De-ar fi fost...
Înaintea Timpului, de-ar fi fost să respir,
Aș fi umplut neantul imens,
Cu gândul meu tot mai dens,
De prefaceri, de-nălțări și iubiri.
De-ar fi fost să împlinesc un alt gând,
Aș fi urcat acest pământ,
Din al său obișnuit mers,
La rangul de stea, din Univers.
De-ar fi fost să exist într-un areal,
Undeva în infinitul astral,
Aș fi ales să fiu în acel spațiu curbat,
În care Timpul să-mi rămână nemișcat.
poezie de Gheorghe Alionte (5 aprilie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
De-ar fi să o iau de la capăt
De-ar fi să o iau de la capăt
Să-ndrept tot ce-a fost, mai ales
La grelele mări de păcate
Nu m-aș mai deda așa des.
Aș alege aproape de stele,
De lună, de soare, Hristos
Să merg să mă sprijine-n brațe
Mi-ar fi mult mai mult de folos.
De-ar fi să o iau de la capăt
Să-ndrept fiecare minut,
Nu clipa, nu ora nici anul,
Ci viața-aș schimba să ascult.
De-ar fi să o iau de la capăt
Știind ce e rău și ce nu,
Nu aș repeta măcar una
Din câte-am ieșit vinovatu'.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar ploua
De-ar ploua...
Încet, ca gândul meu nestins
Curgând a întrebare,
Arid de înțeles pur
Și răspunsuri.
De-ar ploua...
Senin, ca privirea ta seara
Zâmbind a revedere,
Aprinsă în lumină nouă
Și visare.
De-ar ploua...
Greoi, ca dorul meu cărunt
Zăcând a neputință,
Lipit în emoții vechi
Și căință.
De-ar ploua...
Repede, ca graba mea ferice
Sperând a început,
Vestită-n gesturi mărunte
Și cuvânt.
De-ar ploua...
Amestecat, ca tine, ca mine,
Simțind indecis,
Visând vise diferite
Și iubind.
poezie de Gabriela Chișcari (16 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi
De-ar fi să fiu acela care-n visuri
te poartă-n brațe lin, ca într-un zbor
deasupra nesfârșitelor abisuri,
atunci m-aș face, pentru tine, dor.
De-ar fi să fiu, în gândul tău, acela
pe care-l vrei, pe care îl dorești
să-ți fie-n calea ploilor umbrela,
atunci aș fi chiar gândul ce-l gândești.
Iar, dac-ar fi să-ți fiu alături, ție,
în zborul de sfârșit, spre alte lumi,
aș vrea ca noua viață să îmi fie
un drum pe care tu să mă îndrumi.
Nu știu ce-aș vrea, dar tu, desigur, știi,
căci ai, în suflet, ca ecou: "De-ar fi...".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul lui
De-ar fi să-mi fac bagajul meu de suflet,
Te-aș lua pe tine și nimic în plus,
Cu tot cu visul nostru recompus,
Aș vrea să plec cu liniștea în cuget.
Ai fost o rază, dăruind un sclipet,
O clipă-n apa mării, la apus.
De-ar fi să-mi fac bagajul meu de suflet,
Te-aș lua pe tine și nimic în plus.
Pe coridoare vechi, un ultim umblet
Al unui sol ce are vești de-adus,
Ecoul glasului ce m-a sedus,
Parfumul tău și chipul plin de zâmbet.
De-ar fi să-mi fac bagajul meu de suflet.
rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar putea
De-ar putea luna să cânte
Printre stele, către zi
Și luceferi s-o asculte,
Poate, poate-aș mai iubi.
De-ar putea gândul să curgă
Înspre tine-ndrăgostit,
Când stau zorile să plângă,
Poate, poate-aș fi venit.
De-ar putea visul să fie
Floare albă sau parfum,
Sărutări pe buze-o mie,
Poate, poate-ți pun acum.
De-ar putea iubirea-n ploaie
Să ne spele de trecut,
Când e sufletu-n văpaie,
Poate, poate, am sa uit
De-ar putea sărutu-n noapte
Și-n destin, a ne uni,
Mângâindu-te cu șoapte,
Poate, poate, voi veni.
De-ar putea să fie soare
Și lumină... peste noi,
Aruncând tot ce ne doare,
Poate, poate, vom fi doi.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar veni Eva pe pământ
De-ar vedea Eva femei,
Ar fi foarte consternată
Și ar spune, cu temei:
Sunt cu mult mai îmbrăcată!
epigramă de Gheorghe Enăchescu din ziarul "Viața Buzăului" (20 iunie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crepuscul
De-ar fi să cred răsăritul,
magiei asfințitului,
i-aș găsi sens.
De-ar fi să cred ciripitul,
și dans păgân aș fi,
și ultim fâlfâit de aripi.
De-ar fi să cred mugurii,
m-aș abandona soarelui,
cu ochii deschiși.
