Cuvintele ne dau apă la moară
Mă joc cu vântu acum în palmă
Cu spicele de aer viu
Și-aud cum clipele mă cheamă
Dintr-un pahar de clipe albăstriu
Și flori de aer iată acum
Ne prind în zâmbete ușor
De trecem toți printr-un parfum
De ochi și vise mai cu spor
Cu flori de pași îmi împletesc
Și mersul și cărarea
De sus când norii ne privesc
Și ne-nverzesc la toți răcoarea
Ne-nscriem ochii până-n nori
Pe aripi de tăcere
Străpunși de atâția reci fiori
Din umbra ce nu piere
Lambriuri mari iată de vânt
Cu stete ne-nfășoară
Pe când cuvânt lângă cuvânt
Na dau apă la moară
poezie de Ioan Daniel Bălan (14 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nori
- poezii despre cuvinte
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre flori
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.