Limba română e actul meu de naştere, eu sunt fiinţă sub măslinul ei, care rodeşte de două mii de ani, dreptul meu e să-i ţin dealul verde şi bătut de soare şi să stau în genunchi sub ploaia cântecelor ce ţâşnesc din ea.

citat celebru din Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Limba Română

În limba română a sculptat Brâncuşi,
Şi şi-a vărsat tot dorul Eminescu,
A plans pe corzile viorii, a lui Enescu arcuş,
În limba română a pus viaţă-n pânze, Grigorescu.

În limba română cântă aşa duios privighetoarea,
Şi tot în limba noastră toţi stejarii povestesc,
În limba română străluceşte-n razele de soare marea,
În limba română toate florile iubesc.

În limba română lumea este mai frumoasă,
Şi tot în limba noastră rugile se înalţă către stele,
Limba română pentru mine e "Acasă"
Limba română, limba visurilor mele.

poezie de Marius Alexandru (9 august 2021)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet.

Fănuş Neagu în Întâmplări aiurea şi călătorii oranj
Adăugat de Gabico
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză

Pe dealul bătut de soare
Copilul paşte cireada de bivoli.

Pe dealul bătut de soare
Copilul adoarme şi visează că
Bivolii îl zdrobesc mugind în picioare.

Copilul visează şi ţipă în somn
Iar bivolii pasc nepăsători
Şi nimeni nu ştie că acolo se naşte
În spaime cumplite un poet.

Pe dealul bătut de soare
Bivolii habar n-au de nimic
Dar tot sunt buni la ceva.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba română

Limba română este patria mea
A zis poetul demult cândva.
Limba română e sufletul meu
Zic acuma cu mândrie eu!

Limba română e dor nemuritor
A zis pământul pe care trăieşte al meu popor.
Limba română este a doua mamă a mea
A zis un copil cu ochi ca de stea.

Limba română e dulce şi frumoasă
A zis un bătrân care stătea singur la un colţ de masă.
Limba română e tot ce v-am dat eu mai sfânt.
A zis domnul cu glasul lui curat şi blând.

poezie de Vladimir Potlog (29 august 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pare rău că n-am învăţat limba rusă ca să-i pot citi în original pe Tolstoi şi Dostoievski

citat celebru din Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri în limba română

Ştiu, m-a trimis Dumnezeu
Dintr-un izvor de lumină
Pe Terra să sorb graiul Său
Limba Lui dulce, română

Ca mai apoi revenit
Iar în esenţa divină
Din când în când să-i recit
Versuri în limba română...

poezie de Iurie Osoianu (31 august 2017, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea, cea română

Dintre toate ce sunt, ori au fost, ori devin
Dintre graiuri uitate, ori prezente şi vii
Limba mea, cea română, te învaţă să fii
Cum nici una nu poate, mai înalt, mai divin...

Sunt plecaţi de acasă peste mări, peste ţări
Milioane de fraţi şi surori, aprig chin...
Limba mea, cea română, cea în care mă-nchin
Cea în care mă rog, pentru ei, către zări...

Limba-n care gândesc, mă exprim şi iubesc
Mă hrăneşte din cărţi cu o hrană de vis
Limba mea, cea română, cea în care v-am scris
Cea în care iubiţi şi trăiţi har ceresc...

Şi-ntr-o zi, peste timp, când m-oi stinge de tot
Voi gândi către voi - rugă Celui de sus
Limba mea, cea română, mi-ar zâmbi la apus
Şi-ar grăi pentru mine, când eu n-am să mai pot...

poezie de Petrică Conceatu (2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba Română

Limba română sunt eu!
Am fost zămislit de părinţi
În limba română.
Fiecare celulă a fiinţei mele
Pământene,
E plămădită în grai românesc.

Până am ieşit la lumină,
Am început a-l şopti,
Odată cu prima picătură de sânge
Pornită să ducă viaţa şi limba
În celelalte alcătuiri
De le zicem celule sau inimă.

Apoi... am gângurit primii paşi,
Laptele ce l-am supt
Şi braţele de gâtul mamei
Au fost în limba română.

