Toba lui Drake

Drake e-n hamac la o mie de mile depărtare,
(Căpitane, dormi bine-acolo jos?)
Ancorat cu două ghiulele-n Golful Nombre de Dios,
Visând cum Plymouth Hoe, promontoriul, se-nfige-n mare.

Fosforescența mării luminează Insula și navele-ancorate,
Marinarii dansează pe vârfuri și călcâie, și spun câte o glumă,
Și luminile sclipesc pe țărm, și mareea galopează-n noapte...
El vede totul limpede, cum vedea și-acum mulți ani în urmă.

Drake era din Devon, domn apelor din zare-n zare,
(Căpitane, dormi bine-acolo jos?)
Hoinar cu inimă ușoară, până-n ora morții curajos,
Visând cum Plymouth Hoe, promontoriul, se-nfige-n mare.

"Duceți-mi toba-n Anglia, atârnați-o pe țărmul 'nalt
Și bateți-o când îndrăzneală și praf de pușcă mai aveți o brumă;
Iar dacă spaniolii vin spre Devon, eu voi părăsi Cerescul Port
Și toba va răsuna-n Canal, cum răsuna și-acum mulți ani în urmă."

Drake stă-n hamacul lui până vine iarăși Invincibila Armada,
(Căpitane, dormi bine-acolo jos?) El, la răcoare,
Ancorat cu două ghiulele, așteaptă să-i audă tobei canonada,
Visând cum Plymouth Hoe, promontoriul, se-nfige-n mare.

Chemați-l din adâncul mării, chemați-l cu răpăit de tobă,
Chemați-l când navigați spre inamic în pulbere de spumă;
Acolo unde cântă vechiul curaj și flutură stindardul vechi
El e treaz, de veghe, cum era și-acum mulți ani în urmă!

* Poemul a fost inspirat de o legendă din secolul al XVI-lea legată de moartea celebrului explorator, corsar și amiral englez Sir Francis Drake, 1540-1596, care a murit într-o expediție împotriva coloniilor spaniole din regiunea Caraibe. Legenda se referă la toba lui Drake, care era bătută când marinarii trebuiau să se prezinte la posturile de luptă. Această tobă a fost adusă în Anglia și atârnată la Abația Buckland ( Buckland Abbey), în apropierea portului de bază a lui Drake, Plymouth, comitatul Devon.

Potrivit legendei ea este bătută sau bate singură atunci când Anglia este în pericol. Se spune ca a fost auzită:

- Când Nava Mayflower a părăsit Plymouth-ul în anul1620

- Când Napoleon Bonaparte a ajuns, ca prizonier, în portul Plymouth la bordul navei Bellerophon.

- La izbucnirea Primului Război Mondial, 1914.

- In anul 1918, când flota militară germană s-a predat aliaților.

- În perioada evacuării de la Dunkirk, 1940.


* In acea vreme un marinar decedat pe mare era "înmormântat" înfășurat în propriul lui hamac, cu o ghiulea de tun la cap și una la picioare pentru a se asigura scufundarea corpului până la fundul mării.

* Nombre de Dios Bay (Bahía de Nombre de Dios) – Locul unde-și doarme somnul de veci Francis Drake.

* Insula – Insula Drake (pe vremea lui Drake se numea Insula Sfântul Nicholas – St. Nicholas' Island).

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Trebuie să existe un început pentru orice chestiune importantă, dar continuarea spre final până când este temeinic terminată aduce adevărata glorie.

citat din (1587)
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

În primăvara anului 1960, astronomul american Frank Drake a dat startul proiectului "OZMA", numit astfel în amintirea feericei țări a vrăjitorului din Oz. Radiotelescopul de la Green Bank a fost îndreptat întâi spre Tau Ceti, stea asemeni Soarelui, apoi, după trei luni în care nu s-a captat nici un mesaj care să poată fi considerat artificial, Drake a schimbat ținta cu o altă stea apropiată, Epsilon. Imediat, un semnal deosebit de clar a fost receptat și entuziasmul a țâșnit nestăvilit. Au trecut însă mai multe săptămâni și semnalul nu s-a repetat; abia după câteva luni s-a constatat că pseudomesajul stelar fusese de fapt datorat unui avion care intrase întâmplător în raza de acțiune a radiotelescopului.

în Urme de pași în cosmos
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
frică (vezi și teamă)
Frica este o amăgire puternică.

definiție de în Nefertiti. Cartea Morților
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Remembered for a While Hardcover" de Nick Drake este disponibilă pentru comandă online la 189.99 lei.

