Cunună de lacrimi (poetei Nina Cassian)
CUNUNĂ DE LACRIMI
(În memoria poetei NINA CASSIAN)
Se ofilește frunza-n copacul vieții,
când rădăcina nu poate să-l hrănească.
Orfani de mamă vor fi de-acum, poeții.
Că sufletul ei plecat-a să renască.
O ploaie de stele se revarsă-n ape,
din sufletul stingher înălțat către Cer.
De îngeri și zei să fie mai aproape,
veșnicia-și duce în lume de mister.
Cunună de lacrimi îi împletesc și eu,
poetei ce scria gândurile sale.
Dar când încerc să o așez pe capul său,
se transformă-n vin de Sărbători Pascale.
Vinul de lacrimi îl torn la rădăcina
copacului cu frunze îngălbenite.
Din frunze ruginii încerc să scriu NINA.
Dar vântul le duce în zări nesfârșite.
Furtună de lacrimi din Cer se pornește,
să ude copacul cu veștede ramuri.
De ploaia zeilor se-nalță și crește...
în el să cuprindă cât mai multe neamuri.
Pe Doamna Poeziei, azi o priveghem,
că multora ne-a fost ca o mamă bună.
La făclia artei mai bine să veghem,
de-a nu fi stinsă de vânt sau de furtună.
Prea mulți copaci se frâng și se transforme-n cruci,
de parcă Pământul e un imens mormânt.
Copacul vieții-i scară, către Cer să urci,
că arborii puternici nu se frâng de vânt.
17. 04. 2016 - Încetarea din viață a poetei NINA CASSIAN
Maria Filipoiu/ Memorii înlăcrimate
poezie de Maria Filipoiu din Memorii înlăcrimate (17 aprilie 2016)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Să-ți fie bine, drag fecior
SĂ-ȚI FIE BINE, DRAG FECIOR
De când pe lume te-am adus
În casa sufletească,
Rugăciuni mi-am dus la Iisus,
Vrând să te ocrotească.
Să primești bine în viață,
Sufletul meu nu-nceta
De-a pune rugă-n speranță,
Pentru fericirea ta.
Nu suportam să-ți văd plânsul
Și lacrimi pe obrăjori,
Că-n mine plângea sufletul
Mai rău ca ploaia din nori.
Cu brațele protectoare
Te sprijineam, să mergi drept.
Să înveți ce e onoare,
Îți sădeam gând înțelept.
Astăzi mă rog la Dumnezeu,
Cu lacrimi și suspine,
Mie să-mi dea necazul tău!
Ție să-ți fie bine!
Când dorul în suflet crește
Și tristețile mă dor,
Te-aș întreba: cum îți este
Fără mine, drag fecior?
*Dedicație fiului meu, MIHAIL-DORU, la Ziua Onomastică și Aniversară
Maria Filipoiu - poet, eseist, exeget, jurnalist UZPR
poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul nimănui
În adierea serii, sub el, priveam spre zări
plecarea primăverii, cu ale ei cântări;
În vara cea toridă, stăteam la umbra lui,
copacul nostru care-i, de fapt, al nimănui.
Sub ploaia toamnei triste, din norii ruginii,
copacul de departe plângea din frunze, știi?
Simțea că vine iarna cu zâmbetul de ger
și suferea la gândul că, încă, e stingher.
Era copacul falnic din visul ce-am avut
în noaptea când un fulger prin trunchi l-a străbătut.
A fost și... încă este, căci iată, un lăstar
se-nalță spre lumină cu noi cu tot. Bizar!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul prin iarna eternității
Suferința mă apasă
pe firea-mi neputincioasă,
iar doru-n suflet fremătând
se-ncheagă pe lacrimi de gând.
Cu singurătatea-n noapte,
se scurg lacrimile-n șoapte,
la sfinți ducând rugăminte,
când pun sufletu-n cuvinte.
Năzuind la vremuri bune,
de la Domnul cer minune
în sperațe ruinate,
de-a fi binecuvântate.
Iarna vieții greu mă ninge
și lumina în ochi stinge,
din ramuri să rămână scrum
pe al vremelniciei drum.
Din foc recuperez scântei
și-n razele ochilor mei
le pun cu viața stinsă-n glas,
pe ele, rod de gând să-mi las.
