suntem aspiranţi la... iubire?!

poezie de Georgiana Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-vă oameni

Iubirea este mai veche decât omul?
Iubirea a apărut odată cu omul?

De unde vine iubirea?
Ce este de fapt iubirea?
Există fericire fără iubire?
Poate perpetua viaţa fără iubire?

Religia spune că iubirea
Este mai veche decât omul.
Ştiinţa spune că iubirea,
S-a născut odată cu omul.

Poeţii spun că iubirea este simţire,
Că este extaz, că este trăire,
Şi tot ei spun că viaţa fără iubire,
Este săracă, anostă, fără sclipire.

Iubirea este credinţa.
Iubirea naşte şi renaşte fiinţa.

Iubirea e acel flux inefabil de şoapte,
Şi dorul lăuntric de libertate.

Iubirea împlineşte şi-nalţă.
Iubirea este viaţă în viaţă.

Iubirea este năzuinţa către perfecţiune.
Iubirea este uniune.

Iubirea este desăvârşire.
Iubirea înseamnă nemurire într-o existenţă muritoare.

Iubirea este paradis sideral.
Iubirea este spirit universal.

Iubirea este trăire în reverie.
Iubirea este sinele in sine.

Iubirea este dorul de fiinţă,
De tot ce ne e drag, şi de tot ce există.

Iubirea este darul divin al naturii.
Iubirea este elixirul fericirii.

Iubirea e lacrimă de mamă,
Şi plânset de copil cuminte,
E strigăt ce se cheamă
Iubire de copil şi de părinte.

Iubirea numită dorinţă,
Este dragoste şi năzuinţă,
E focul îndrăgostiţilor,
E fericirea iubiţilor.

Iubirea de oameni,
Ne face mai buni.
Iubirea de neam şi de ţară,
Ne face puternici aici si afară.

Iubiţi-vă oameni,
Aici,
Pe Pământ şi pe Lună,
Să clădim o lume mai bună!

poezie de Gheorghe Alionte (20 februarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe calea fără nume

Trecutul se ascunde în neştiute astre,
adesea nici cu gândul nu îl putem găsi,
pierduta lui trăire din sufletele noastre
ne tulbură tăcerea puterii de-a mai fi.

Dar poate vreodată va reveni pe-o rază
să lumineze calea iubirii cea dintâi
ce pradă neuitării din haos ne veghează
cu-o ultimă dorinţă rămasă căpătâi.

Voi aştepta minunea când zorii la fereastră
veni-vor din văzduhuri lipsite de uitări
să-alunge luna plină rămasă sus pe creastă
sub vraja revărsată din mitice viori.

Atunci voi înţelege că într-o zi anume,
călare pe licornul cu frâul de argint,
vei reveni iubito..., pe calea fără nume,
să te alint în patul cu flori de hiacint.

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, ediţia din 26.08.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!