De-ar fi să cred vântul,
pe cei instrăinați,
cu sufletul i-aș imbrățisa.
De-ar fi să cred verdele,
aș întineri cu fiecare frunză,
până la primul surâs.
De-ar fi să cred liniștea,
aș renunța să te caut,
fiindu-mi deajuns ca exiști.
Pentru că,
în crepusculul dorului meu,
ești tu.
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi moartea
De-ar fi moartea neagră, sexy,
Filiformă și-ndrăzneață,
Imposibil... să nu cânte
Un cocoș, în dimineață.
De-ar veni, doar c-o năframă
Și-o cagulă transparentă
N-ai lăsa-o... să aștepte,
La cât e... de insistentă.
De-ar putea fi... Ea... ispita,
Mărul tatuat sau floare,
Surâzând... ca ipocrita
Șarpelui... a provocare.
De-ar fi moartea, poate nu e,
Enigmatică și dulce
Ar pleca pe înserate,
Toți cocoșii să se culce.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi viața
De-ar fi viața o friptură,
Viața duce-o-aș la gură,
Cu ibovnice flămânde,
De perfide șoapte blânde,
De-ar fi viața bere rece,
Tot aș bea și mi-ași petrece,
Cu ibovnice-nsetate,
De plăceri și de păcate,
De-ar fi viața o manea,
Tot aș sta și-aș asculta,
Cu ibovnice lihnite,
De năstrușnice ispite,
De-ar fi viața vis frumos,
Aș da viața, bucuros,
Pe-o ibovnică fierbinte!
Ce pot face de n-am minte?
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi
De-ar fi o lacrimă să fiu
Sau strigăt în tăcerea mută,
Tot aș veni într-un târziu
La tine... patimă tăcută.
Te-aș înveli cu cer și stele,
Cu pulberea din amintiri
Și ți-aș șopti de toate cele,
La margine de împliniri,
De-ar fi, doar lacrimă să fiu
Pe-al tău obraz, ca un sărut,
Dureri aș arunca-n pustiu,
Culcându-te în așternut.
Și depărtările voi sparge,
Cu gândul te aduc aproape,
Purtând o rochie de alge
În dans eteric, peste ape.
De-ar fi, doar lacrimă să fiu,
Sau dor în dimineți cu rouă,
Nu aș mai face-n veci pariu,
Dar aș iubi mereu, când plouă.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altfel de-ar fi fost
Mi-i trecută viața și fulgii cad domol,
Revăzându-ți chipul, ochii-mi scânteiară,
Sunt iar un copil, de pe divan mă scol,
Inima-mi tresare, la fel ca prima oară.
Te privesc, te ating, dar pari schimbată,
Ori de vină-i timpul care parșiv trece.
Însă, nu! Astăzi e pentru întâia dată,
Când ți-am simțit mâna nefiresc de rece.
Nu mai ești la fel cum erai altădată,
Nu-ți mai văd iubirea lucind în privire,
Dragostea nostră - cetate sfărâmată,
Altfel de-ar fi fost, îmi dădeai de știre.
poezie de Alex Dospian (octombrie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 20 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.
* * *
de-ar putea vorbi copacul
despre densitatea aerului
prin care își urcă ramurile
spre nicăieri.
de-ar putea vorbi seva lui
despre firicelele de apă
la care tot împletește
în adâncuri.
vietățile care îl locuiesc
de-ar putea vorbi
despre scoarța-i crestată
cu scurte-scurte poeme.
umbra lui de-ar putea vorbi
o,
ce liniște s-ar așterne!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul
De-ar fi făcut din piatră
Universul se dilată
De-ar fi făcut din granit
Ar crește la nesfârșit
Chiar de-ar fi de platină
Ar crește după datină
Și de-ar fi clădit din stâncă
El se mai dilată încă
Cumpătat, deliberat
El crește accelerat
Urmărind același trend
Să-i fie cu happy-end.
poezie de David Boia
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Vis de iarnă
De-ar fi să treci pe strada mea
Acum, când Soarele-i în nori,
M-aș cerne printre fulgi de nea
Fără să știi, pe-ai tăi bujori,
Și-apoi, în lacrimi prefăcut,
Ți-aș încălzi obrajii-ți reci
Pe buze, cu un lung sărut
Pe strada mea de-ar fi să treci,
De unde, ca într-un abis,
De dor nebun m-aș prăvăli
Chiar între sânii tăi, ce vis
Pe strada mea să treci de-ar fi (!)
Iar după ce mi-aș reveni,
În jos, pe sute de poteci
Te-aș căuta pân te-aș găsi
Pe strada mea de-ar fi să treci,
Și-apoi, dar vai!.... s-a luminat!
Și nu mai cad nici fulgi de nea (!)