Nu, nu țin cu zeii: sunt egoiști, în templele și raiurile lor.

în Nefertiti. Cartea Morților
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oare există cu adevărat viață inteligentă pe Pământ?

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viitorul prindea formă chiar în acele clipe și noi făceam parte din el.

în Nefertiti. Cartea Morților
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Life in a Day

Distribuție: Cindy Baer, Matthew Irving, Moica, Caryn Waechter, Ester Brymova, Drake Shannon, Ashley Meeks, Cec Marquez

trailer pentru Life in a Day, regia Kevin Macdonald (2011)
Adăugat de Georgiana MîndruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton amuzant

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și materialul video în engleză.

Se pot calcula șansele de a găsi viață inteligentă pe alte planete, cu ajutorul unei ecuații (complicate rău)... Însă dată fiind vastitatea Universului – chiar dacă numai o planetă dintr-un miliard ar găzdui o formă de viață dotată cu inteligență, tot ar putea exista încă 6 miliarde de planete cu asemenea specii.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mintea este mai înceată decât timpul, mai înceată decât focul sau aerul.

în Nefertiti. Cartea Morților
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Curaj, prieteni

(Stând și bând pe un scaun făcut din relicvele corăbiei lui Sir Francis Drake)

Curaj, prieteni, ne suflă-n pânze un vânt bun din pupa,
Întindeți toate velele, Steaua Polară far vă fie;
La revedere de-acum, pământ ferm, sus cupa,
Azi navigăm pe-o mare de băutură, plini de veselie!

Umpleți cu vin nou burduful în hrubele cârciumii,
Căci, iată, vom tăia curând cercul ecuatorului fierbinte:
Hei, flăcăi! După cum mi se-nvârte capul, luați aminte
Că nava a luat viteză, iar noi deja navigăm în jurul lumii.

Ce suflete meschine-au cei care stau acasă
În loc să bată mările, nenumărate țări străine,
Și să câștige varii experiențe sau, cu privire curioasă,
Să descopere lucruri și ținuturi noi, ca mine!

Dar ai grijă, ai grijă, te rog, bunule cârmaci, ca nu
Cumva să treci în graba mare pe lângă Peru!
Acolo vom umple cala, cât numeri până la cincizeci,
Cu aur – și-apoi nu vom mai fi niște bieți meteci,

Nu, noi nu vom mai fi săraci în veci.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dedicație celor din RAF

Niciodată, de când navele englezești
Au dat foc bărbii granzilor iberici,
De când corsarii englezi semănau moartea
De lungul coastei celor trei Americi,
De pe vremea când Drake și Raleigh s-au întors
Acasă de pe șapte mări, învingători,
Fii Britaniei nu au luptat mai cu folos,
Mai îndrăzneț decât acești aviatori.

În miez de noapte sau la amiezi,
Mai rar pe cer senin, pe ceață-adeseori,
Șoimi ai libertății, inimile noastre toate
Sunt cu voi în slavă, acolo printre nori,
Iar sufletele eroilor britanici, privind în jos
Din ținuturi de dincolo de Soare și planeți
Șoptesc – deși jertfa lor, încet, se uit㠖
Cu sufletul la gură, împăcați: Bravo, Băieți!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca pe vremuri (extras)

E-o mare necunoscută dincolo de soare-apune și-o semeață flotă
Naviga pe-acele ape – azi luptele-i sunt amintite-n câte scurtă notă.
Goelete, galioane, brigantine și șalupe cu fel de fel de greemente,
Fregate, nave cu tunuri pe trei punți și pânze albe, confiente,
Dormeau acolo și visau... când, brusc, velele li s-au umflat sus
Pe catarg, deoarece Briza amintea de marinari cum astăzi nu-s
Și-o mie de voci pătimașe lansau chemări pe apele singurătății:
"Veniți, ei v-așteaptă, ca pe vremuri, pe drumul mării și-al libertății!"

Și Briza călătoare susura-ncet, ispititor: "Ca pe vremuri,
În gerurile Nordului, unde norii negri și-au tot stors și stors
Fulgii, iar ei au așteptat, oh, așteptarea! Ca pe vremuri,
Puternici și răbdători, de la Pentlants la estuarul Forth.
Cețurile vinete orbeau ochii, nu se vedeau promontoriile,
Se prăvăleau furtuni sălbatice, zilele se-apropiau tot mai haine,
Dar ei le luau în piept nepăsători – ca pe vremuri,
Și știu că întotdeauna se gândeau la tine."

