Vântul în vâlcea

Pensionar – dincolo de Lume,
Bucurându-mă de singurătate,
Închid grijuliu uşa odăii mele
Şi izolez fereastra de vântul de-afară.

Aştept primăvara:
Spre sfârşitul anului se-ntomnează-n inima mea.

Astfel, urmând mersul aştrilor,
Cabana mea devine-un Univers.

poezie de Lu Yün, secolul al IV lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cârmaciul

Când s-au aprins
Primele stele în univers
El a dat noi directive
Aşa că atenţie
La mersul aştrilor
Numai cei iniţiaţi
Vor putea citi în stele
Mersul vremurilor
Numai minţile luminate
De înţelepciune divină
Vor putea dezlega
Enigmele acestei lumi
Numai îngerii ne pot spune
Taina acestui univers.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-acum?

cuvintele vin şi se duc
zac bolnav
telefonul sună pisica doarme
Linda aspiră
aştept să trăiesc
aştept să mor.

aş vrea să fi putut trezi în mine ceva curaj.
o obsesie idioată
dar copacul de-afară nu ştie asta:
îl urmăresc în după amiaza târzie şi însorită
cum se mlădie urmând vântul.
nu-i nimic de declarat aici,
e vorba doar de-o aşteptare.
fiecare trebuie să-i facă faţă singur.

Oh, odată am fost tânăr,
Oh, odată am fost incredibil
de tânăr!

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit deschis

Sfârşitul petrece sfârşitul,
Inima îşi pune inima sub cap,
Doarme profund în clipele grele,
În ea nici visele nu-ncap.

Sfârşitul e-o pecete rece
Pe-un os de viaţă desenat,
Într-o Sahară de nisipuri
Unde doar vânturile bat.

Şi vântul îşi petrece vântul,
Sahara în nisipul ei,
Pe mine doar sărutul care
Apune în stinse scântei.

Sfârşitul petrece sfârşitul,
Nu te gândi că-s liniştit,
În nesfârşite astre scapăr,
De ele sunt împătimit.

Voi pune inima sub capu-mi,
O piatră grea cu iz de vis
Să pot să dorm o veşnicie
Sfârşitu-mi care s-a deschis.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul care-mi este scris

Sfârşitul e-o pecete rece
Pe-un os de viaţă desenat,
Într-o Sahară de nisipuri
Unde doar vânturile bat.

Şi vântul îşi petrece vântul,
Sahara în nisipul ei,
Pe mine doar sărutul care
Apune în stinse scântei.

Sfârşitul petrece sfârşitul,
Nu te gândi că-s liniştit,
În nesfârşite astre scapăr,
De ele sunt împătimit.

Voi pune inima sub capu-mi,
O piatră grea cu iz de vis
Să pot să dorm o veşnicie
Sfârşitul care-mi este scris.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise înaripate

Lăsaţi visele să zboare,
Să treacă dincolo de uşa zăvorâtă.
Sâ ajungă dincolo de nori,
În alte ţări din alte galaxii
Şi să se-ntoarcă pe pământ,
Cu îngerii din cer
Căci poate că în astă lume,
Dură şi reală,
Este nevoie de -o lume ilustrată, inventată,
În care bocancii minţii să-ţi fie schiuri spre Univers.
Şi din şireturi să faci corzi,
Spre a te căţări până la stele,
Să faci un leagăn unde să pui flori de vise,
Pe care să le-arunci spre Soare...
Hai, visează la dragostea construită în doi.
Visează şi ai să vezi
Cum inima nu-ţi va mai fi prizonieră.
Fă-o regină şi dă-i dreptul de a alege!
Te rog din suflet, omule! Eu trebuie să plec....
Până mă voi întoarce visează!
Cheia fericirii o are fiecare din noi.

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentele cele mai pline de bucurie ale anului sunt dimineaţa de Crăciun şi sfârşitul anului şcolar.

citat din Alice Cooper
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino

Vino,
te aştept acolo,
unde te-am aşteptat în toate zilele...
cu atâta răbdare în oasele mele,
cu atâta ardoare în sângele meu,
cu ochii căutând un curcubeu,
în ceruri!

Vino,
te aştept aici,
unde te voi aştepta şi-n alte vieţi,
cu atâta bucurie în pomeţi,
cu atâta dorinţă pe buzele mele,
cu inima mea pompând praf de stele,
te aştept etern!

Vino,
te aştept în gând,
unde nimeni nu ne poate vedea;
aici timpul nu poate să mi te ia,
aici totul este aşa cum doreşti,
aici e simplu să mă iubeşti,
în inima mea!

