Decădere
Când stele-mi arătau cărarea
Pândit eram de legiuni
Ce încercau să-mi intre-n gânduri
Tot încercau.
Toți se temeau când mă vedeau
La gât cu crucea Domnului
Nici un cuvânt nu mai scoteau
Nici un cuvânt.
Sfioși toți pomii îmi șopteau
Să nu-i privesc că voi pieri
Voiam să pier să scap de tot
Pe veci să pier.
Fiorii reci mă cuprindeau
Făcându-mă să-mi pierd gândirea
Vedeam doar zâmbete de demoni
Zâmbete seci.
Privind spre luna observăm
Zburând armatele de îngeri
Dar am ales să fiu un demon
Captiv în plângeri.
poezie de Alin Ojog (17 ianuarie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cuvintele ne dau apă la moară
Mă joc cu vântu acum în palmă
Cu spicele de aer viu
Și-aud cum clipele mă cheamă
Dintr-un pahar de clipe albăstriu
Și flori de aer iată acum
Ne prind în zâmbete ușor
De trecem toți printr-un parfum
De ochi și vise mai cu spor
Cu flori de pași îmi împletesc
Și mersul și cărarea
De sus când norii ne privesc
Și ne-nverzesc la toți răcoarea
Ne-nscriem ochii până-n nori
Pe aripi de tăcere
Străpunși de atâția reci fiori
Din umbra ce nu piere
Lambriuri mari iată de vânt
Cu stete ne-nfășoară
Pe când cuvânt lângă cuvânt
Na dau apă la moară
poezie de Ioan Daniel Bălan (14 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiul Intunericului
Pe un tărâm funebru
Pe un soclu negru
Sta un vultur falnic
Cu chip dur și jalnic.
Și văd...
Cum din ceruri cad
Legiuni din iad
Imprejuru-i stand
Pe el protejând
Iar eu..
Spre El încet vin
Mă apropii lin
Frigul se întețește
Ceața se ivește
Și deodată...
Vulturul-mi vorbește
Totul amuțește
Vad suflete sfioase
În colturi intunecoase.
El zise...
Ce cauți străine
În locuri divine
Reci și întunecate
De nimeni călcate?
Îi zic...
Mărite Imparate
Aste locuri moarte
Sunt pentru mine
Viața mea în sine
Pentru ca...
M-am saturat
Mereu neincetat
Sa mă rog absurd
Unui Dumnezeu surd
Și stiu ca...
Nici ca va mai fi
Ca asta o zi
Sa te întâlnesc
Și sa-ti vorbesc
El zise...
Fii de partea mea
Iar tu vei putea
Sa dobândești
Puteri diavolesti
Și...
Noaptea sa petreci
În nopțile reci
Cu fete frumoase
În grote luxoase.
Iar eu...
Voi fi peste tot
Și o sa socot
Cine va muri
Cine îmi va sluji.
Suflete venite
Vor fi pedepsite
Toate pier arzând
Milenii la rand.
Iar tu...
Vei fi într-un loc
Sa-i arunci în foc
Iar cenusa lor
S-o arunci din zbor.
Cu demoni razand
Prin iad alergând
Fiind fără mila
Tu, demon de gherila.
poezie de Alin Ojog (12 noiembrie 2020)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venise un demon să-mi vestească
Aseară a venit un demon
Să râdă și să-mi vestească
Îngeri nu mai știu să iubească...
Nu stau înngenucheați sub amvon
Iubesc cu iubirea noastră...
Ce,... toți vor să o primească
Fără să o răsfire, dăruiască
Când îngeri stau în sihastră
Chilie a inimii de piatră
Cu ușa sufletului-ncuiată
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum divin
Privind, spre răsărit în noapte
Îți simt al Tău, parfum divin
Te-aud, cum îmi vorbești în soapte,
Aud îngeri, cântându-ți lin.
