Deținutul
I
Mâinii mele-i rămâne
un gest cu care-nspăimântă;
pe vechile pietre
pică jilav din stâncă.
Aud doar acest ciocănit,
și inima-mi bate și-ngână
al stropilor mers istovit și piere-mpreună.
Mai iute de-ar picura,
un animal de-ar veni.
Mai luminos fu cândva .
Dar ce putem ști.
II
Gândește-te, ceea ce-i cer acum și vânt,
și gurii tale aer și ochilor tăi zi,
până în locu-acela mic ar împietri,
în care mâinile si inima ta sunt.
Și ceea ce în tine se cheamă: mâine,-apoi,
și: mai târziu, la anul, mai departe
ar fi ca răni în tine, cu puroi,
și ar tot coace, niciodată sparte.
Și ceea ce a fost, ar fi smintit,
s-ar zbate în tine, gura ce-ai iubit
și nu râdea, de râs ar fi în spumă.
Și ce-a fost Domnul, paznic ar fi numa;
hain, cu-n ochi murdar ar astupa
ultimul gol. Și totuși ai dura.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.