Era pe-ocean o fregată cu vele întinse, în grăbit marșrut,
Vorbea răstit, ca toate fregatele care n-au timp de pierdut:
"Sub Nelson era zor mare, noroc că eram făcută din lemn bun,
Căci ne trudea pe-atât cât ne iubea, era greu de mulțumit, vă spun.
Mai sunt englezii nebuni ca altădată? Fregatele, tot puține?
(Vor mai lâncezi velele-aștepând să le fie înnoit tachelajul?)
E, ca tot ce-i saxon, greu de urnit și ezită-n expectativă echipajul?
Mai veghează fregatele pe mări? Semnalizează cum se cuvine?"

"Ca pe vremuri", i-a răspuns încetișor Briza surâzătoare,
"Ar trebui să vezi cât de rapid se-nșiră crucișătoarele ușoare
Scrutând orizontul, ca pe vremuri, pe arșiță sau ger
Și hidroavioanele cum se rotesc în zbor pe cer.
Când radiotelegrafistul șuier㠑Dușmanul în vedere",
Chiar dacă modul de comunicare-i altul, el are-același înțeles,
Marinarii scot aceleași urale și-aplaudă, ca pe vremuri,
Și eu, firește, surâd și mă gândesc la voi la fel de des."

Atunci, s-a auzit o voce dinspre nava cu tunuri pe trei punți,
Gravă ca tonul unui monarh, nu se putea să n-o asculți:
"Era seara, pe o furtună de iarnă pe care-o mai simt încă,
Trebuia să reducem din vele-n valurile înalte cât o stâncă,
Dar noi am înălțat până și velele zburător, și le-am călcat pe urme,
Și, cum ne-nvățase Hawke*, am luptat cu ei pe apele în spume.
Până-n zorii zilei îi izgonisem de pe întreaga mare;
Acum, când inamicu-i învins, mai e de noi nevoie oare?"

A strigat briza: "Ei au luptat ținând drept drumul, ca pe vremuri,
Au luptat și-au rămas de neuitat, o frumoasă amintire,
Nicio milă marină parcursă virând sau rezistând, ca pe vremuri,
N-a-ncăput în niște mile marine măsurate cu teamă sau cu șovăire;
Și-armele lor în amurg scoteau hohote vesele de râs.
Părerea că inamicul a fost victorios ar putea fi adevărată
Când el numai în port își găsea adăpost pe vremuri,
Iar eu mă-ntreb dacă el a uitat ce-a pățit vreodată?"

S-a auzit un chicot înfundat și o navă ca un negru nenoroc
S-a furișat în vântul brigantinei, făcându-și cu curaj acolo loc.
"Dați-i foc, Domnilor, căci mareea, iată,-i tot mai iute, iar
Vântul va înteți focul pe navele Armadei, asta-i clar!*
‘Făclia'* era o misiune primită de pe ‘Ark'*, de la lordul Howard*.
Noi, glumeții din Brixham, noaptea eram cruzi ca un ghepard.
Santină și cală-au explodat, sulf și smoală,-n aer întregul arsenal!
Credeți, dragii mei, că asta fost pe placul Marelui nostru Amiral?"

A strigat briza: "Știți numai câteva lucruri de pe vremuri
(Gloriana6, te-a trezit vâltoarea luptelor, ai avut emoții?);
Umbre zdrențuite și speriate, zburând, ca pe vremuri,
Din fața vârtejului distrugător al spectrelor nopții:
Unii au fugit luând drum cap compas spre sud, să scape
De batjocoritorul ecou venind din vest "Hei, unde sunteți, ahoy?"
Dar toți au primit și înțeles mesajul, ca pe vremuri,
Iar scânteile din întuneric mai povestesc și astăzi despre voi."

Dincolo de-apusul soarelui se află Portul de Aur, locul fericit;
Acolo ancorează navele-ndrăznețe când luptele iau sfârșit,
Acolo nu-s valuri, stânci submarine, războaie, nu bântuie furtuna,
Acolo zefirul susură cântece-ncântătoare și-i pace-ntotdeauna.
Ei au traversat și ultimul orizont, solemni pe puntea navei lor,
Pilotul îi conduce-n Rai, unde fiecărei nave s-ajungă i-a fost dor:
E gloria finală, nouă și, ciudat, totodată nespus de veche,
Acolo sobrul gri lucește ca auriul din stema Tudorilor*, nepereche!