Iar pe Pământ, îti cântă greieri
Un cântec vechi, dar prea nostalgic
Aș vrea cu mine să cutreieri,
Să-mi mai arăți acel loc magic.
Pe-un camp de flori mi-ai apărut
Flori, fără vre-un parfum anume,
Le-ai oferit miros placut,
Strigându-le pe a lor nume.
M-ai dus către un lac întins
Din urma cântând, venea alaiul
Când mana Ta lin l-a atins,
În el s-a oglindit tot raiul.
Când ai plecat iar către cer,
Mi-ai spus că sufletul nu moare
Să cred în Tine, să nu pier
Spre zările fără de soare.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți ca unu
"ei", un cuvânt al singurătății,
îmi apare a fi eu,
des mă trezesc prin visele altora,
omni-distant, omni-neputincios,
doar un actor cu sfori din sârme de oțel
deasupra creștetelor,
Luna coboară, tăcută, spre cerul nevăzut, cu mine captiv între pleoapele celor ca mine
doar eu știu cum
să mai scap de visători fără a le strica lumea
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spirit cunoscut
În zare mă uit noaptea și văd ce gândești,
Doar gânduri despre moarte și triste povești.
Privesc către mare și-ți văd sufletul,
Aprig ca un leu, ce-și laudă urletul.
Admir toți pomii, ce visează tăcuți,
Sunt toți anii tăi, de vreme abătuți.
Privesc lumina lunii, ce lumină pământul,
Lumina din ochii tăi, ce-ți luminează gândul.
Te văd chiar pe tine, pe-o bancă plângând,
Se-aud toți cei dragi, de departe strigând.
Pășesc către tine, dispari făr' de urmă,
Tăcut ca o umbră, ce întunericul scurmă.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărite Sargatanas
Te văd iarăși la geam
Mărite Sargatanas
Te transformi în umbră
Sufletul să-mi iei,
Vrei să îți fiu alături
Mărite Sargatanas
Să fie și al meu nume,
Rostit de marii zei.
Când privesc spre cruce
Mărite Sargatanas
Se stârnește vântul
Și plouă cu sânge,
Se lasă și ceața
Mărite Sargatanas
Iar într-un colț de pod
Un pui de demon plânge.
Din nou vreau sa îți spun
Mărite Sargatanas
Că voi sunteți doar fum
Un fum de-un roșu aprins
Iar tronul tău din oase
Mărite Sargatanas
Va fi trimis în timp
Pierind ca și un vis.
Iar toți ce îți slujeau
Mărite Sargatanas
Ținând pecetea ta
La fel ca o icoană
Se vor topi ca plumbul
Mărite Sargatanas
Cerându-ți ajutor
În marea ta prigoană.
poezie de Alin Ojog (8 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă poezie...
Dacă Poezie n-ar fi,
Nici Doină n-ar fi,
Nici Surâs de copii,
Nici Flori, nici Câmpii,
Nici Soare pe zare,
Nici Marea cea Mare.
Am fi mai săraci -
De sorți lepădați,
Am fi robi pe veci,
Am fi lespezi reci,
Tăcute fântâne
Cu ape bătrâne,
Munți încărunțiți
Și Sori nenuntiți.
Dacă Poezie n-ar fi,
Nici Oameni n-ar fi,
Nici Vise pădure,
Nici Șoaptă, Vorbire,
Nici Glas de vioară,
Nici Dorul de țară.
Am fi toți orfani -
Cerșetori fără ani,
Am fi-n lanțuri uitați,
Am fi crinii pătați
Cu sânge jertfit
Și vis jefuit,
Ceruri seci, făr' de vânt
Lacrimi, făr' de cuvânt.
Dacă poezie n-ar fi,
Nici Moarte n-ar fi,
Nici îndrăgostiți,
Nici amurguri fierbinți,
Nici zori mai albaștri,
Nici zboruri spre aștri.
Dar, Poezie există -
De-i veselă, tristă,
De Poeți subjugată,
De doruri călcată,
În inimi curate-I
Senin și Dreptate!
poezie de Gheorghe A. Stroia (1 martie 2015)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu...
Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puțin dintr-o privire în viața asta trecătoare!
Și nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am așteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!
Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Și-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Și-n nopțile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!
Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi ești perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Și-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerșim iubirea când apare Luna!
Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre șoapte!
Nici moartea nu alungă ce viața a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârșit în noapte!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echivoc
În triste nopti
Ca și acum
Îi plang pe morti
Că toți sunt scrum.
Prevăd cum vine
Un mare chin
Prevăd suspine
Foc și venin
Sunt grele nopți
În care mor
Și mă trezesc
Un muritor.
Din mii de clipe
Rămâne una
Să se risipe
În zori ca luna
Privesc spre cel
Din întuneric
Voi fi ca el
Demon himeric.
poezie de Alin Ojog (5 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe seci
Mă simt ca închis într-un sicriu
Pierdut pe singuratice poteci
Bătut de gânduri și de ploi
În nopțile reci.
Astept o stea să îmi surâdă
Să plângă trandafirii-n zori
Să bata vântul cald de vară
Prin crengi și flori
În cărțile ce zac în praf
Să-mi fie scris destinul meu
Cu sânge cald de vrăjitoare
Ca la un zeu
Să-mi poruncească cei din umbră
Să mi dăruiesc sufletul lor
S-aștept să cânte iar cocoșii
Și-apoi să mor.
poezie de Alin Ojog (9 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici
Nici roșu cerul nu-i,
Nici verde nu-i pădurea,
Nici ochii nu-s căprui,
Nici lemn nu e securea,
Nici pasărea nu piere
Când vrea copacul ei,
Nici fagurii de miere
Nu-i dau, chiar dacă-i vrei,
Nici Luna-i poezie,
Nici stele sunt pe cer,
Nici versul nu se scrie
Când sufletele pier,
Și tot ce-a fost odată
Nu va mai fii de-acum,
Păduri și ochi și păsări
Se vor preface-n scrum.
poezie de Mihail Mataringa (24 ianuarie 2011)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Și ce dacă?
Mă uit noaptea pe fereastră,
Și-mi imaginez fantome
Am început să cred în ele,
Și ce dacă?
Daca mâine voi pieri,
Și voi bântui infernul
Voi privi trist către rai,
Și ce dacă?
Am ales o cale strâmbă,
Ca cei dependenți de droguri
Am ales să fiu o umbră,
Și ce dacă?
Nici un preot n-o să poată,
Să m-aducă la credință
Voi fi membru al gheenei,
Și ce dacă?
No să-mi mai văd părinții,
Ce vor stăpâni tot raiul
Ei vor fi printre arhangheli,
Și ce dacă?... Și ce dacă?...
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constanță
de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struț, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,
nici Einstein, nici Poptămaș,
nici strămoș și nici urmaș,
nu-i nici ciornă, dar nici act,
nici prea plin, nici vid compact,
nici faun, nici eunuc,
nici cloșcă, nici ou de cuc,
nici pesmet, nici cozonac,
nici înger, nici pui de drac,
nici Midas, dar nici sărac,
nici fasole, nici arac,
nu-i corabie, nici port,
nu trăiește, nici nu-i mort,
doar există, dar nu-i viu,
nici expert, nici ageamiu,
nu se-nalță, nici nu pică,
nu învinge, nici c-abdică,
rămânând ce-a fost: nimică.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adie cu îngeri
Să-mi intre secunda-n text
nemurirea mă-nconjoară
totuși viața nu-i pretext
raiul ca să-l mut la țară
Nemurirea mă-nconjoară
mă jertfesc într-un cuvânt
nenăscut ce-o să mă doară
când duc viața în mormânt
Mă jerfesc într-un cuvânt
însă moartea nu-i pretext
n-am acuma niciun gând
să-mi intre secunda-n text
Nemurirea mă-nconjoară
cu îngeri de primăvară
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 martie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.La crucea Ta, Împăratul meu
La crucea Ta, Împăratul meu
Te rog din nou să mă primești
Sunt din acele oi pierdute
Ce Tu continui să le crești.