În ceruri,
te aştept etern
în inima mea,
vino!

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre sfârşit

spre sfârşitul anului nu mă mai impresionează
ornamentele stradale ba chiar mi-e milă
de copacii înfăşuraţi în becuri colorate
sperie porumbeii care până mai ieri
stăteau agăţaţi ca nişte cearşafuri îngheţate
închid termopanele şi-mi pun şi dopuri în urechi
mă dor timpanele de un timp
manelele au fost drastic înlocuite cu sirene
ceaţa lui decembrie este sfâşiată
iar după ce iese un deget de soare să tasteze
câteva grade în plus minciuna că s-ar putea schimba
ceva între oameni e cât casa poporului
pun baterii noi ceasurilor din casă
ticăitul lor absurd nu face faţă infernului de-afară totuşi
timpul se derulează prin forfecarea a două limbi
străine de mine viaţa şi moartea
se întâlnesc pe cadrane atât de des că
am obosit de atâtea dispariţii
prietenele mele telefoanele zilnice
puse pe speaker nu mă lămuresc prea mult
nici prea mari speranţe nu-mi dau
pleci de nebunie şi ajungi purtător de ceva
invizibil şi rău de nu mai ai aer
esti transportat de colo-colo
pe cântecul mortal al sirenei cu fleşuri colorate
la ce bune beculeţele suspendate pe crengi
motive de bucurie nu mai există
durerea poartă mască şi costum se fereşte de boală
de parcă atacatorul nu te poate lovi pe la spate

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereastra mării

Deschid fereastra mării
Să poţi veni acasă,
Cu primul val ce spală
Pe ţărm nisipul fin.

Pun pâinea aburindă
Şi fructe dulci pe masă
Mânjind paharul sorţii
Cu gust de roşu vin.

Deasupra am tavanul
În dâre de lumină.
Pereţii - unduiri
Într-un tablou marin,

Pe strada pietruită,
Tăcerea grea anină,
Ca un ţipar al vremii
Ce-mproaşcă doar venin.

Deschid fereastra mării
Şi te aştept cu gândul
C-ai să aduci firescul
Din lucruri înapoi,

Dând sens fiinţei mele,
Mai iute decât vântul,
Ce zgândăre privirea
Cu sfori de triste ploi.

Mareea zgomotoasă
S-acopere pământul
Ca nu cumva să cadă
În haos şi declin.

Deschid fereastra mării
Să-mi poţi aduce cântul
Sirenelor... şi-apoi,
Iubirii mă închin!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secolul ăsta (XX) va fi plicticos şi stupid. Abia spre sfârşitul Jui o să iasă o sfârâială.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea-i dusă, s-a pierdut în zare;
O singura cale urmăresc sub soare
Gândurile mele, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Rândunica-n volte ca un nor dispare;
O, pasăre ferice,-n albastra depărtare,
Ca şi tine, vreau să zbor dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt inimi calde şi-oraşe pline de splendoare;
Eu nu-s acasă-aici, aici nu am stare;
Inima-mi plecată-i dincolo de mare.

poezie celebră de Thomas Love Peacock, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri de când eram mai tânar

Sunt buciumul care
răsună prelung
peste amintirile lăsate
dincolo de vreme,
Sunt roua dimineţii
care o bei la izvor de timp,
când rătăceşti prin
deltele stelare ale gândului,
Sunt tot ce vrei.
Te aştept în gând curat
ascuns sub un val
la ţărm de mare,
să ne iubim până
la sfârşitul veacurilor.
Ca să mă recunoşti,
am prins un crin alb
în colţul inimii mele,
Pe frunte am pus chipul
tău aşa cum gândul meu
te ştie dincolo de
timpul care s-a ascuns în noi.
Nu sunt stăpânul timpului,
dar te invit să fii
roua dimineţilor mele.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima de mama

Inima de mama, inima de tata,
cade stea din ceruri rosu fulgerata.
Inima de tata, inima de mama,
cade iara frunza codrului de-arama.
Toamna obosita, toamna zbuciumata,
inima de mama, inima de tata.
Iarna-nzepezita, crunta ca o vama,
inima de tata, inima de mama.
Grea, tot grea, de piatra
noaptea peste vatra;
cainele pandeste
luna si o latra.
Grea, tot grea, de hume
noaptea peste lume;
glontele pandeste
inima anume.
Inima de mama, inima de tata
A trecut o viata ca o clipa, iata
Inima de tata, inima de mama
Doua doruri stranse nod intr-o naframa.
Dincolo de noapte,
dincolo de vant
clopote albastre
se aud batand.
Dincolo de ploaie,
dincolo de dor
se intorc copiii
la parintii lor.

