
Adie cu îngeri
Să-mi intre secunda-n text
nemurirea mă-nconjoară
totuși viața nu-i pretext
raiul ca să-l mut la țară
Nemurirea mă-nconjoară
mă jertfesc într-un cuvânt
nenăscut ce-o să mă doară
când duc viața în mormânt
Mă jerfesc într-un cuvânt
însă moartea nu-i pretext
n-am acuma niciun gând
să-mi intre secunda-n text
Nemurirea mă-nconjoară
cu îngeri de primăvară
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 martie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Poezia nu-i un stomac
Poemul se revoltă
Niciun
cuvânt
NU exprimă
adevărul
Niciun adevăr
NU
se limitează
la
cuvânt
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (31 martie 1987)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurirea izolează, moartea... apropie!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (aprilie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

De-o să-mi promită-Apollo nemurirea
Nu-s haimana și nici anahoret.
Orbecăiesc alchimic. Unde ești?
Când te-oi găsi, aș vrea să mă iubești
Cum l-a iubit Alcesta pe Admet.
Te voi peți, iubire, ca-n povești.
În car de smirnă-om trece prin brădet,
Tras de-un mistreț și-un leu (duet cochet?),
Ca să vestim de-ospețe-mpărătești.
De-o să-mi promită-Apollo nemurirea,
Cerând, în schimb, regina mea, jertfirea
Ființei tale, știu: vei fi de-acord.
Dar ce nu știe el, modern milord,
E că nemoartea nu-nvinge iubirea.
N-am să te las să pleci nici viu, nici mort.
sonet de Nicolae Mătcaș din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul II (2016)
Adăugat de Maria Hadârcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama
Când zorii freamătă de dor
adun cuvintele pierdute
frânturi din visul meu
din albastre nesfârșituri
mă gândesc când ai plecat,
despărțită de timp,
o umbră într-un asfințit de soare
un zbor frânt...
și zilele au început să doară
sub amurgul lăcrimând
mi-ai spus să port în priviri
seninul cerului
și iubirea șoptită din suflet
ești steaua mea ce mă privește
când ploaia rece mă-nconjoară
iar zâmbetul tău...
este mereu o primăvară.
poezie de Maria Ciobotariu (3 martie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te naști și plângi de fericire
Sunt una cu pământul
cu apele ce nasc izvoare,
cu arborii și florile bucuriei,
sunt piatra de încercare a ființei mele,
sămânța tristeții și a fericirii,
sunt începutul și sfârșitul existenței.
Sunt fericit când simt iarba sub tălpi,
sunt fericit când ploaia îmi spală obrajii,
sunt fericit când soarele surâde-n fereastră,
sunt fericit de prieteni, de copii,
de ființele dragi ce mă-nconjoară,
sunt fericit de visul ce mă înalță,
de păsări, de natura mamă.
Sunt fericit de întinsele câmpii,
sunt fericit să-mi văd copiii
jucându-se-n zăpadă.
Sunt fericit prin adevărata
natură a sufletului.
Dar știu
că această fericire
într-un amurg uitat
coboară într-un mormânt.
Dar mai presus decât sunt
voi ști că sunt acel copac
ce iarna-i desfrunzit;
voi crește-n primăvară,
mai falnic, mai puternic.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