Dar vânt rece îmi îngheață
viața-n ultima speranță,
spulberând cenușa sorții
prin eternitatea morții.
Suflet pe cărări albite
se-nalță la cete sfinte,
ducând făclie de ceară
pe a veșniciei scară.
Visul de odinioară
îl închid într-o cămară
din sufletu-mi neliniștit,
să-l scot în alt destin menit.
Din flori de soartă umbrite
strâng petale ofilite
în covoraș multicolor,
să-l duc pe Drumul Robilor.
Cu lacrimi de gând le stropesc
și-n suflet le adăpostesc,
prin a veșniciei ceață
să-mi amintească de viață.
Din speranțe ne-mplinite
zugrăvesc muză-n cuvinte
pentru poeții Cetății,
la Poarta Divinității.
Pe covor va îngenunchea
sufletul meu, Domnul să-i dea
viață și destin pe Pământ,
să-mi leg menirea de cuvânt.
2 Februarie, 2022
© Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu (2 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lemnul cel bun
Copacul care niciodată n-a luptat
Pentru lumină, aer, cer curat,
Ci singur s-a înălțat de pe câmpie
Și ploaia l-a udat cu duioșie
În codru n-a putut nicicând să fie rege
Ci a trăit și a murit în a sa lege.
Omul ce n-a trudit în viața sa
Să își câștige pâinea pe tarla
Și care tot mereu s-a bucurat
De soare, aer și de cer curat
Nu a ajuns un om fenomenal,
Ci a trăit și a murit în mod banal.
Lemnul cel bun foarte ușor nu crește
Când vântul bate, copacul se-ntărește
Când cerul e prea sus se-ntinde către el,
Iar dacă e furtună devine de oțel.
De-i soare, frig, zăpadă ori ploaia potopește
Lemnul cel bun în oameni și în copaci sporește.
Căci unde e desișul, pădurea se înalță
Și acolo-s patriarhii care contează-n viață.
Ce stau la sfat cu cerul și stelele pitice
Și ale căror ramuri au multe cicatrice
Căci s-au luptat cu vântul cel crunt al nimicirii.
Aceasta este legea obișnuită a firii.
poezie de Douglas Malloch, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama este rădăcina arborelui genealogic, udată de izvorul dragostei. - Maria Filipoiu / despre mamă
citat din Maria Filipoiu (8 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă să mă leagăn
(poetei Monica Rohan)
monica monica lasă-mă să mă leagăn
în leagănul tău monica
sunt țeapăn
lasă-mă să mă leagăn îi spune
copacul de om de un an
lasă-mă-n leagăn
totuși nu-s țeapă (?!) îi spune poetei
monica în simulare de leagănare plopiul rohan
copacul de
om de un an îi tot spune monica
lasă-mă să mă leagăn monica
sunt țeavă
prea fixă prin care cu resemnare
-n subțire
umorile soarelui nostru iar curg
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regăsire în Zodia Iubirii
REGĂSIRE ÎN ZODIA IUBIRII
Te regăsesc, iubite, pe aripi de dor,
În zborul ce duce către fericire,
Din amurg și până în geana zorilor;
Când la stele din priviri înalț zidire.
Te regăsesc în parfumul de petale,
Prin dimineți culese dintr-un câmp de maci.
Te închid în suflet, ca să-mi alungi jale
Și dorul nestăvilit de momente dragi.
Te-aud în șipot de ape curgătoare
Ce parcă îmi șoptesc un basm de iubire,
Și duc ecouri pe-ale vieții hotare,
Cu tristețe ce se scurge din privire.
Te regăsesc în răsăritul de Soare,
Când strecoară raze prin nori de furtună,
Flacără de dor să-mi aducă din zare,
S-aprind focul iubirii prin nopți cu lună.
Dar făclia iubirii cu tine s-a stins,
Când florile se ofileau în cunună.
Doar dorul mă-nsoțește în al nopții vis,
Pe aripile lui să fim împreună.
Te aud cum mă strigai din trenul vieții,
Ce-a traversat cândva, zodia iubirii.
Dar frânt mi-e visul în zorii dimineții
Fără să cobori în gara fericirii.
