Vecinul meu necunoscut

ne ştim din rădăcini
chiar dacă nu ne-am întâlnit
în nici-o dimineaţă

legaţi la ochi
grăbiţi spre destinaţii
din care revenim la fel de orbi
pe-acelaşi palier
uşă închisă lângă o fereastră

eu mi-aş dori să te invit la o cafea
iar tu să vii c-un pic de zahăr brun
să îndulcim cumva aceste margini
de căni ciobite

şi din aroma zaţului rămas
să-i dăm tribut luminii
şi-apoi să ne îmbrăţişem
în miezul zilei
pe dunga florii de cais rămasă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecinul meu necunoscut

ne ştim din rădăcini
chiar dacă nu ne-am întâlnit
în nici-o dimineaţă

legaţi la ochi
grăbiţi spre destinaţii
din care revenim la fel de orbi
pe-acelaşi palier
uşă închisă lângă o fereastră

eu mi-aş dori să te invit la o cafea
iar tu să vii c-un pic de zahăr brun
să îndulcim cumva aceste margini
de căni ciobite

iar din aroma zaţului rămas
să-i dăm tribut luminii
şi-apoi să ne îmbrăţişem în miezul zilei
pe dunga florii de cais rămasă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă m-ai iubi

[Muguri îmblânziţi]

Dacă m-ai iubi
Aş putea să las cafeaua să dea în foc dimineaţa,
Nu l-aş înjura pe şoferul care mi-a stropit rochia nouă
Aş decoji cu răbdare portocalele cu coajă tare.
Dacă m-ai iubi
Aş avea grijă de mine
Mi-aş întinde pe piele tinctură de miere
Mi-aş pune apă de vie
În ochi.
Să te văd mai bine,
Să te văd. Mai bine...
M-ai iubi...
Mi-aş pune pe tavan stele fluorescente
Aş asculta sonate pe urme de comete
Luni pline, nu mi-ar fi străine.
Caii ar alerga prin mine, cu salbe de flori sângerii
La gât. Mi-aş vedea părul crescând
În rădăcini. Sevă mi-aş trage din spini,
Altceva n-aş vrea decât gura ta
Dacă m-ai iubi... aş face o cafea
Şi dacă întâmplător s-ar înfoia şi s-ar vărsa
Pe aragazul proaspăt curăţat
Chiar şi aşa tot n-ar fi enervant
Mi-aş împleti duminica de stat în pat
C-un braţ de frunze-n rouă
Ni s-ar părea doar nouă
Că oamenii au pleoape-libelulă
Stând gură lângă gură absurd
Şi neştiind ce-nseamnă un sărut.
Dacă m-ai iubi...

poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cromatică

dacă ar fi
să nu îmi pese de nimic
de verdele pădurii
mi-ar păsa
şi lumea albastră închisă
în cei mai fericiti ochi căprui

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămânem în casă

avem puterea de a reinventa
aroma timpului de ieri

azi stăm acasă
să dăruim iubire celor dragi
chiar dacă nu ştim
cât timp ar trebui să treacă
până să plece răul

da azi stăm acasă
cu sufletul si gândul
înspre lumini

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Uneori mi-aş dori să fiu invizibil. Să nu mai simt. Să nu mai ştiu. Să nu-mi mai fie dor. Să nu mai pot. Să nu mai sper.
Uneori mi-aş dori să fiu altcineva.
Uneori mi-aş dori să am ceva pentru care să lupt.
Uneori mi-aş dori să fiu mereu un copil.
Doar să uit, mereu mi-aş dori să uit tot ce-am scris!

poezie de Radu Cîrstea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulcele propriu

ieri, neaşteptat, în dimineaţă,
am rămas fără zahăr la cafea,
dar norocos fiind din fire
băusei tu din cana mea.

.
.
.
.
.

azi, te-aştept să îmi vii iară
măcar o gură să mai iei din ea
că de când nu mai eşti, cafeaua e amară.
oricât de mult zahăr aş presăra în ea.

poezie de Ştefan Ababei
Adăugat de Ştefan Ababei
Comentează! | Votează! | Copiază!