Limba română nu se învaţă.
Ea există odată cu mine.
În şcoală am deprins doar
S-o şlefuiesc, s-o fac să strălucească
Şi, mai ales, s-o păstrez neîntinată.

Auzit-aţi grai mai frumos
Şi mai plin de expresivitate
Decât limba română?
Puteţi spune în alte graiuri
A ogoi, a jindui, a tânji ori a doini?
Nici poveste! Vorbe asimilate!

Limba română sunt eu!
Eu sunt patria, izvoarele, munţii,
Cimitirele şi ceilalţi asemenea mie
Din cuprinsul României.

Patria e dăruită de Dumnezeu
Cu nenumărate şi felurite bogăţii.
Ni le pot fura, smulge, străinii.
Dar cea mai mare şi mai sfântă bogăţie,
Limba română,
Nimeni nu ne-o poate lua.
Smintiţii de noi, ne cam batem joc
De limba română
Şi o mânjim, netrebnic, cu
Halloween, locaţii, a aplica.
Marfă de import. Circumstanţială
De mod, de timp, de loc.

Eu sunt limba română!
Când nu voi mai fi
Şi preotul va rosti, ca la orice slujbă:
"Să se desfacă în limba din care a fost făcut!
Amin!"

poezie de Virgil Răzeşu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba română

Timp care curge, timp ce purcede
În urmă-ne multe n-or să rămână,
Dar niciodată nu se va pierde
Doamna frumoasă, limba română.

S-or duce zilele, iubiri fără margini
Vor trece sub marea uitare stăpână,
Dar niciodată n-o cădea în paragini
Doamna românilor, limba română.

Cuvântul ei dulce ne este nume
Glasul ei cântec mereu ne adună,
Bunii şi răii nu au pe nume
Mai sfânt decât ea, decât limba română.

Pământu-acesta cât ne rămase,
Munţii cu vulturi, marea cu spumă
Stau sub lumina ce arde în case
La fiecare, limba română.

Făcuţi dintr-un sânge străvechi precum vinul
Din boare şi rouă şi din furtună,
În ea ne rostim bucuria şi chinul,
În prea iertătoarea limbă română.

În ea se botează şi viii şi morţii,
În ea se şopteşte sub clarul de lună,
Au dus-o pe buze şi domnii şi hoţii
Trăind de milenii în limba română.

Iar timpul tot curge şi curge-va veşnic
Şi sufletu-mi tainic mereu se cunună
În fiece toamnă, sub stelele sfeşnic,
Cu blânda mireasă, limba română.

poezie de Mihai Duţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uniunii Scriitorilor din România (USR) şi Gabrielei Vrânceanu Firea Pandele ş.a.m.d., membră a USR şi a PSD, primarul capitalei, care siluie limba română fără nicio ruşine: II (pamflet)

O, tu, patrie străbună,
Siluiesc limba română
Fel şi fel de agramaţi,
De inculţi, de-nfumuraţi!

Cu durere mare-n suflet,
Éu stau îngrozit şi cuget:
Cât de agramaţi sunt unii,
Spre ruşinea Uniunii!

pamflet de George Budoi din Aceşti Agramaţi care ne conduc (15 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare rău pe care i-l poţi face unui pescar din Deltă, e să-i furi luntrea.

citat celebru din Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăbuşirea unui zbor până la capăt, înseamnă că acea fiinţă a fost năpădită de singurătate.

Fănuş Neagu în Album de familie - Brăila (1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acord 29

Un artist are doar două drepturi...
dreptul la naştere
şi
dreptul la moarte.
Dreptul la viaţă este pentru el
interpretarea
realităţilor lui.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie sa te împrieteneşti cu vinul şi să-l alegi pe acela care merita să-i spui "dumneavoastră"!

citat celebru din Fănuş Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorului său de limba română pe care îl chema Fântânaru şi căruia îi cam plăcea să bea

Dacă apa din fântână
S-ar preface-n vin Cotnar,
Aş lăsa limba română
Şi m-aş face Fântânar.

epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Grozăvescu Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În limba română

Fratelui ucrainean de
crez şi suferinţă Ion Dumeniuk,
căzut în marea bătălie pentru limba română din Basarabia

De m-a prinde vreun dor de-al cocorilor zbor,
Îmbrăcat ca ascetu',-n târsână,
Îmi voi pune-n boccea o baladă şi-un nai
Să m-aline în limba română.

