ţânţarul făcut

în ninsoarea abundentă
armăsar verde ca-n în vis
nu face nici doi lei adevăraţi
de-o lună şi-a pierdut acul
nu înţeapă nici sânge nu bea
nechează debusolat bătut
de soarta scrisă pe pupilă
priveşte în oglinda de gheaţă
nu-şi mai vede mandibula
de insectă care se refugia
în paginile revistelor de poezii
care-l lipeau de pereţii văruiţi
acum mestecă iarbă în măselele
plombate cu asfalt şi fier forjat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măselele

nu
toate măselele mestecă tone de carne
nu
toate măselele ronţăie degete verzi
nu
toate măselele trag la măsea
nu
toate măselele sparg rare pahare
nu
toate măselele sunt de minte sau mentă
nu
singure ele măselele dor
nu
doar eu ajung pe-o măsea şi
nu
toate măselele mişcă smalţ tricolor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

bunic adormit
pe banca de fier forjat -
feribot la mal

haiku de Vasile Culidiuc‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-ntoarce în vis

pe priciul ticsit cu puricii plini
cu poezii lungi care îşi refuză
vârsta pe paginile memoriei
aproape că intră într-un coşmar
pe o bucată de scândură de nuc
şlefuită din topor cu lama
de argint
descântat noaptea de vrăjitoarea
neagră mesteca mentă şi busuioc
la urmă
strecura
încet cucuta în poezii şi învârtea
se învârtea pe priciul care-l pişca
de unde apuca în şopronul pe unde
vântul recita poezii despre flori
de tei şi dragoste juvenilă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nici plăcerea unirii duhului cu trupul n-a rămas
Şi nici măcar norocul reînvierii n-a rămas.

Frumoasei cu chip de lună am vrut să-mi deschid sufletul
Dar din tot ce-am dorit să-i spun, nimic nu a rămas.

Întinde mâna ta mică oricărui suflet întristat
Eyvah, sub junghiul tristeţii amare nimic n-a rămas.

În duh e bucuria, in dorinţi gândul lumii de-apoi
Beţie în care te-ai pierdut şi nimic n-a rămas.

Ey, paharule, aferim, şterge oglinda inimii
În duhul meu târziu nici măcar plictiseala n-a rămas.

Fuzulî! Ascultă cântecul iubirii şi priveşte
În urma ta nici mângâierea aurului n-a mai rămas.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să uit de tine

Aş vrea să uit de tine ca de-un război pierdut
Să îţi colind amnezic ungherele călare
Pe-o bicicletă verde cu roţi de împrumut,
Să mă-ntâlnesc cu mine arzând în felinare
Din fier forjat şi fontă pe străzile înguste
Care brăzdează tainic şi-ntortocheat ca viaţa
Lăuntrul tău cu-arome aduse de prin puste
De vânturi cărăuşe, să umblu ca paiaţa
Gătit în caraghioase şi galbene livrele
Asemeni unui gingaş afon canar pe care
-l visează colivia cântând printre zăbrele,
Să nu ştiu dacă noaptea de iarnă te mai doare
Sau dacă faetonul ce m-aştepta la poartă
Mă mai aşteaptă încă, oraşul tău mă-nghite
Cu tot cu amnezie, neaşteptată soartă
Căzută cu ninsoarea, din ceruri, pe şoptite...

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Augustin Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil nu va uita niciodată că focul arde, că acul înţeapă, că briciul taie, numai când se va arde cu focul, se va înţepa cu acul, sau se va tăia cu briciul şi în nici un caz când i se vor explica toate acestea.

Gheorghe Ionescu în Didacticiada (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii noştri sunt patrioţi adevăraţi! Niciodată nu-şi vor vinde, nici ţara, nici cărţile!

aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

fata dansează vals
pe oglinda
de gheaţă gri
sub o ninsoare
gri-şoarece

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi timpul

ca spondiloza, cardiopatia ischemică
aia cu tulburarea miocardică datorită
unui dezechilibru între fluxul de geniu
ce este scăzut în inima mereu
îndrăgostită din motive obiective
diabetul şi alte boli să preia trupul
ajuns la 56 de ani
care scrie poezii testamentare din timp
corpul scuipă câteva semne de slăbiciune
le văd în oglinda care mă atinge pe obraz
zâmbetul este curmat de o durere
de genunchi şi nici n-aş putea să fug

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

taină grea

un zid oblic, subţire
străbate, secţionează trupul
o mână de cărămizi imprimate
efigia
ultimei grimase vrută surâs

jos
la întâlnirea cu pământul
firicele rare
de iarbă ies timide

primăvară, buzna…
obrazul aşteaptă
umed, rece, transparent
gărgăriţe nenăscute încă…

înmugurind, trei ramuri de salcie
tremură scurt – adio-uri întoarse spăşite
cu destinatarul necunoscut

plesnesc buricele degetelor fierul forjat
au petrecut ninsoarea ultimă
doar răbdarea pulsului
ca o taină grea
a măcinat pe dinăuntru – cârtiţă sau părere!
…zidul

din pulberile lui
nu-mi voi ridica
nici casă, nici mormânt

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străjerul

Priveşte, sus pe stâncă!
Stă neadormit străjer,
El care reprezintă
"Divizia de Fier".