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

A uitat vântul să mai adie
Şi soarele-a uitat a răsări
Privesc spre stele şi-aştept să vie
Una din ele spre-a mă iubi.

Se plimbă iute pe ceruri negre
Şi cum mă văd, ele se sting
Nu pot înţelege aceste tenebre
Şi lacrimi din inima mea se preling.

Păstrez în mine astă durere
Şi închid ochii... iubirea o văd
Cum vine şi pleacă, o pierd din vedere
Iar singurătatea face prăpăd.

Şi urlă câmpul. Nimic nu mişcă
Dar totuşi e ceva, e inima mea
Aceasta tot bate şi e obosită
Şi simt cum încetează să bată şi ea.

Mă resuscitează câte-o amintire
Scânteie ce-nvie al meu sentiment
Mă împac cu gândul că nicio iubire
n-o să se-nfiinţeze în timpul prezent

casa mă aşteaptă, plec capul şi... plec
aceeaşi întâmplare ca noapte de noapte
miile de stele cărarea-mi petrec
şi inima mea nu mai bate.

poezie de Andrei Lupu
Adăugat de wolfpress
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ai vrut deodată să fii singură
în mijlocul singularităţii
chiar dacă în inima ta
nu mirosea nimic la plural
nici n-ai avut timp să observi
că privirea ţi-a rămas deschisă
spre nebunia mea cosmică
ai fugit desculţă
golită de toate adevărurile
doar să mai bem o cafea
înainte să se fluiere începutul apocalipsei
eşti singura femeie
care m-a iubit
din singurătate în singurătate
aşteptându-mă infinit
mă laşi azi
când toate cometele
s-au adunat în ochii tăi
să mă închid în tine
pentru totdeauna?

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secolul XX a fost secolul sângelui, secolul în care oamenii au putut să-şi imagineze şi să realizeze genocidul evreilor, secolul Auschwitz-ului, al victimelor persecutate naziste, precum şi secolul tragediei comuniste, al lui Jan Palach, al Gulagului, al ororilor stalinismului.

citat din Walter Veltroni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trestia umană...

Aştept anii, anotimpurile, clipele,
Aştept mereu oamenii de rând,
Aştept preoţii şi parlamentarii
Să aducă fericirea pe pământ,

Liniştea să ningă peste flori,
Împliniri s-aducă azi şi mâine,
Să crească în ţară, orişicând,
Inima de om, nu inima de câine.

Aleatoriu spun, nu-i nici o glumă
În aşteptarea noastră-nfloritoare,
Bate vântul marii întrebări:
Trestia umană este gânditoare?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune

Spune- mi unde vei fi
Când timpul meu
Va fi în trecere
Peste zâmbetul tău
Din încăperile timpului
Spune-mi unde vei fi
Când cuvintele mele
Fără voce vor locui
Într-o trecere
Peste fereastra deschisă
A chipului tău
Spune-mi unde vei fi
Si unde-ţi vei pune gândurile
Până mă vei putea
Simţi din nou
Chiar şi atunci
Când voi putea
Să ascult cuvintele tale
Peste gura mea
Spune-mi unde sa te găsesc
De fiecare dată
Când nu mă gândesc
La singurătate
Deschid o fereastră de aer
Să te aud de-afară

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pieptul meu se-aude mersul tău

Vieţuieşti în mine, eşti sângele meu,
Îmi alergi prin vene, spre inimă... Eu
Îţi ascult doar paşii, nu te pot vedea,
Confundându-ţi mersul cu inima mea.

poezie de Marius Robu (30 noiembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

Iubito, astă seară te aştept
cu stelele pe cer îmbobocite
şi ca să poţi intra pe nesimţite,
deschid fereastra care dă în piept.

Să nu te temi că sârma dimprejur
Va sfâşia în ghimpi mătasea rochii.
Tu treci hotarul dincolo de ochii
Înveninaţi ai paznicului sur.

Aşa cum ştiu că poţi veni acum
Eşti o lumină numai, o părere,
Întruchipată toată din tăcere
Când pleacă magii somnului la drum.

Am văruit pereţii cu argint,
În aer simt aripi de libelulă
Şi-acum presar goaroafe prin celulă
Cu bucuria crudă că te mint.

Aşează-te uşor şi nu-ncerca
Să rupi cu şoapta armonia sfântă.
Claviatura sufletului cântă
Când o atingi cu-apropierea ta.

Dar zorii bat în gene. Mă deştept,
Acelaşi gol din adâncime suie
Şi ca să pot ascunde tot ce nu e,
Închid fereastra care dă în piept.

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!