E tot ce mi-aş dori...

E tot ce mi-aş dori acum, –
Nu bogăţie, nici avere,
Un lan de flori, prin el un drum,
Acolo sufletu-mi se cere;

Şi aş zburda, zburda voios,
Să-i sorb aroma cu plăcere,
Ca un copil năzbâtios,
Căci sufletul aceasta-mi cere.

Şi-n drumul cel de paradis,
S-apari din flori ca o vedere,
Precum e clipa cea de vis –
La tine sufletu-mi se cere...

poezie de Mihail Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereastra

dacă vrei să revii
mă găseşti în locul acela
unde dorul învaţă
ce înseamnă târârea
pe pământ searbăd

şi dacă tot vrei să revii
şi să crezi în altă minune a lumii
scrijeleşte pe trupul unui mesteacăn
două cuvinte cu ochi de felină

chiar dacă ar fi să revii
şi să îmi fii o primăvară încolţită-n crustă
goneşte vântul ce tremură-n fereastră

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

şansa mea de a fi
în marele ochi al luminii
zbor nepătat, de ploi
cu gust de cenuşă,
eşti tu!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu ştiu cum de iubeşti
urma ştearsă de ultima ploaie
căzută pe gura fântânii
dependentă de iarbă

nu ştiu cum poţi să iubeşti
gura arsă a femeii cu o mie de feţe
dragul meu
bat nopţi cu ninsori viscolite
lângă poarta rămasă deschisă mereu
dragul meu
chiar nu mi-e foame de vreun adevăr
îmi este doar sete de absolut
şi timpul rămas joc de puzzle
transformă-l tu în lacrima ce cade
secundă-n cadranul din cer

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu mi-aş dori cât încă mai sunt viu
să beau câte-o cafea în toată ţara,
în Bucureşti, Craiova sau Sibiu,
dar cel mai mult aş vrea... la Timişoara,

am cunoscut o voce răguşită
şi-am cautat să mă strecor tiptil,
când ne vorbim e mai mereu răcită,
frumoasă... ca un suflet de copil,

să-mi mângâie privirile cărunte,
tristeţea nu-i problemă... pot s-o duc,
să o sărut pe tâmplă lângă frunte
şi să o ciup cu mâna de năsuc,

să cheltuim o noapte într-o viaţă
primită de la Domnul ca,, bacşiş"
şi s-o iubesc roşindu-se la faţă
când prind că mă priveşte pe furiş,

atât aş vrea prinţesa mea frumoasă
să ne privească lumea ca,, naivi"
şi-apoi să ne întoarcem către casă
mergând împleticiţi... ca doi beţivi...

eu mi-aş dori cât încă mai sunt viu
să beau câte-o cafea în toată ţara,
în Bucureşti, Oradea sau Sibiu,
dar cel mai mult aş vrea... la Timişoara...

poezie de Sorin Dumitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

copil al meu
prieten drag
daca-o să ştii
candva
ca nu mai vad
cu ochiul stang
sa ii alungi pe toti

nici sa nu simt
vreo rasuflare de strain
pe patul meu croit
din frunze epocale

să-i laşi tribut
doar toamnei
abia insinuata
şi ochiul drept
chiar mana dreaptă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburam legaţi

zburam legaţi dar nu de gleznă
spre un mister necunoscut
din care parcă ne-am născut
în nişte secole de beznă

lăsam în urmă lumi şi astre
nescrise-n nici un catalog
şi timpul chiar părea olog
în perimetrul de dezastre

vedeam în toate-un început
ca un ferment de viaţă nouă
şi toate lucrurile nouă
ne pretindeau un alt tribut

planete noi şi constelaţii
se-nfiripau din câte-un nimb
şi-acelaş posesiv olimp
năştea la rându-i, filiaţii

pământul ne părea mai mic
la care iar ne vom întoarce
pe nevăzute bolţi şi arce
ca pe lumina unui spic

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipsă

când basmul se va opri
în setea pietrelor
ţinutul acesta va deveni
un loc al nimănui
al depărtării de rădăcini
din colbul luminii
se vor auzi tăcerile
şi o negură albă va coborî
peste cei adormiţi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te invit...