Și bigile,-n aștepare,-s ridicate, ca pe vremuri,
Și-n vreme ce tunurile încep să bubuie-n saborduri
Ei ascultă îndemnul trompetei de-argint, ca pe vremuri,
Înălțându-se deasupra flamurilor, în prova și în borduri!
"Ai voiajat tăcut și supus, mic și singur, spre străine țărmuri
Sau plin de faimă sub o norocoasă stea, dintre aleșii cei mai cei?
Acum te-așteaptă dincolo Portul de Aur, ca pe vremuri,
O mare binevoitoare și străveche te-așteaptă la sânul ei."

NB.
* Edward Hawke, 1705 -1781, celebru amiral englez.
* În dimineața zilei de 7 august 1588 o flotă spaniolă (celebra Armada - 130 de nave având la bord 29 453 de oameni - marinari, artileriști, calugari, preoți, medici) destinată cuceririi Angliei ancorează în rada portului Calais. In aceeași noapte fostul corsar Francis Drake, acum primul adjunct al lui Charles Howard of Effingham, 1536 - 1624, mare lord amiral al Angliei, comandatul forțelor navale engleze, decide încărcarea a opt mici nave cu materiale incendiare (smoală, pucioasă, praf de pușcă etc) și lansarea acestora la sacrificiu, folosind vântul prielnic și mareea ca elemente propulsoare, asupra navelor spaniole). Operațiunea a fost o reușită, Armada dispersându-se și, ulterior, datorită vremii nefavorabile pierzând 63 de nave si cca 25000 de oameni.
3. Făclia ~ Torch – sistem avertizare a faptului că inamicul se apropie de Anglia, mai exact un lanț de faruri-făclii de-a lungul coastei de la Cornwall până la Londra. Făcliile se aprindeau în caz de pericol dinspre mare. Deși cumva rudimentar acest sistem a funcționat dându-i timp lui Drake să-și pregătească acțiunea
* Ark Royale – nava amiral a flotei engleze pe care se afla comandantul acesteia.
* Charles Howard of Effingham, 1536 - 1624, mare lord amiral al Angliei.
* Gloriana a fost numele dat de poetul Edmund Spenser, 1552-1599, personajului său care o reprezintă pe regina Elisabeta I în poemul său Regina zânelor (The Faerie Queene).
7. Dinastia engleză Tudor, 1485-1603, întemeiată de Henric al VII lea.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava?

Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n fața noastr㠖 e tot ce marinarii știu.
Unde-i ținutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastr㠖 marinarii doar atâta spun.

În amiezile-însorite, umăr lângă umăr, este plăcut foarte
Să pășești pe puntea unde cerul de mare se desparte;
Sau, pierdut în gânduri, să privești cum în urmă
Siajul se lățește-n depărtare-albit de spumă.

În nopți grozave, când oceanul își sfâșie mânios veșmântul,
Ce lucru mândru e să lupți cu valurile și cu vântul!
Sus, la gabie, pe catargul care se-încovoaie sub sălbatice rafale
Marinarul trăiește-o altă viață, înfruntând zeci de furtuni în cale.

Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n fața noastr㠖 e tot ce marinarii știu.
Unde-i ținutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastr㠖 marinarii doar atâta spun.


NB. Primul vers a fost, probabil, inspirat de sonetul lui William Wordsworth, " Unde-i ținutul spre care trebuie
să se-îndrepte-acea navă?''

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Corabia verde

Corabia se frământă și se răsucește
în lupta cu valurile ce-o izbesc tâlhărește
și apele cresc ca din hău năzdrăvane,
căpitane! căpitane! căpitane!

Invinsă pe-o clipă, sub valuri se pierde
parcă de-a pururi, corabia verde
năprasnic mușcată de uragane,
căpitane! căpitane! căpitane!

Prin potopul ce zălud o răstoarnă,
s-aud prin văzduh ca o goarnă,
peste-ale mării nesfârșite noiane,
poruncile tale de proroc, căpitane!

Și iată, de odată se-nalță semeață...
iarăși, Crăiasă peste timp, peste ceață,
peste-ale apelor titanice toane,
corabia ta verde, o, căpitane!