Maria Filipoiu
Iunie. 2014
poezie de Maria Filipoiu din De dragoste și dor / carte "În Zodia Iubirii" (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamei, de 8 Martie
Mamei, de 8 Martie
Pe pat de gânduri îmi aștern dorință,
Ce nu-mi mai poate fi îndeplinită.
Să-mi sărut măicuța, nu-i cu putință,
Că de moartea vicleană e răpită.
În brațe de dor, din amintiri o strâng
La pieptul cald, cum o făceam odată.
De dor mă doare sufletul și o plâng
La crucea de mormânt, îngenuncheată!
De Ziua Mamei sărut icoana sa,
Cu flori din grădină o împodobesc
Și cu dragoste o voi îmbrățișa,
Când fruntea ce-o săruta de ea-mi lipesc.
La capăt de mormânt aprind făclie
Mamei mele de pe Calea Lactee,
În visul meu spre a vedea să vină,
Când arde gândul pe-a slovei scânteie.
Opt Martie era o zi frumoasă
Și mare sărbătoare-n sufletul meu,
Chiar pe vreme cețoasă ori ploioasă,
Că măicuța mă iubea ca Dumnezeu.
Azi de iubirea mamei sunt flămândă
Și însetată de chipul iubitor.
La opt Martie, privirea-mi inundă
Izvorul de dor, ca ploaia norilor.
Dorul de mamă stârnește furtună
În inima de tristeți inundată,
Că nici vremea însorită nu-i bună,
De când n-o mai văd pe mama la poartă.
Autor Maria Filipoiu
7.03.2016
poezie de Maria Filipoiu (8 martie 2016)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zori
Ploaia din nou (caldă sau bună?) șterge amintirile toate.
Ploaie dezvelită sub stele fără cuvinte,
Dorul mi-l poartă către apele mute
Și pentru glasul firav al iubirii
Cântecele urcă din nou, doborând iarna.
Peste golul rotit spre soarele palid
Mai cad picături pline cu sevă
Ca și cum nu le-ar mai primi niciodată.
Ridic brațele cunună spre cerul umezit de lacrimi...
Aștept ca foșnetul vântului să surpe
Durerea plesnită de anotimpul trecut.
Mă așez cu fața către soare,
Deschid pleoapele și-l privesc:
E sufletul tău legănat de arcuirea timpului,
Sufletul tău deșirat în vânt,
Ca-ntr-o mie de glasuri, chemarea,
Purtând-o către zori.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul de timpul vieții
DORUL DE TIMPUL VIEȚII
(sonet timpului)
Prin timpul vieții străbat cu soarta mea
Învăluită în ceață și geruri,
Ce îmi înalță sufletul spre ceruri,
Lângă străbuni o veșnicie să stea.
Voi duce dorul vieții în eteruri,
Că-n colț de suflet dăinuie iubirea
Și făclie luminând amintirea
Din rodnice și glorioase vremuri.
Pe podul către veșnicie trece
Convoiul sentimentelor duioase,
Ce-n Universul tainic mă petrece.
Din dor de viață cresc ramuri stufoase,
De laur, menite să îmi vindece
Spirit zburător spre zări luminoase.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Graiul este cântecul sufletul în copacul neamului.
Dragi români, iubiți limba maternă!
Maria Filipoiu / citate despre limba maternă
Maria Filipoiu în Citate despre limba română (31 august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De iubirea Poeziei (sonet iubirii poetice)
DE IUBIREA POEZIEI
(sonet iubirii poetice)
Se scurge roua gândurilor mele
În condei, cu a inimii cerneală
Și nefericirea clipei mi-o spală,
Când mă inundă o ploaie de stele.
Dar mă înalț pe-a versului spirală,
Cu pana gândului s-ating astrele,
De dor împletit pe șirag de perle;
Năzuind o iubire ideală.
Din lacrimi stelare, scurse în cuvânt,
Transpare a poeziei lumină
Și magia ce dăinuie în descânt.
De iubirea poezie suspină
Tristeți în umbra destinului înfrânt,
Când moartea pe chip coboară cortină.
Maria Filipoiu / Spiritul Poeziei
poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama este icoana din sufletul copilului, care îl veghează noaptea și ziua, întreaga viață. Maria Filipoiu / despre mamă
citat din Maria Filipoiu (8 martie 2018)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna
De ce te-ascunzi? În frunze și în lacrimi
Te regăsesc și-n fiecare ceas
Iubirea ta, privirea ta și marea
Din ochii tăi de-acum, mi-a mai rămas
O umbră pe nisipul încă-n lacrimi
De ochii mei scăldat ești și vei fi
Vei fi mereu o dulce adiere,
Lumină și căldură, pace, zi...