E-atâta soare, ce păcat
De-ar fi să treci pe strada mea!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi să mă înscriu într-un partid
De-ar fi să mă înscriu într-un partid,
Apoi s-acced în funcții tot mai grele,
Eu n-aș mai ști ce-i lipsa de lovele
Sau teama cauzată de covid.
Aș prinde-n fine cheag baban, solid,
Cu vile și mașini și toate cele,
De-ar fi să mă înscriu într-un partid,
Apoi s-acced în funcții tot mai grele.
Și n-aș mai fi, cum sunt acum, timid,
Și fără de succes la demoazele,
Căutător prin ghene și pubele,
Un paria gândind la suicid...
De-ar fi să mă înscriu într-un partid.
(Apoi s-acced în funcții tot mai grele).
hipersonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deținutul
I
Mâinii mele-i rămâne
un gest cu care-nspăimântă;
pe vechile pietre
pică jilav din stâncă.
Aud doar acest ciocănit,
și inima-mi bate și-ngână
al stropilor mers istovit și piere-mpreună.
Mai iute de-ar picura,
un animal de-ar veni.
Mai luminos fu cândva .
Dar ce putem ști.
II
Gândește-te, ceea ce-i cer acum și vânt,
și gurii tale aer și ochilor tăi zi,
până în locu-acela mic ar împietri,
în care mâinile si inima ta sunt.
Și ceea ce în tine se cheamă: mâine,-apoi,
și: mai târziu, la anul, mai departe
ar fi ca răni în tine, cu puroi,
și ar tot coace, niciodată sparte.
Și ceea ce a fost, ar fi smintit,
s-ar zbate în tine, gura ce-ai iubit
și nu râdea, de râs ar fi în spumă.
Și ce-a fost Domnul, paznic ar fi numa;
hain, cu-n ochi murdar ar astupa
ultimul gol. Și totuși ai dura.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la De-ar fi...
De-ar fi să strig acum despre Noroc,
cu sângele aș face-o, nu cu glasul
cu sângele acesta ce mi-l joc
sub steaua care-mi vede bun-rămasul;
dar pân-atunci, să știți că nu mă dau
nici dulcii amintiri a maicii mele!
sunt om gândind, iar cupa ce mi-o beau
e-a lui Isus: trufașă-ntre oțele...
țintiți cu grijă carnea mea de lut
și umiliți-mă pe viața toată
am fost nemuritor de la-nceput,
sub sabie, în flăcări sau sub roată...
țintiți! prin golul ce se va isca
în urma plumbilor, căutătura
vi se va scurge-n lut... și-asemenea
o vor urma și gândul și făptura...
de-ar fi să strig acum, aș fi doar eu
și nu m-ar auzi nici Dumnezeu.
poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul timpurilor neștiute
Noi, când ne-am sărutat? Nu-mi amintesc
De-a fost la început, de-a fost în vară...
Sărutul nostru, tandru și firesc,
A fost când ne-am privit întâia oară?
Îți amintești ce simplu, natural,
Acele buze și-au unit dulceața
În spațiul devenit atemporal
Când, în sărut, simțeam, eternă, viața?
Mai știi cât a durat? Eu nu mai știu
Și nici nu vreau, dar cred că-n veșnicie,
De-ar fi la fel sărutul, de-ar fi viu,
Ne va-nsoți. Așa aș vrea să fie!
Iar de va fi atunci cum a mai fost,
Înseamnă că, prin viețile trecute,
Era mereu cu noi, era al nost'
Și-n timpurile noastre neștiute.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmele tale
Lași urme pe zăpadă
Și în sufletul meu.
Ele pentru mine sunt sfinte,
Ca urmele lăsate pe apă de Dumnezeu.
De-ar cădea fulgi mari din cer,
Chiar de-ar veni cel mai năprasnic ger.
Urmele tale nu vor dispărea,
Ele vor rămâne ca o amintire în inima mea.
Căci tu ai fost departe,
Dar eu te-am găsit
După urmele tale lăsate
Peste acest frumos asfințit.
poezie de Vladimir Potlog (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa
De-ar fi să scot din amintiri o clipă
Și, în puterea mea, un timp s-o am,
Aș vrea să văd, în ea, cum se-nfiripă
Tot ce simțea acela ce eram.
Și poate-aș crește-o cât aș vrea să fie
De-ar fi să-mi placă mult ori aș dori
Să-mi fie mare cât o veșnicie
Sau, dacă-i mult, măcar cât ține-o zi.
Iar de va fi ca ea să nu-mi mai placă,
Aș strânge-o-n pumni, aș face-o gând uitat
Și n-aș mai vrea cu mine să petreacă
Prin amintiri ce-n urmă am lăsat.
De-ar fi să pot s-o fac, n-aș face-o-n pripă
Și nu mi-aș risipi puteri de mag
Pe altceva decât aceeași clipă
Ce revenea când te priveam cu drag.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!