Zănatec aleargă prăpădul pe ape,
tot mai aproape și mai aproape,
dar duhul mai tare-i ca-ale mării prigoane,
căpitane! căpitane! căpitane!

Gata cu toții să murim în picioare,
pe marea aceasta ce crâncen ne doare,
spargem talazuri, înfrângem bulboane,
cu gândul la tine, o, căpitane!

Lupta e cântecul și biblia noastră,
holde vor crește de samulastră
din cremenea oarbă, din pietroase mormane
și din sângele nostru, o, căpitane!

Moartea însăși de-ar sălta pe punte,
sărire-ar fulgeris cine s-o-nfrunte,
printre mii și mii de uragane,
căpitane! căpitane! căpitane!

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rudyard Kipling

Cântec de ancoră

Hei, vira ancora! Vira, of, vira până-ntinde lanțu-n prova!
Încă o-ncercare! Stop. Țineți-o-n barbotin un pic.
Lasca* manevrele velelor, întoarceți vergile –
Vela foc gata de plecare! Vira până când lanțul e la pic! *

La drum! Iubire, nu mai putem rămâne lângă tine –
Lăsați paharele, spuneți-i fetei adio și sărutați-i obrăjorii;
Pentru că vântul, iată, strigă, "Nu când vrei tu și îți convine
Te-ajut, ci atunci când am eu chef să vin la tine,
Sus ancora, dacă vă e dor de Mama Carey*
(Dacă vreți să navigați spre Mama Carey!);
Oh, drum bun spre locul unde-și hrănește Mama Carey puișorii!"*

A mai rămas o cheie!* Gata, s-a smuls de pe fundul mării!
Ancora tribord la suprafață! Spălați-o și la post cu ea!
Nava girează spre babord, iar ancora-i încă plină de noroi,
Anul ăsta n-o vom mai fundarisi vreodată. Valea!

Drum bun și vânt din pupa spre marea cea albastră,
Cu nava-n balast*, ușoară, fără marfă-n cale,
Plecăm la drum, a venit iar vremea de plecare,
Parâmele-s molate de pe babale;
Datoriile ni le va plăti briza care bate-n urma noastră!*

Hei, volta! Iar voi, acolo, recuperați parâma pupa!
Acum, atenție la palanc; prindeți curentul trăgător!
Asigurați ancora și legați-i brațele, slăbiți gaiul* bigii.
Sus brațele, hai trageți-le sus și strângeți-le ușor!

Ei, bine, acum la drum! Vom avea-n Canal* vântul din pupa;
Vorbim șoptit în vreme ce dezlegăm velele; în ceasul plecării
Vântul își încordează tot mai tare struna,
Luminile geamandurilor rămân în urmă, una câte una,
Iar nava sforăie sub vela trincă inspirând parfumul mării,

Cârma și velele-s în deplin acord, în noapte nava-și știe drumul.
E bolnavă-n port, iar leac e numai sărutul talazului nebun!
Cu prova spre Brest* și-nsemnele englezești sus pe catarg,
Ridicăm toate pânzele pe care ni le permite un vânt bun!

Ei bine, acum la drum! Ushant* ne va-nchide ușa-n spate
Răsucindu-se-n vârtejurile mării ca roata morilor de vânt,
Curând ultimul far va rămâne-n urma
Brazdelor de apă care se rostogolesc în pupa –
Căci noi mergem la Mama Carey
(Navigăm spre Mama Carey!);
Oh, plecăm spre locul unde-și hrănește Mama Carey puișorii!"

* Lasca – a slăbi o parâmă (expresie din jargonul marinăresc ).

* Pic – poziție a navei față de ancoră, când lanțul acesteia este întins vertical pe axa longitudinală a navei, iar ancora e gata să se desprindă de pe fundul mării.

* Mama Carey (Mother Carey) – un personaj supranatural personificând în imaginația marinarilor marea sălbatică și necruțătoare, prevestitor al furtunilor și-al naufragiilor.

* Puișorii Mamei Carey – sunt păsările furtunii (furtunarii), numiți și petreli sau rândunici de mare – se crede că zboară în întâmpinarea furtunii, ele fiind, de fapt, sufletele navigatorilor morți.