Acolo e de neclintit
De ploi, de vânt şi de obuz.
Istoria a fost scrisă,
În poartă la Oituz.

Cu toţi am spus atunci,
Aşa cu sânge rece,
Deviza noastră este:
"Pe aici nu se trece!"

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viciosul

Cu nechibzuinţă crasă,
Vechiul său nărav nu-şi pierde:
Nici măcar la iarbă verde
Iarba dracului n-o lasă.

epigramă de Titu Ionescu-Boeru din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

gutuie la geam -
în oglinda din casă
se vede luna

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt omul nepotrivit

la locul potrivit şi nu recunosc
nu mă vait nici când beau
whisky cu gheaţă verde
mă resemnez la un sifon
rece şi nesărutat de buze
de femeie tânără dorită
de omul nepotrivit
dornic să găsească un loc
departe de infinit şi aproape de un ţărm

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De profundis clamavi

Îţi cer acuma mila ta, tu, singura-mi iubire,
Din hăurile-n care greu inima mea geme.
E-o lume plumburie şi fără strălucire
În care noaptea-i plină de spaime şi blesteme;

Un soare fără vlagă pe cer stă şase luni
Iar şase luni e noapte din zare până-n zare.
E mai pustiu aicea ca-n ţările polare:
Nici vietăţi, nici ape, nici crânguri, nici păşuni!

O groază mai adâncă nu poate fi în viaţă
Decât cruzimea rece a soarelui de gheaţă
Şi bezna asta care-i cu Haosul la fel;

Râvnesc la soarta celor mai josnice-animale
Ce pot să se scufunde în somnul lor tembel,
Aşa de-nceată-i vremea pe nesfârşita-i cale!

sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun lucru pe care-l pot face pentru un prieten este, pur şi simplu, să-i fiu prieten. Nu am nici o avere pe care să i-o dăruiesc. Dacă el ştie că sunt fericit în a-l iubi, nu-şi va dori nici o altă răsplată. Nu este în acest fel prietenia divină?

citat celebru din Henry David Thoreau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre deosebire de pictori, scriitorii nu-şi pot face autoportretul în operele lor. Oricât de fidelă ar fi zugrăvirea propriei persoane în paginile unei cărţi, vine un critic şi dă cu ea de pământ, de nu se mai recunoaşte nici autorul în rândurile pe care le-a scris.

Mihail Mataringa (21 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Pe ramuri verzi
picur albastru
din bucăţi de oglindă.
Ochii mei de sticlă
văd unduirea firelor de iarbă
şi-mi desenează
modele vii,
perfect geometrice
pe-un disc albastru.
Lumina ce-mi cade în poală,
călduţă,
se-mparte-n atingeri de verde
şi sunete de-albastru
şi-mi lasă un vid de culoare
pe care să-l acopăr
cu gânduri,
nici verzi, nici albastre,
ci de un galben mat
ca de-o suflare stinsă.
Verde crud,
Albastru nemărginit,
Toate se-ntorc în lumină.

poezie de Anca Adriana Arbune
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul rebel

lua iarbă şi era fericit
iubea mai mult decât era iubit
nu ştia ce să mai facă
se plimba cu maşina de tuns iarba
îşi lua rămas bun de la vecini
cum văzuse-n filme şi pornea
maşina ce scurta firele
de iarbă verde crescută uniform
era sedus de timpul
care bătea în adâncul fiinţei lui
gândul era aproape sferic
pătruns de plane ca nişte oglinzi
de ape verzi de la prea multă iarbă
pleca chemat de instinct
mâhnit pornea aparatul de ras
făcea o tură până-n vârful capului
revenea de-acolo uitând de ce a plecat
regretând timpul pierdut prin capul lui

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici n-am avut, nici n-am pierdut

Mi-am irosit timpul la scris
Când eu puteam face pictură
Că-s înzestrat de la natură
Cum să vă spun? Ceva de vis!

Am încercat cu poezii,
Dar am în sânge tonul grav;
Mai bine mă făceam zugrav...
Poate găseam culori mai vii!

Simţeam aşa, că vreau şi pot...
Cu vremurile astea sumbre
Nu trebuie să cauţi umbre,
Că le găseşti cam peste tot.

Sunt un nehotărât hoinar...
Făcându-mi noduri la batistă
De câte ori viaţa e tristă
Am şi ajuns... pensionar!

poezie de Dumitru Râpanu (1 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!