De istorie-s bolnav
Dumnezeu se mută azi la țară
raiul cred că-i un spital
gata-i orice clipă să mă doară
dacă n-am alături cerul din Ardeal
Raiul cred că-i un spital
peticită-i soarta vai cu răni
hai să tragem moartea lângă mal
și să trecem peste alte vămi
Peticită-i soarta doar cu răni
gata-i orice clipă să mă doară
hai istorie mai dă-mi
Dumnezeu se mută azi la țară
Raiul cred că-i un spital
iar viața un salt mortal
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (28 ianuarie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia ultimului tren
Câte lucruri Doamne mă-nconjoară și habar
n-am dacă îmi folosește vreunul la ceva hai
dragoste spune-mi totul despre lume despre
sufletul meu in(di)vizibil de când mă tot pregă
tesc să-l vizitez am învățat câte ceva despre
paradisul pierdut despre inima ce stă la pândă
în pieptul întunericului despre moartea care
mi-a citit toate mesajele de pe cotoarele
aripilor
hai pe locuri fiți gata
FOOOC
poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurirea
Putem atinge nemurirea!
Gandurile curate străbat nemărginitul
Ocolind mediocritatea cotidianului și îndreptându-se către tine,
Înnobilează existența noastră, lăsând în urmă durerea, suferința.
Unele gânduri îmi aparțin,
Putem atinge nemurirea chiar și pentru o clipă.
poezie de Adrian Ibiș din Cugetări. Reflecții etice și socio-filosofice (februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurirea
Mormintele ne-așteaptă cu gurile căscate.
Și mergem toți spre ele, pe-un drum sau pe alt drum,
Cum merg hipnotizate gazelele de fum,
Spre șerpi cu solzi de aur și ochi de nestimate.
Iubire, ură: viață. Lumini de chilimbar
Iar spintecă văzduhul, pornind din roi de stele,
Ce, prăbușite-n beznă, or fi ducând cu ele
O altă omenire netrebnic furnicar!
Îsi mistuie și sorii fierbintea lor plămadă
Și-ngheață (asta-i moartea?). Noi ridicăm statui,
Ca bronzul să arate, în veci de veci (dar cui?),
Că asta-i nemurirea, în haină de paradă.
Și nici gândim că-n haos își va găsi-mplinirea
Pământul, când prin spații va trece rotocol.
Va fi-nsemnând o clipă și el o dungă-n gol,
Și va muri cu viața atunci și Nemurirea.
poezie celebră de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă să-mi pun capul pe pieptul tău timp frumos,
Să-mi amintesc de zilele în care ai fost mărinimos,
Când mi-ai adus în dar iubirea,
Ca din seva ei să-mi hrănesc nemurirea.
Valeria Mahok (12 aprilie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele ratate sunt fenomene care se produc când o persoană pronunță sau scrie, dându-și seama sau nu, un alt cuvânt decât cel pe care vrea să-l rostească sau să-l aștearnă pe hârtie (lapsus); când citește într-un text imprimat sau manuscris un alt cuvânt decât cel realmente tipărit sau scris (falsă lectură); sau când aude altceva decât ceea ce i se spune, fără ca această falsă percepție auditivă să țină de o tulburare organică a aparatului auditiv.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsați-mă să ard
Îmi pare rău dar nu e primăvară
îmi pare rău aceasta nu-i părere
cu brazde scriem viața pe la țară
și grâul se coace prin cădere
Îmi pare rău aceasta nu-i părere
îmi pare rău indiferența e chiar ură
când trântorii își fac averi de miere
tăcerii un căluș îi pun în gură
Îmi pare rău indiferența e chiar ură
cu brazde scriem viața pe la țară
s-au intergrat și arta și țăranul în natură
cu ce cuvinte totuși nu se ară
Îmi pare rău mi-asum părerea
că-n brazdă-i laptele și mierea
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Talion
Dacă iubesc trandafirii? Desigur!
Asta nu-nseamnă că sunt trandafir
cum unii spun și mă fac să mă mir,
dar că îmi plac cel mai mult, vă asigur.
Dacă sunt bun cu tot ce mă-nconjoară,
nu-nseamnă că n-am în jur supărați
nu doar pe mine: pe viață, pe frați;
Ce pot să fac? Lor le place să-i doară.
Dezamăgirilor, cred că sunt nașul:
plec și îmi iau o tăcere ca scut
căci, din momentul când a apărut,
cel ce evită furtuna, nu-i lașul.
Spun ce gândesc și îmi place-adevărul,
dar dacă doare, mai bine evit
și îl păstrez doar în gând, liniștit:
fac să dispară din Eden chiar mărul.
Nu sunt perfect și nu sunt campionul,
dar, când mă supăr ori dacă-s iubit,
totul întorc îndoit, înzecit,
sincer în legea ce-o știu: talionul.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne interesează nemurirea sufletului, ci doar nemurirea numelui.
aforism de Paula Adriana Cozian din Cugetări și reflecții (2015)
Adăugat de Paula Adriana Pop

Comentează! | Votează! | Copiază!

Narcis...
Convertit la mine însumi,
Singur, într-un han,
Fără niciun ban,
Mă-nconjoară plânsu-mi....
M-adresez tristeții,
Singurel de tot:
Cât mai pot să-nnot,
În oceanul vieții?
Dumnezeu mă vede,
Exilat în sine,
Vrea să mă posede,
Eul mi-aparține...
Soarele-mi refuză,
Însistent, lumina,
Albă e hermina,
Viața e confuză.
Doru-mi-i de mine,
Narcis mă numesc,
Lumea o uimesc,
Tot curgând în sine...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am!
N-am lacrimă
ca să acopăr pământul
care se cutremură
nimic la picioarele mele.
N-am cuvânt
Pentru durerea ce-ți sfâșie trupul.
N-am prezent,
Nu văd viitor
Și nu cunosc nici un trecut.
Ce-s eu, cea care străbat mii de vise
ca să ajung la tine
pentru că ești legat de pământ?
Nu-i din eternitate,
Sufletu-mi ce liber
Întâlnește nemurirea
și-i cere îndurare pentru tine,
care te vezi doar Om.
poezie de Mihaela Amăriuței (1 mai 2010)
Adăugat de Mihaela Amăriuței

Comentează! | Votează! | Copiază!
"Nemurirea" mea
Dacă-l privim ca scriitor,
Dan C. nu e nemuritor:
Dar sunt așa, precis v-o spun,
Atomii care îl compun!
epigramă de Dan Căpruciu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cuvânt rar găsit într-un text este la fel ca piatra de pavaj ridicată în caldarâm.
citat din Wenceslao Fernandez Florez
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurirea
Visase numai nemurirea
Un scriitor sărac, în trame;
Dar eu i-am spus: Mai bine cată
Să fii nemuritor... de foame.
epigramă de Giordano din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

În culisele aparenței, mi-am văzut: nașterea, viața și moartea. Toate așteptau să-și intre în rol.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!