* Cheie – o lungime de 25 de metri a lanțului de ancoră ( în marina română, în cea britanică o cheie de lanț are 27.30 metri). Cheile de lanț se leagă între ele cu așa numitele chei de împreunare, în forma de "U" sau de za ( cheia kenter)

* Navă în balast – nava fără marfă la bord, care pentru a respecta anumite criterii de asietă și de stabilitate îmbarcă în timpul "voiajului în balast" o anumită cantitate de apă de mare în diferite tancuri special amenajate.
* Cu alte cuvinte, datoriile făcute de marinari prin crâșmele portului nu vor mai fi plătite niciodată!

* Gai – parâmă pentru manevrarea bigii în plan orizontal.

* Canal – este vorba despre Canalul Mânecii, strâmtoarea dintre Anglia și Franța.

* Brest – oraș port în nord vestul Franței.

* Ushant (în lb. franceză Quessant) – insulă din apropierea coastei vest a Franței, marcând
extremitatea sud-vestică a Canalului Mânecii.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la En.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Jungle Book: Mowgli's Story Hardcover" de Rudyard Kipling este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -74.99- 45.99 lei.

A fost odată, de mult, de mult, pe vremea când lupii pășteau iarbă verde laolaltă cu mioarele, pe când iepurii se potcoveau cu potcoave de argint și măgărușii ciripeau ca privighetorile, a fost atunci o împărăție mare. Spun cei care și-au istorisit basmul unul altuia, de s-a păstrat până în zilele noastre, că trăia în acea vreme, undeva la țărmul mării, un pescar bătrân și sărac, sărac lipit pământului. Tot avutul lui erau luntrea, uneltele de pescuit și o colibă din trestie pe care și-o înălțase, anevoie, cu puținele-i puteri, aproape de marginea mării.

începutul de la Cătălin cu pletele de aur de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Lacrimile Lacramioarei" de Virgil Chiriac este disponibilă pentru comandă online la numai 15.00 lei.
Walt Whitman

O, Căpitane, Căpitanul meu!

O, Căpitane, Căpitanul meu! călătoria noastră plina de primejdii s-a terminat,
Rănile din lupta cu talazurile se văd pe carena navei, premiul a fost câștigat,
Portul e-aici, se-aud clopotele, mulțimea exultă cu privirea la prova-n tangaj
Înaintând implacabil, la nava întunecată, plină de curaj;
Dar, o, inimă! inimă! inimă!
Pete roșii de sânge se văd la bord,
Pe puntea unde Căpitanul zace,
Rece deja și mort.

O, Căpitane, Căpitanul meu! Ascultă clopotele, admiră nava de la prova la dunetă,
Ridică-te – pentru tine flutură drapelul, pentru tine șuieră vântu-n giruetă,
Pentru tine sunt panglicele, ghirlandele de flori, pentru tine vin oamenii pe chei,
Pentru tine sunt uralele, pentru tine strigă femeile Hooray!
Aici, Căpitane! Tatăl meu drag!
Pun acest braț sub capul tău, un cald suport!
Știu, doar visez că tu pe punte zaci
Rece deja și mort.

Căpitanul meu nu îmi răspunde, buzele-i sunt pale, ochii nu mai privesc în sus;
Tatăl meu nu-mi simte brațul, nu mai are voință și nici puls;
Nava a ancorat teafără și în siguranță, voiajul s-a sfârșit, cercul s-a-închis;
Din călătoria înfricoșată ea s-a-întors victorioasă, îndeplinându-și țelul;
Bucurați-vă, o, țărmuri, și răsunați, o, clopote!
Dar eu, îndoliat în sărbătoarea ce-a cuprins întregul port,
Umblu pe puntea unde zace Capitanul meu,
Rece deja și mort.

poezie celebră de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "The Complete Poems" de Walt Whitman este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -116.00- 45.99 lei.
Jules Verne

Duncan, iaht recent construit, navigase într-o călătorie de probă la câteva mile depărtare de golful Clyde și se pregătea tocmai să se înapoieze la Glasgow; insula Arran se vedea la orizont, când marinarul de veghe semnală un pește uriaș care se zbenguia greoi pe urmele iahtului.

în Copiii căpitanului Grant
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Around the World in 80 Days & Five Weeks in a Balloon" de Jules Verne este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.99- 6.99 lei.

Flotila de baleniere

În urale, balenierele-au părăsit portul
Când vântul dinspre țărm bătea spre mare –
Și lumea se-ngrămădea pe cheu și saluta
Flotila care se avânta într-o aventură uimitoare.