Furtună ești când valul se răzbună
Și risipindu-se se-ntoarce-n mare
Din alge împletindu-ți-am cunună
Și-am strâns în noapte perlele din mare.
Te-aștept să vii. Calea poate-i prea lungă
Sau soarele la tine n-a ajuns...
Dar eu sunt Sfinxul tău în suflet
Chiar dacă printre stele ai apus.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul vechilor cântări
Copacul meu de gânduri suferea
privind cum frunze de-amintiri se cern
și cad în toamna rece, se aștern
pe haosul atâtor vechi uitări.
Și nu plecau șoptindu-i "Bun rămas!",
nici fremătând a jale ori suspin
spre lutul din al frunzelor destin.
Pluteau, ducând și lacrimi, și-ncântări.
Mai sunt atât de multe! Le privesc
și le alint cu mâinile de ram
ce s-au asprit din timpul când eram,
înconjurat de verde, singur zeu.
Erau iubite fluturând în vânt
și îmi cântau când stelele, pe cer,
se minunau de-acolo, din eter,
de cântecul ce mă-nsoțea mereu.
Mai cântă încă, dar în cântul lor
sunt note grave, tremurând în frig.
Aș vrea un anotimp să le câștig,
să nu mi se aștearnă împrejur
ca un covor de frunze pustiit
de amintirea vechilor cântări.
Acolo, jos, e-o lume de uitări,
iar gândul... cât de greu e să-l îndur!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu te știe nimeni că ți-a fost sau ți-e bine,
Că îți poartă dușmănie și o vei duce greu!
Sunt caractere care nu au niciun Dumnezeu,
Nici frică de păcate în sufletul din sine.
Maria Filipoiu / citate despre caracter
catren de Maria Filipoiu din Despre caracter (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptarea Învierii (sonet)
Așteptarea Învierii
(sonet Pascal)
Așteptăm Învierea Ta - Hristoase,
Ca să-Ți întâmpinăm promisiunea.
În Lumina sfântă cinstind minunea,
Vom dobândi puteri miraculoase.
La Crucea Ta urmând procesiunea
Cu pătimirile prea dureroase,
Ți-aducem cântările virtuoase
Și cu lacrimi vom stropi rugăciunea.
Ca pe un Învățător și Împărat,
Rememorându-Ți Sărbători Pascale,
Te slăvim cântând: Hristos a înviat!
Traversândvremurile epocale,
Prin Înviere din morți întruchipat,
Adu-ne Sfinte Daruri în pocale!
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Sonete Pascale (24 aprilie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omagiu pentru bunica
OMAGII PENTRU BUNICA
Pe ultimul drum îți aștern petale
În covor de înmiresmate flori,
Cu lacrimi fierbinți le stropesc de jale,
Când despărțirea îmi dă reci fiori.
Pustie va fi de-acum prispa casei,
Unde veneau nepoți cu zâmbete
Și-i așezai cu drag în jurul mesei,
La plăcinte și gogoși proaspete.
În loc de veci îți aprind lumânare,
La praznic sfânt cistindu-ți jertfire,
Spre a Domnului binecuvântare
De lacrimi ce-mi inundă privire.
Va dăinui în suflet amintirea
Din vremuri cu bunici și nepoței,
Să nu se risipească fericirea
Ce mi-au dăruit-o străbunii mei.
Prin amintiri adie resemnare
Pentru nepoții ce-au fost norocoși,
De la bunică primind alinare
Prin ai copilăriei ani frumoși!
Maria Filipoiu
3 mai 2019
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din Poeme dedicate (3 mai 2019)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul mamei râde în bucuria copilului și inima îi plânge în suspinul lui. - Maria Filipoiu / despre mamă
citat din Maria Filipoiu (8 martie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Problemele vieții își au rezolvarea în suflet. Cine nu găsește răspunsuri în propriul suflet să caute în sufletul mamei. Prin el vorbește Învățătorul omenirii. Maria Filipoiu / despre mamă
citat din Maria Filipoiu (8 martie 2016)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!