Lângă mare de-o fi să mă fure-ntr-o zi
Din genunile apei vreo zână,
Pizmuiţi-mă, fraţi, ori destinu-mi deplângeţi
În duioasa mea limbă română.

Când s-a da la hotare bătălia cea mare
Şi-oi sta scut pentru-a Ţării ţărână,
Voi uraţi-mi să vin nu pe scut, ci cu scutul
Şi doinind tot în limba română.

De va fi să-mi trădez al strămoşilor crez,
Nici o urmă de-a mea nu rămână:
Ochii daţi-i la corbi, leşul daţi-l la câini,
Blestemaţi-mă-n limba română.

Iar de fi-va să cad lângă cetini de brad
În vreo luptă cu lifta păgână,
Prohodiţi-mă, fraţi, după legea lui Crist,
Cu Aleluia în limba română.

poezie de Nicolae Mătcaş din Surâsul Giocondei (1997)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am urcat, pe dealul nucilor

Am urcat pe dealul nucilor,
S-ascult glasul viu al cucilor,
Să văd şoimii cum se înalţă,
Când badea mă tine în braţe,
Am urcat pe dealul nucilor.

Nucilor batrăni, înalţi şi verzi,
Pe bădiţa să-l opriţi din mers,
Că îl aştept la umbră deasă,
Dragostei să-i facem casă,
Am urcat pe dealul nucilor.

Am urcat pe dealul nucilor,
În braţe cu un buchet de flori,
Coroniţă să îmi fac,
Să-i fiu dragă cui mi-e drag,
Am urcat pe dealul nucilor.

Am urcat pe dealul nucilor,
Să leg cu bădiţa dor cu dor,
Şi-am făcut un legământ
Să ne iubim şi-n mormânt,
Am urcat pe dealul nucilor.

poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visam

că trăiesc într-o ţară liberă
şi conducătorii nu sunt viermi
sau râme credeam eu în alt vis
conectat la altă dimensiune
unde soarele era gratis pe cer
mă spălam cu apă fără să stau
în genunchi în faţa celor care
şi ei au căzut în genunchi în faţa
stăpânilor stăpânilor mei
inima era străpunsă de iubire
pentru modelul de viaţă intrat
în vigoare odată cu deschiderea
ferestrelor care se jucau cu umila
mea fiinţă când se închideau
sau deschideau şi totul depindea
de visul visat înainte să-i ating
limitele de sclav într-o lume rea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba asta veche şi română

Să iei cuvântul celor ce sunt muţi
Şi sabia de limba lor s-ascuţi,
Să iei oglinda celor ce sunt orbi
Şi zborul ce-i înduplecă pe corbi,

Să scriem negru-acolo unde-s vii
Şi alb pe fruntea celor pământii,
Iar coama unei iepe în amurg
Să fluture sub norii care curg.

Să iei cuvântul meu, cuvântul tău,
Şi taie-l sub secure de călău,
Nimic, nimic, nimic să nu rămână
Din limba asta veche şi română.

Şi-apoi să iei din fraţii tăi puţin,
Să îi amesteci bine cu venin,
Cu mâinile curate, în pământ,
Să sapi o groapă fiecărui sfânt.

Să iei cuvântul celor ce sunt muţi
Şi-apoi tot c-un cuvânt să-i împrumuţi,
Să sapi o groapă lungă, iară eu
Îl voi ucide-apoi pe Dumnezeu.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elevii erau obligaţi să vorbească în timpul recreaţiilor numai în limba franceză. Acela care era prins că vorbea româneşte primea o bilă de lemn pe care trebuia s-o poarte până ce prindea pe un alt elev vorbind în limba română spre a i-o trece. Elevul care avea bila, fie la dejun, fie la masa de seară, pierdea dreptul la un fel de mâncare.

Constantin Bacalbaşa în Bucureştii de altădată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!