Pentru că erau acolo PORUMBIȚA și GÂND BUN
(O, vântul dinspre țărm bătea spre mare!)
Și POLLY DIN SLEIGHTS cu velele ei noi;
Eu doar spre MARY JANE priveam în acea zi de sărbătoare!
O, căpitanul Thwaites de pe MARY JANE,
Când vântul dinspre țărm bătea spre mare,
A ieșit de-atâtea ori cu nava lui în larg,
Era omul care onora orice provocare.

Erau acolo Jack din Grosmont și Tom din Staith,
(O, vântul dinspre țărm cum mai bătea spre mare!)
Jim din Hayburn, Wyke cel Arătos – și mai era
Robin Hood Will, flăcăul meu făr-asemănare.

Willy-al meu m-a sărutat în fața tuturor
Când vântul dinspre țărm bătea spre mare;
Willy-al meu a urcat ultimul la bord
Și și-a fluturat bereta spre mine la plecare.

Și astfel au plecat din port, lăsând uscatu-n urmă,
Când vântul dinspre țărm bătea spre mare;
Deja vedeam parcă gheața sub etrava navei lor
Și sloiurile-n derivă prin frigul nopților polare.

Treceau luni de zile și soseau alte și-alte luni de zile,
Și vântul dinspre țărm bătea spre mare;
Și de multe ori mama-n nopțile furtunoase
Plângea cu mine – curgeau lacrimi, multe și amare.

Dar când, în septembrie,-a urcat pe cer luna plină,
Iar vântul dinspre mare bătea către uscat,
Flotila balenierelor noastre – fericită sărbătoare –
S-a întors acasă din mările nordului înghețat.

Oamenii s-au strâns pe cheu și le-au întâmpinat,
Iar vântul dinspre mare bătea către uscat;
De la orologiul primăriei și până la farul de pe dig
O mulțime de popor aplauda neîncetat.

Le-am văzut din vârful scărilor vechii catedrale
Când vântul dinspre mare bătea către uscat
Și valurile dansau vesel sub bompresurile lor,
Și-n bordul de sub vânt fulguia talazul înspumat.

Le-am văzut de lângă scările vechii catedrale
Când vântul dinspre mare bătea către uscat;
Și nava din fruntea flotilei noastre de baleniere
Tocmai dubla farul*, cu pavoazul cel mare ridicat.

O, erau acolo PORUMBIȚA și GÂND BUN!
(Vântul dinspre mare bătea încă spre uscat ),
Se vedeau, roșii, velele lui POLLY DIN SLEIGHTS –
Și întregul echipaj era pe punte adunat.

Încet-încet toate-au depășit farul de intrare,
Iar vântul dinspre mare bătea către uscat –
Și, la dane acostate, și-au găsit odihna-n port,
Lungul lor voiaj odată terminat.

Dar unde, vai, unde-i oare MARY JANE,
Vântul bătea dinspre mare spre uscat!
Mulți, își strângeau acum iubita-n brațe...
Pe mine iubitul de când nu m-a-mbrățișat?

Of, spuneți-mi unde-i MARY JANE,
Acum, iată, vântul bate dinspre mare spre uscat!
"Mary Jane cu întregul echipaj
În largul oceanului s-a scufundat!"

Duceți-mă acasă la scumpa mea mamă,
Deși vântul bate dinspre mare spre uscat;
Niciun talaz nu-mi va lovi iubitul,
Făr-a se izbi întâi de sufletu-mi înfrigurat!

Duceți-mă acasă, căci de astăzi nu-mi mai pasă
Dacă vântul bate dinspre mare spre uscat;
Willy-al meu zace în abisurile morții,
Dar inima lui bate în pieptul meu ca altădat'.

* A dubla farul – nava, în marșul ei, ajungând la travers de far (farul aflându-se într-o direcție perpendiculară pe axa longitudinală a navei).

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Insula de vis

Pierde timpul acolo unde nu există timp
În albastrul catifelat dintre cer și mare,
Cufundă-te-n tăcerea pământească-n contratimp
Cu cântece de sirene și căluți-de-mare.

Pășește pe insula de vis cu vămi de abur,
Prieten al nimicului, dușman al ființei,
Mergi în căutarea graniței de albastru pur,
Lasă în urmă frigul tăios al necredinței.

Scufundă-te în imensele tale abisuri,
Savurează pe-ndelete golul din adâncuri,
Întinde mâna, apucă comorile din versuri
Dintre cobaltul și safirul mării de gânduri.

(Despre insulele Eolie- Italia)

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook