* * *
eu mi-aș dori cât încă mai sunt viu
să beau câte-o cafea în toată țara,
în București, Craiova sau Sibiu,
dar cel mai mult aș vrea... la Timișoara,
am cunoscut o voce răgușită
și-am cautat să mă strecor tiptil,
când ne vorbim e mai mereu răcită,
frumoasă... ca un suflet de copil,
să-mi mângâie privirile cărunte,
tristețea nu-i problemă... pot s-o duc,
să o sărut pe tâmplă lângă frunte
și să o ciup cu mâna de năsuc,
să cheltuim o noapte într-o viață
primită de la Domnul ca,, bacșiș"
și s-o iubesc roșindu-se la față
când prind că mă privește pe furiș,
atât aș vrea prințesa mea frumoasă
să ne privească lumea ca,, naivi"
și-apoi să ne întoarcem către casă
mergând împleticiți... ca doi bețivi...
eu mi-aș dori cât încă mai sunt viu
să beau câte-o cafea în toată țara,
în București, Oradea sau Sibiu,
dar cel mai mult aș vrea... la Timișoara...
poezie de Sorin Dumitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Sorin Dumitrache. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.