Credința mea demult apusă
Cu ziduri vreau să o-ntărești
Să readuci lumina sfântă
În suflet să îmi locuiești
Adu-mi aminte că sunt om
Să nu mă pierd iar în păcat
La crucea Ta, Împăratul meu
Puterile râului au secat.
Îmbracă-mă-n veșmântul păcii
Să-mi prețuiesc semenii mei
La crucea Ta, Împăratul meu
Sa fie intr-o zi si ei.
poezie de Alin Ojog (15 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfinții Crăciunului
Sfinții Crăciunului
autor: Alin Ojog
Aș vrea să vă privesc în raiul împărătesc
Pe cei ce vă numiți, creștini mult preaiubiți
De Cel ce v-a dat viață, ce tot vă ține-n ceață
Să vă găsiți cărarea, să vă scăldați in marea
Plină cu prețioase daruri, amăgitoare zaruri
Degrabă o să mergeți cu sete să culegeți
Pierzând chemarea Lui, blândețea Fiului
Cântând cu toții-n silă, pătând cu sânge-o filă
Cu numele Lui, magia cerului
În aburi de alcool, în capul vostru gol
Din nou cânta colinde, lumina ce se-aprinde
Va fi stinsă de zor, de demoni veniți în zbor
Intrându-vă în gânduri vor sta în hoarde rânduri
Iar El cand se va naște nu vă va recunoaște
Veți fi doar praf în vant, o mână de pământ.
poezie de Alin Ojog (28 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima dorință
Cum anii se adună, zeci,
Un singur lucru mă alină:
În pivniță un loc de veci
Și ca sicriu -o bute plină!
Să am semnal de internet,
Nici laptopul să nu-mi lipsească
Și să-mi turnați cât mai incet,
Pe piept, o sticlă de Fetească.
Nu vreau nici popi și nici sicriu,
Prefer să vină drăcușorii,
Să pot în liniște să scriu,
Să-mi intre vinul în toți porii.
La cap să-mi cânte-ncetișor
Doar cântecele relaxante,
Pe zece voci, duios, în cor,
Neveste, soacre și amante.
În veci de-aicea nu mai ies,
Să vină poate și potopul,
În schimb, să controlați mai des,
Ca nu cumva să curgă dopul!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima dorință
Cum anii se adună, zeci,
Un singur lucru mă alină:
În pivniță un loc de veci
Și ca sicriu -o bute plină!
Să am semnal de internet,
Nici laptopul să nu-mi lipsească
Și să-mi turnați cât mai incet,
Pe piept, o sticlă de Fetească.
Nu vreau nici popi și nici sicriu,
Prefer să vină drăcușorii,
Să pot în liniște să scriu,
Să-mi intre vinul în toți porii.
La cap să-mi cânte-ncetișor
Doar cântecele relaxante,
Pe zece voci, duios, în cor,
Neveste soacre și amante.
În veci de-aicea nu mai ies,
Să vină poate și potopul,
În schimb, să controlați mai des,
Ca nu cumva să curgă dopul!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din adâncuri
Mă privesc doi ochi cu ură,
Din adâncurile reci
Si incearcă să m-atragă,
Captiv lor sa fiu pe veci.
Din adâncuri din morminte,
Duhuri sfioase apar
Umbre, cu forme de oameni,
Cu ochi roșii ca de jar.
Din adâncuri reci de ape,
Sau din peșteri din pustie
Din subsoluri părăsite,
Tu, mi te arăți doar mie.
Iar prin locuri neumblate
Prin orașe părăsite
Peste morminte uitate
Iți faci prezența prin ispite.
Acesta poate fi un vis,
Sau rânduri dintr-un acatist
Scrise pe foi din aur pur,
Citite de-un satanist.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!