Te invit în Paradis, unde soarele şi luna
strălucesc precum în vis ne trezim întotdeauna.
Te invit la mine-n Rai, unde padini şi izvoare
te aşteaptă ca să stai lângă mine în picioare.
Te invit în grădiniţă, unde am copaci şi flori,
să mă săruţi pe guriţă de cu seară până-n zori.
Te invit în Valea Vlăicii la un suc şi o cafea,
strânge-ţi trupu-n jurul găicii şi vino când oi putea.
Te invit pe lac în parc, la debarcader să stăm,
frumuseţea să-ţi remarc, să dansăm, să ne distrăm.
Dar... degeaba te invit, tu eşti surdă, nu m-auzi,
gândul ţi-e la alt iubit şi de mine ţi-l ascunzi.

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

poate
chiar mâine pleacă cineva
din spaţiul acesta
de unde să ştiu eu
ce înseamnă
liniştea rămasă
între cei doi poli?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulap

Dulap obscur, în tine arde-un înger
Îmbobocit pe râşniţi de cafea
Visând piper rotund şi zahăr cubic,
Fără să-ţi ştie taina nimenea.

Ouă adânci cu-amiezi sub coaja fină
Tu-ascunzi tăcut, miresme ce le ierţi,
Dulci farfurii cu sufletul ca roza
De parfumat lângă mari peşti inerţi.

Dar la amurg cotloanele de umbră
Pline-s de spaima furilor gândaci!
Unde e cheia tandră şi subţire
Spre-a rupe neputinţa-n care zaci?

Ca s-auzim cum pentru-ntâia oară
Cuţitele vorbesc de mărul acru
Şi scos suav din căni miezul de apă
Să-ţi tremure pe rafturi, dulap sacru.

poezie de Emil Brumaru din Dulapul îndrăgostit (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria

Ţi-e foame?
Nu.
Picioarele ţi-s amorţite?
Nu.
Te doare ploaia care curge
fără să ştii a controla?
Nu.
Cumva ţi-e sete?
Da,
mă dor fântânile din umerii
acestei umbre care sunt -
Îmi spuse îngerul
mai abătut ca niciodată.
Şi-apoi, plecă.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua amară

Mi-aş dori să mai bem o cafea
Fără zahăr, cum îţi plăcea ţie,
Să-mi ghiceşti viitorul în ea,
Şi să râdem de orice prostie

Mi-ar plăcea să te ştiu liniştită,
Fără griji sau angoase deşarte,
Dar cafeaua e deja răcită,
Fără gust, fiindcă tu eşti departe

Mi-ar plăcea să mai bem o cafea,
Nu-i a nimănui treabă cât face,
Fără tine degeaba o beau,
Bre, mămică, odihneşte în pace!

poezie de Teodor Burnar din Nu voi fi niciodată ce vreţi (Editura Scrisul Românesc) (iunie 2022)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg în timp

tata-mare era
mai tot timpul plecat
la câmp
nu ştiu ce obsesii avea
să adune bob lângă bob
să pună porumbul în saci
miriştii să îi dea foc
să ardă zăpezile
mama-mare tăia deseori
jumătate din lună
şi o punea pe masa rotundă
la care stăteam ochi lângă ochi
ne îndemna pe fiecare
mai ia copile o bucată de vis
hrăneşte această himeră
acum pentru atunci
lui tata-mare nu îi plăceau smiorcăiţii
avea o puşcă de vânătoare
dar niciodată el nu vâna
din bucata de cer rămas
deasupra mesei cu trei picioare
mama mea mare făcea baiere
cu care îşi lega fruntea
să nu o mai doară nimic

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!