Aş vrea să uit de tine

Aş vrea să uit de tine ca de-un război pierdut
Să îţi colind amnezic ungherele călare
Pe-o bicicletă verde cu roţi de împrumut,
Să mă-ntâlnesc cu mine arzând în felinare
Din fier forjat şi fontă pe străzile înguste
Care brăzdează tainic şi-ntortocheat ca viaţa
Lăuntrul tău cu-arome aduse de prin puste
De vânturi cărăuşe, să umblu ca paiaţa
Gătit în caraghioase şi galbene livrele
Asemeni unui gingaş afon canar pe care
-l visează colivia cântând printre zăbrele,
Să nu ştiu dacă noaptea de iarnă te mai doare
Sau dacă faetonul ce m-aştepta la poartă
Mă mai aşteaptă încă, oraşul tău mă-nghite
Cu tot cu amnezie, neaşteptată soartă
Căzută cu ninsoarea, din ceruri, pe şoptite...

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Augustin Nicolae
Votează! | Copiază!