Timpul rebel
lua iarbă și era fericit
iubea mai mult decât era iubit
nu știa ce să mai facă
se plimba cu mașina de tuns iarba
își lua rămas bun de la vecini
cum văzuse-n filme și pornea
mașina ce scurta firele
de iarbă verde crescută uniform
era sedus de timpul
care bătea în adâncul ființei lui
gândul era aproape sferic
pătruns de plane ca niște oglinzi
de ape verzi de la prea multă iarbă
pleca chemat de instinct
mâhnit pornea aparatul de ras
făcea o tură până-n vârful capului
revenea de-acolo uitând de ce a plecat
regretând timpul pierdut prin capul lui
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.